6,663 matches
-
afară. Dacă așa stau lucrurile, e OK; știu că nu a fost decizia ta. Deci, ți‑a cerut să mă suni și să scapi de mine? Și, deși mă simțeam mai liniștită decât mă simțisem vreodată de luni de zile Încoace, tot m‑am pomenit ținându‑mi respirația și m‑am Întrebat dacă nu cumva, printr‑un noroc chior sau poate spre ghinionul meu, Miranda primise cu respect decizia mea de a‑i spune pe față să se ducă dracului În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
egocentric, asaltat de priorități aiurite, precum subsemnata. — Alex, te rog, nu vrei să stăm de vorbă ca niște... Nu. Zău că nu putem să stăm de vorbă despre nimic În clipa asta. Am tot stat pe lângă tine de un an Încoace și am așteptat să stau de vorbă cu tine - ba uneori chiar te‑am implorat - dar pe tine nu părea să te intereseze prea mult. La un moment dat, pe parcursul anului trecut, am pierdut‑o pe Andy de care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de făină. — Chesita asta e imposibil de mâncat. A cumpărat tata ceva gogoși azi? — Da, le‑a ascuns În debaraua de lângă biroul lui, a zis Kyle tărăngănat. N‑a vrut să le vadă mama ta. Vrei să aduci toată cutia Încoace dacă te duci acolo? Telefonul a sunat exact când eram În drum să aduc cutia din ascunzătoare. — Alo? am răspuns eu cu cea mai iritată voce de care eram În stare. Reușisem, În sfârșit, să nu mai răspund la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să nu mă gândesc cine‑și frecase părul murdar de el Înaintea mea. În ultimele trei luni, Loretta devenise mentorul meu, campioana mea, salvatoarea mea. Ne Înțelesesem de minune de la prima Întâlnire și totul decursese nemaipomenit Între noi de atunci Încoace. Imediat ce am intrat În biroul ei spațios, dar aglomerat și am văzut că era - văleu! - grasă, am avut senzația stranie că aveam să ne Înțelegem de minune. Mi‑a spus să mă așez și să Îi citesc fiecare cuvânt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cel mai potrivit pentru a fotografia mașina și omul care o acționa. Făcu o poză, apoi alta. Aparatul de fotografiat exploda ca o bombă. — Timp și Mișcare, spuse Len pe un ton autoritar. Pariez că ei sînt Timpul. Atenție, vin Încoace! Se apropie din nou de blat, luă un ciot de ceară și un fitil, și Începu să le pună Împreună cu un aer de hărnicie și concentrare extraordinare. Fetele de la bancul de lucru tăcură și-și continuară activitatea, la fel de agile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În brațele lui, Întinzînd mîinile după pușcoci, așteptînd să coboare. CÎnd Viv se apropie, tatăl i-l Întinse, bucuros să scape de el. — Vrea la tine, iubito. Dar ea clătină din cap. — E prea mare. CÎntărește o tonă. — Dă-l Încoace, zise Pamela. Maurice - Howard, la naiba, nu sta degeaba! Tărăboiul era În toi. Viv le spuse că se duce sus să-și scoată pantofii și ciorapii. Intră În dormitorul ei și Închise ușa. O clipă stătu fără să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plecare. Strada nu era chiar Întunecată ca să-și aprindă lanternele. Dar seara era rece. Betty se opri o clipă pentru a-și scoate o pereche de mănuși. Observă o altă fată și-și ridică mănușa, făcîndu-i semn. — Jean! Jean, vino Încoace! Spune-i lui Viv despre chestia de diseară, vrei? Trebuie convinsă. Fata pe care o chema Jean o porni Împreună cu ele. Probabil că va fi splendid, Viv, zise ea. Mi-au spus să aduc cîte colege pot. — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
portocala, Încă enervîndu-se din cauza „L“-ului strîmb. — În ce hal eram! zise Helen rîzÎnd, cînd se Întoarse. Ca Struwwelpeter. Se spălase pe față și pe dinți, și Încercase să-și aranjeze norul de păr. — Nu fi prostuță, spuse Kay. Vino Încoace. Întinse mîna, iar Helen i-o luă și se lăsă sărutată. Avea gura Înghețată, de la apa rece. Se urcă la loc În pat, iar Kay se așeză lîngă ea. Băură cafeaua și mîncară pîinea prăjită cu gem — Mănîncă-ți portocala, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
subiect vechea Grecie. Helen stătea Întinsă și o urmărea. — Parcă ești descrierea numelui tău, spuse ea moale. — Numele meu? — Julia, Standing. Totdeauna Îmi venea să pun o virgulă. Ți-a mai spus asta cineva? Arăți ca propriul tău portret... Vino Încoace. O să răcești. Camera era prea bine capitonată pentru a fi cu adevărat rece. Julia Își duse mîna la frunte să-și Îndepărteze și netezească părul Încîlcit, apoi se Întoarse Încet la canapea și se vîrÎ sub pături. Se Întinsese, goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pună pe cap: era fierbinte, ca o farfurie scoasă din cuptor. — Nu mai stați În calea flăcărilor, zise el. SÎnteți arsă, sînteți... Nu mai stați În foc, domnișoară Langrish! — Am venit s-o iau pe Helen, Îi spuse ea. — Veniți Încoace! repetă el, apoi el Îi Întîlni privirea și se uită În altă parte. Îmi pare rău, zise el. Depozitul... a ars ca iasca. Flăcările au ajuns și la adăpost. — Și la adăpost? — Dumnezeu mai știe cîți erau acolo, răspunse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Opoziție constructivă” Contradictorie idee, Ce ar putea fi comparată Cu dârzul NU spus de-o femeie Pe când se lasă dezbrăcată. Chemare pentru teatru Diva noastră, care place, Pentru teatru, mi se pare, Are, evident, chemare Dar, mai mult, pe „vino-ncoace”! Valoarea amantei Amanta nu-i o gâsculiță, Sau țiitoare ilegală; E singulara luminiță În lunga noapte conjugală. Hărțuială sexuală În Dacia, când deveni stăpână Ea, Roma cu puterea-i colosală, S-a zămislit și nația română, Deci tot prin hărțuială
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
-ți pare rău să aibă draci, Când are trup dumnezeiesc. Propunere mai bună Când năzuiești tot spre plăcere, Nevrând s-o faci pe austerul, Soluția pentru luni de miere S-a dovedit că-i adulterul. Iubire = love De-un timp încoace, vezi pe unii Cuprinși de focul pasiunii, Că n-ar mai fi îndrăgostiți Ci sunt...”loviți”! Dezamăgire Spre cordul ei, o cetățuie, Vrea să-și croiască blândul bard O jinduită cărăruie, Dar a văzut că-i bulevard. Dualitate Să am
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
În birou pentru ei? —Mă crezi proastă? Rod a spus că nimeni nu primește primă. Și tu l-ai crezut? Candy Închide ochii și oftează zâmbind. Asta Îmi place mie la tine, Kate. Cea mai inteligentă economistă de la Maynard Keynes Încoace, și tot crezi că atunci când te jefuiesc, Îți fac o favoare. —Candy, Maynard Keynes a fost bărbat. Dă din cap, iar paietele trimit săgetuțe de lumină. —Ba nu. A fost un fruct. Din punctul meu de vedere, femeile trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
minut, nici o secundă.“ În timp ce copiii dormeau amândoi sus, Rich m-a acuzat că nu mă relaxez, iar eu m-am supărat foarte tare. Rezistasem sau nu eroic la trei ore fără Întrerupere de Oliver! al lui Lionel Bart pe drum Încoace? —„Undeeee e dragostea? Să cadă oare din ceruri?“ Cade pe dracu’. Iar Mark Lester era atât de imposibil de frumos În rolul lui Oliver și am citit mai zilele trecute că acum e osteopat În Cheltenham sau ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
petrecerea lui Muffy a fost: „Ce risipă totală de haute couture de la Paris!“ 4tc "4" În noaptea în care l-am întâlnit pe Zach, mi s-a-ntâmplat ceva. Pe cuvânt, nu m-am mai atins de profiterol de atunci încoace. Pur și simplu, nu mai poftesc, ceea ce chiar înseamnă ceva, pentru că e mâncarea mea preferată, după brioșele cu cremă de vanilie de la cofetăria Magnolia. M-am îndrăgostit de Zach din clipa în care l-am văzut. Ceva înlăuntrul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cursul de yoga pot să-ți organizez o petrecere în beverly hills? Mi-e greu să-mi închipui din ce poziție de yoga poți să trimiți un e-mail, dar Daphne practica Ashtanga yoga în fiecare zi, de la ultimul ei rol încoace, deci trebuie să fie expertă, fiindcă ultima dată a jucat în urmă cu mai mult de doi ani. Ν Primăvara-i cel mai plăcut anotimp în LA, iar eu ador pur și simplu Chateau Marmont-ul, ca de altfel toată lumea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ce naiba cauți în camera mea la șapte dimineața? Tocmai m-am dat jos din avion și m-am gândit să vin să te salvez. Mi-era clar, Charlie habar n-avea de emanciparea femeii. Nu știa că, din anii ’70 încoace, este ilegal să salvezi femei, așa la întâmplare? Nu vreau să fiu salvată. Vreau să mor. Nu, nu vrei. Ba da. Te urăsc! am orăcăit. Cum îndrăznești să vii să mă salvezi în felul ăsta? E de neiertat. E inadmisibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
te-ai gândit? Părinții, Julie, prietenii tăi? Ai stat măcar o clipă să te gândești cât de groaznic ar fi pentru ei dacă te-ai sinucide? — Bine’nțeles, i-am răspuns, ceea ce nu era chiar adevărat, căci de la ruperea logodnei încoace nu mă gândisem la nimeni altcineva în afară de moi. Le-ar fi mai bine fără mine ajunsă în halul ăsta. Nu sunt decât o povară. —Trebuie să te aduni. Nu te mai lăsa târâtă de toate toanele. — Nu pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Guardia o să-și dea seama cît sînt de plictisiți. Toate reglementările astea... (Am dat din cap spre contractul de Închiriere.) Becuri de rezervă, trusă de prim ajutor, extinctoare? Renault-ul ăsta e mai bine echipat decît avionul cu care am zburat Încoace. — Pe Cádiz ar trebui să dați vina. Noul guvernator civil e obsedat de La Linea. Planurile lui de ajutor social contra muncă nu-s simpatizate de populația de-acolo. — Păcat. Deci e șomaj mare? — Nu chiar. Mai degrabă prea multă forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de acuzare. Tre’ să stăm după ei să le traducă. Mă tem că poliția nu e prea cooperantă. — Te așteptai să fie? Arată a Înscenare. — Nu-i chiar așa de simplu... trebuie privit contextul. Cred că ar trebui să vii Încoace cît poți de repede. Răspunsul lui Hennessy mustea de ambiguitate profesională - probabil ca să protejeze Clubul Nautico, unul dintre cele mai exclusiviste complexuri sportive din Costa del Sol, a cărui securitate depindea fără Îndoială de bani gheață plătiți regulat către organele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gust ale atelierelor de design de la Hollywood, și gîndul mi-a zburat la atriumul companiei de petrol din Dubai pe care Îl traversasem la pas cu o lună În urmă, În efortul de a curta o franțuzoaică plină de vino-ncoace, geolog de meserie, căreia Îi făceam schița biografică pentru L’Express. — Arhitectura bordelurilor? comentase ea cînd Îi vorbisem, la masa de prînz luată pe acoperișul clădirii, despre planurile mele de lungă durată privind scrierea unei cărți. E o idee bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În vreme ce buzele i se mișcau parcă murmurînd numele cuiva. — Pot să vă ajut cu ceva? l-am Întrebat Îngrijorat, ieșind din mașină. Doctor Sanger...? — Îmi caut o pacientă. Se poate să se fi rătăcit. Ați văzut pe cineva pe drum Încoace? — O femeie tînără? Nu. — N-ați văzut-o? insistă el privindu-mă drept În ochi, nesigur dacă să aibă sau nu Încredere În mine. Slăbuță, cu părul foarte scurt și cu inel de aur În buză, purta o cămașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să te vadă. — Frank? Ce e? A pățit ceva? — Nu. Dar vor neapărat să te vadă. E În legătură cu incendiul de la casa Hollinger. SÎntem În garajul de la subsolul clubului. Te așteptăm acolo. Și, Charles... — Ce-i? Nu spune nimănui că vii Încoace. Și adu și cheile alea pe care le-ai găsit. Alea pe care le-am văzut azi-dimineață la tine În birou. Cabrera e foarte interesat de ele... 27 O invitație În lumea subterană Clubul Nautico era Închis pentru tot restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu cocaină din biroul lui Frank? Oamenii lui Cabrera ar fi găsit-o din prima clipă. Paula se Întoarse cu spatele la mine, Încă jenată de amintirea casetei video. — Eu am pus-o acolo cînd mi-a spus David Hennessy că vii Încoace de la Londra. Am vrut să te ghidez spre Crawford și să te fac să-ți dai seama că treaba cu Frank e mai complicată și Estrella de Mar nu-i doar o stațiune pozată pe o carte poștală. Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
privațiunilor din acea vreme, au fost pentru mine ani rodnici și de pârguire. Era pentru prima oară când descopeream natura Într-un sat autentic, cu fermieri autentici, și, Începând cu acea perioadă, am abandonat complet ideea de orășean. De atunci Încoace am fost nevoit să petrec mulți ani În diverse orașe, Însă niciodată de bunăvoie, ci veșnic Într-un exil resimțit zilnic. Chiar am preferat Învechitul sistem de clase al vieții de la sat, cu nobilimea de țară, „țăranii“ și nenumăratele grade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]