4,986 matches
-
ăsta pe scenele lumii, de la frumoasa lui de-o noapte și ies. Contact-motor și trec prin poarta pustie. Peste șosea, micul și bizarul aerodrom. Acum vraiște. Cîndva, oho! acum un veac? exclusivitatea helicopterului prezidențial. Helicopterul prezidențial. Helicopterul providențial. Tonic: Buciumul înecat în verdeață veșnic regenerată. Replică post-decembristă la Cîntarea României: molima icoanelor. Golul produs de dispariția dezmățului național-comunist al "artei angajate", în care s-a defulat pletora veleitarilor și afaceriștilor, e umplut acum de sterpii confecționeri de fetișuri cultice. Predominînd, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oră, două, neprivindu-ne, urmărind, fiecare în parte, ce se petrecea în locantă, cine intră, cine iese. Ca și cum n-am fi fost la aceeași masă. Din cînd în cînd, cîte-o vocaliză tabagică, lungă, cîte-o mirare cu sprîncenele circumflexe, cîte-un rîs înecat în fumul de Carpați fără filtru. Atît. Ne era suficientă muțenia asta (atît de elocventă, ar spune inspirat metaforistul de serviciu). N-aveam ce ne spune? Oho! Într-o noapte, după un spectacol, după agapa premierei, rămăseserăm în Sala "Pruteanu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apoi șarpele șoselei urmînd Ozana "cea repede curgătoare". Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele pantalonilor și, înviorat, pășesc pe mirificul prundiș, lăsînd apa ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-al'dat'? Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns aici, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De ce să așteptăm? Pentru a realiza acest deziderat, America a trecut la o cultură a cărții de credit, care ne permite să ne bucurăm acum și să plătim mai târziu. Mulți americani trăiesc cu mult peste posibilitățile lor și se Îneacă În datorii - ceea ce perpetuează comportamentul narcisist despre care Lasch și Postman au observat că se generalizează În societatea americană. A coborât oare visul american de pe piscul odată Înalt, unde combina escatologia creștină cu utilitarismul iluminist și comportamentul rațional și a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dea ordin după dreptate!...). Înșelați la târg (De la târg), loc al păcătoșeniei, măcinați de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
plonjez în trecut (de fapt, se pregătește de primire aranjează fursecurile pe farfurie, pune pahare, o sticlă cu suc)... ca și cum trecutul ăsta ar fi un bazin... Și dacă în bazin nu există apă? Să mă strivesc de... trecut..., să mă înec în trecutu' ăsta?! (sonerie ușă) S-o crezi tu că-ți dau drumu'! Ca să mă freci tu pe mine cu ce roluri ai jucat..., ce mare ai fost tu..., că ce gagici ai avut tu... eleve, studente... și neveste... De parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
securitate... Ia și tu o pîrjoluță... Gh. P. unu: ...Adică ai adus dosarele... adică iar plonjăm în trecut... Gh. P. doi: ...Cam așa..., numai că plonjonul ăsta e mai periculos... în trecutul ăsta din dosare s-ar putea să ne înecăm... e un trecut de mare adîncime... Gh. P. unu: Și-atunci de ce ai spus că ai adus ceva tot porno...? Gh. P. doi: (își pune vin în pahar) Pentru că și-n astea dacă te uiți, parcă ți-e rușine de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a se ridica', slide 'a aluneca'); (b) evenimente: de tip "accomplishments" (freeze 'a îngheța', wrinkle 'a se zbârci', redden 'a se înroși', wither 'a se veșteji', open 'a se deschide') și de tip "achievements" (fall 'a cădea', drown 'a se îneca', blush 'a roși', arrive 'a sosi', break 'a se rupe'). Reinhart (1996: 10) comentează și o altă abordare în termeni aspectuali, influențată de filologia descriptivă și studiul discursului − Smith (1970)84, Tenny (1992, 1994), Verkuyl (1972). Noțiunile utilizate (punct final
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
întoarce', revenir 'a reveni', sortir 'a ieși', survenir 'a surveni', tomber 'a cădea', venir 'a veni'; dintre acestea, descendre și monter selectează auxiliarul avoir atunci când sunt folosite tranzitiv; (B) (a) verbe care desemnează evenimente sau procese nonagentive: affogare 'a se îneca', affondare 'a se scufunda', annegare 'a se îneca', annerire 'a se înnegri', arrosire 'a se înroși', asciugare 'a se usca', aumentare 'a crește', bruciare 'a arde', calare 'a cădea', cambiare 'a se schimba', congelare ' a se congela', crescere 'a crește
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a surveni', tomber 'a cădea', venir 'a veni'; dintre acestea, descendre și monter selectează auxiliarul avoir atunci când sunt folosite tranzitiv; (B) (a) verbe care desemnează evenimente sau procese nonagentive: affogare 'a se îneca', affondare 'a se scufunda', annegare 'a se îneca', annerire 'a se înnegri', arrosire 'a se înroși', asciugare 'a se usca', aumentare 'a crește', bruciare 'a arde', calare 'a cădea', cambiare 'a se schimba', congelare ' a se congela', crescere 'a crește', crollare 'a se surpa', dimagrire 'a slăbi', diminuire
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
noaptea cea grea de un veac întreg în care a zăcut Basarabia din 1812 și până acum. Nici școală românescă, nici administrație românească, nici chiar biserică românescă în această frântură a țării noastre, pe care stăpânitorii tiraniei voiau să o înece în imensitatea dintre Prut și Oceanul Pacific, pentru ca nici urmă să nu mai rămână din viața națională a poporului sfâșiat”. Prutul reprezentase un obstacol mult mai dificil de trecut decât Carpații: „De la noi nu putea trece nici un semn, nici o chemare la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sunt, după Sfântul Vasile, asemenea valurilor; dacă stai deasupra lor, vei fi un cârmaci sigur al vieții, dar dacă nu le stăpânești cu rațiune și statornicie, vei fi aruncat încoace și încolo, ca o corabie fără greutate și te vei îneca în „marea” păcatului. Patimile nu sunt rele în sine; ele pot deveni bune, dacă li se dă o întrebuințare inspirată. Pentru Sf. Vasile, antiteza dintre monahism și lumea profană a jucat doar un rol limitat. El le cere tuturor creștinilor
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
sol Îndată vorba a luat: Tu, ce Într-această nație creștină, Strălucești ca ziua Într-a ta lumină, Tu, o doamne, cărui patru țări se-nchin, Allah să te ție, dar ești un hain! În murmură surdă vorbele-i se-neacă; Cavalerii trage spadele din teacă. Mircea se-ndreptează iute către ei: Respectați solia, căpitanii mei! Apoi către solii Porții el vorbește: Voi prin cari șahul astăzi mă cinstește! Mircea se Înclină de ani obosit, Însă al său suflet nu e-mbătrânit; Ochii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
să mă-mpiedic de-un moșneag ? ! “ -,, De-un moșneag, da, Împărate, căci moșneagul ce privești Nu e om de rând, el este domnul Țării Românești. Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oști. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... Și de aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
un român / Să’mi spue mie adevărat: / Care e birtul cel mai bun. / Neamțul respunse: Eu știu unul / Ce face șnițel bun - me mir! / Este gasthaus la Rusescu / In Plevnastrasse, numer fir... / Și eu cunoscu! respunse grecul, / Pe care’l îneca obida / Un birto unde am mancato / Cum n’am mancat niți la Patrida / țe sarmaluțe, țe pilafuri / țe scordolele adelfe! / țe patlagele împanate, / țe baclavale, țe cafe! / La birto asta io maninco / In timpo verei, timpo ernei, / Sinto amic cu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
notație suprinzătoare putând rupe coerența unui text care începe bine: „O mare împrevizibilă mi-atinge mâinile/ norii atârnă zdrențuiți, cheltuială de prisos/ a unei dimineți în care singurătatea cărnii umple/ toate alveolele memoriei. Un perete de iarbă. Vălul lui Hokusai/ îneacă păsările” (Mic accident). Caz fericit, pentru că de obicei se pot fie selecta frânturi de vers, fie se poate reconstitui, la modul diaristic, „aventura” interioară a unei porțiuni de existență. Din proza semnată de U. - La jumătatea drumului (1986), Visul (1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
rece o mângâi în palmă. După-amiaza aceasta cât e de calmă! / Prin ceața toamnei pădurea se despoaie, / Departe se sting ecourile turmelor / Care coboară spre câmpie; / Cu fum împrăștiat prin iarbă / Ard frunze umede-n vie, / În zare cocorii se-neacă și dispar / În mările cerului fără hotar - / Și peste toate, ca o melodie, / Tulpinile se-nalță, se mlădie, / În nesfârșirea toamnei, diademe, / Culori arzând de iubire târzie - / O, dalii, tufănici și crizanteme.” Conștiința dureroasă a trecerii ireversibile a timpului, profunda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
dat de o fotografie pe care n-ar fi trebuit să o văd... Îmi petreceam vacanța la bunica, în orașul acela de la marginea stepei rusești, în care nimerise după război. Era într-un amurg de vară cald și leneș, care îneca odăile într-o lumină liliachie. Lumina aceea puțin cam ireală se așternea pe fotografiile pe care le cercetam în fața unei ferestre deschise. Erau cele mai vechi poze din albumele noastre. Imaginile din ele treceau dincolo de hotarul imemorial al revoluției de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un trecut îndepărtat, obscur - un trecut rusesc, de data aceasta - reînviind din străfundurile vieții ei de altădată. Avdotia se ridica, o săruta pe bunica și își relua drumul care o ducea printre holde nesfârșite, sub soarele stepei, într-o căruță înecată în oceanul de ierburi înalte și de flori... De data aceasta, când ieșea din încăpere, am văzut-o atingând cu degetele ei butucănoase de țărancă, cu o grijă șovăielnică, statueta delicată de pe comoda din antreul nostru: o nimfă cu trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu altele. Viața ei de altădată rămânea intens prezentă, parcă trăită ieri. Așa era Saranza: încremenită la marginea stepei, într-o adâncă mirare în fața nemărginirii, care începea la porțile ei. Străzi cotite, prăfoase, care urcau întruna pe dealuri, garduri vii înecate în verdeața grădinilor. Soare, priveliști somnoroase. Și trecători care, când se iveau la capătul unei străzi, păreau că înaintează veșnic fără să ajungă vreodată în dreptul tău. Casa bunicii se afla la marginea orașului, în locul numit „Luminișul din Vest”: o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
secole, locuiau băbuțele cele mai pitorești, ieșite direct din povești - cu broboadele lor groase, cu fețele livide ca moartea, cu mâinile ciolănoase, aproape vinete zăcându-le pe genunchi. Când ni se întâmpla să pătrundem în lăcașul acela întunecos, întotdeauna mă îneca mirosul înțepător, greu, dar nu întru totul neplăcut, care plutea pe coridoarele ticsite. Era mirosul vieții de altădată, întunecate și foarte primitive în felul ei de a primi moartea, nașterea, dragostea, durerea. Un fel de atmosferă apăsătoare, dar plină de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a fi îndeosebi prezența feminină. Alexandra era acolo, concentrând asupra persoanei sale o atenție discretă, salutată în fiecare discurs, mai puțin grandilocvent decât soțul ei, dar cu atât mai curtenitor. Ba chiar și între zidurile Academiei Franceze, unde ne-a înecat mirosul mobilelor vechi și al tomurilor groase pline de praf, acel „ceva” i-a permis să rămână femeie. Da, era femeie chiar și în mijlocul acelor bătrâni pe care îi bănuiam morocănoși, pedanți și puțin surzi din cauza perilor din urechi. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pleca. Charlotte știa deja că de mult supraviețuiau doar datorită sclipirii câtorva bijuterii din sipetul cu incrustații de sidef... Îi plăcea izba aceea, departe de cartierele elegante din Boiarsk. Mizeria lor era mai puțin bătătoare la ochi pe străzile cotite, înecate în zăpadă. Și-apoi, era așa de bine, la întoarcerea de la școală, să urci treptele vechi de lemn care scârțâiau sub pași, să străbați antreul întunecos, ai cărui pereți din bârne erau acoperiți cu o blană groasă de promoroacă, și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
reginei, ne batem pentru onoare!” Atunci, de pe nava franceză, se aude venind, cu o pală de vânt sărat, exclamația veselă a căpitanului: „Fiecare se bate pentru ceea ce-i lipsește, sire!” Într-o bună zi, era cât pe-aci să se înece de-a binelea. O bucată întreagă de gheață i-a cedat sub picioare. Doar capul îi ieșea din apă, apoi un braț care căuta un sprijin insistent. Cu un efort violent, s-a aruncat cu pieptul pe gheață, dar suprafața
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înroșite, zdrelite, frământa un bulgăre de lut, cu care învelea peștele înainte de a-l pune pe jăratic... În jurul nostru se întindea pustietatea albă a Volgăi iarna, sălciile cu crengile lor subțiri alcătuind un hățiș străveziu de-a lungul malului și, înecată în zăpadă, o barcă pe jumătate dezmembrată, ale cărei tălpici alimentau focul nostru barbar de lemne. Dansul flăcărilor făcea parcă amurgul mai dens, senzația efemeră de confort, mai pătrunzătoare. De ce oare i-am povestit atunci întâmplarea aceea și nu alta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]