7,767 matches
-
o dorință crescânde. Ea și-a înfipt unghiile în fesele lui, iar el a mușcat-o de piept. S-au rostogolit unul peste altul și el a intrat în ea, apoi ea alunecat strâns peste el. După aceea, au rămas întinși, lipiți unul de altul. Dintr-odată, Ashling simți o nesiguranță. Dacă el se răzgândise? Dacă, acum că o avusese, nu o mai voia? Apoi Jack spuse încet: —Ashling, ești cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
clientă obișnuită a barurilor pentru lesbiene? — Bleichert, încetează! mi-o tăie Millard. Lorna se aplecă în față, îl apucă pe polițistul blând, patern, și-l îmbrățișă cu putere. Russ se uită la mine și își coborî încet mâna cu palma întinsă, ca un dirijor care-i cere orchestrei să se oprească. Cu mâna liberă mângâie fata pe creștet, apoi îi făcu semn lui Sears cu degetul. Fata scânci: — Nu sunt lesbi, nu sunt lesbi! Nu s-a întâmplat decât atunci. Millard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bine? Imaginea cu șerpii îmi trecu iar prin fața ochilor. Madeleine mă gâdilă. M-am răsucit și am privit-o, ca să alung vedenia care mă bântuia. — Zâmbește-mi. Fii blândă și dulce. Madeleine îmi oferi un zâmbet larg. Rujul ei roșu, întins, îmi aminti de rânjetul Daliei. Am închis ochii și am îmbrățișat-o strâns. Ea mă mângâie pe spate cu blândețe. — Bucky, ce s-a-ntâmplat? Mi-am ațintit privirea spre draperiile de pe peretele îndepărtat. — Ieri am săltat-o pe Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din ’40. Mi-a trecut prin cap la un moment dat să cer ajutorul vreunui post de grăniceri sau vreunei secții de jandarmi, dar mi-am amintit că partenerul meu e suspendat, înarmat ilegal și, probabil, cu nervii atât de întinși, încât cuvintele unui intermediar neinspirat l-ar provoca să facă Dumnezeu știe ce. Mi-am amintit unde e hotelul Divisidero dintr-o excursie pe care o făcusem în liceu și m-am îndreptat spre marginea orașului, ca să cer ajutor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mergea țanțos pe alee, cu un zâmbet de bețivan pe mutră. Ne bălăcări: — Tura următoare, nu? Doi pe una, măiculiță! Russ mă conduse pe scări. Am bătut la ușă. Ne deschise o blondă nu tocmai tânără, ciufulită și cu machiajul întins, care ne luă în șuturi: — De data asta ce-ai mai uitat? După care scăpă: — Căca-m-aș! Russ îi arătă insigna. — LAPD. Sunteți Sally Stinson? — Nu, sunt Eleanor Roosevelt. Uite ce e, în ultimul timp i-am tot plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gratificat cu un pocnit din călcâie și un salut întârziat. — Domnule polițist Bleichert, poftiți, vă rog! Cuvintele rostite fără accent m-au surprins. Am dat curs invitației și am fost întâmpinat de un mexican înalt, în costum gri, cu mâna întinsă - pentru a da noroc, nu pentru a primi un dolar. Ne-am strâns mâinile. Individul se așeză la un birou mare și bătu ușor cu degetele într-o plăcuță pe care scria CAPITÁN VASQUEZ. — Cu ce vă pot fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
peisajul, șoseaua s-a limpezit, gheața a început să se topească și soarele s-a înălțat deasupra. Cerul s-a înseninat ca și cum întotdeauna fusese astfel, au reapărut culmile dealurilor acoperite cu iarbă până spre orizont și culorile ca o mare întinsă, imensă, de liniște și strălucire. Am înțeles atunci că datoria noastră, în trecerea prin valea incertă a acestei lumi, este să fim atenți când ne iese în cale maleficul negativ și să nu-i acordăm nimic din gândurile, acțiunile sau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
că acele nedefinite fire de fum nu erau orașul; cât vedeai cu ochii, din nesfârșita izolare a castrului, era o mansio, o tabără temporară de-a lungul interminabilului drum militar. Iar la miazănoapte, dincolo de fluviu, nu se aflau decât păduri întinse. — Privește, îi spuse bătrânul decurio, subofițerul care cu greu se ținea după el, îndeplinind cât de bine putea ordinul de a nu-l lăsa singur, poți să mergi prin pădurile acelea zile întregi și n-o să întâlnești nici un oraș. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încă într-un mod atât de brutal. Pe bună dreptate tatăl lui le ceruse tuturor să-și țină gura. Alarmat, Silius îl duse în fierărie și, ca să-l amuze, îi arătă un pumnal elegant, acea sica scurtă folosită în cursele întinse dușmanului. Uite, trebuie să-l ții așa... Îi întinse pumnalul; copilul apucă arma energic, cuprins brusc de o senzație de siguranță. Tribunul îi luă sica din mână, chemă un militar și simulă un atac. — Apoi te duci în spatele lui, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
te rog. Tribunul Silius îi făgădui. Nici unul din ei nu-și putea imagina în ce zi îngrozitoare aveau să se întâlnească la Roma. Însă, pe când Gajus se îndrepta spre praetorium, Silius se întoarse dintr-odată, din instinct, ca în timpul curselor întinse dușmanului în vreme de război: — Tu pleci mâine la Roma. Trebuie să înveți să te uiți în jur, pui de leu. PROVINCIA ASIA PROVINCIA AEGYPTUS Roma Acolo, dincolo de păduri și munți, se afla Roma, pe care Gajus n-o văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-o însoțească acolo - numai temnicerii aleși de Tiberius. Și nu știa unde și în ce condiții să și-i imagineze pe frații săi. — Privește, îi spuse o sclavă bătrână, arătându-i o frescă perete. Se uită și văzu mâna întinsă a unei femei cu chipul acoperit de un văl, care arunca o șuviță de păr într-un vas cu jăratic. — Știi ce înseamnă? — Nu, răspunse el. — Știi cum trosnește părul dacă îl arzi? — Nu, n-am văzut niciodată. — Arde, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de călătorie, care au fost introduse în niște apărători. În mai puțin de două secole, imperiul ajunsese în ținuturi atât de îndepărtate, încât puțini reușeau să și le imagineze. Pe acea hartă însă Agrippa desenase imperiul asemenea trupului unui uriaș întins, răsuflând, viu, cu sute de vene puternice de la un capăt la celălalt: cincizeci de mii de străzi romane pavate. La fiecare cinci mile, un post intermediar, o mutatio pentru schimbarea cailor, aprovizionarea cu alimente și băutură; la fiecare popas - parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imperiul; Augustus avusese dreptate: ca să-l conduci merita să mori. Într-o zi însă, Gajus - fiindcă era tânăr și nu avea vise liniștite, iar dimineața se ridica obosit din pat - adormi, cu capul pe brațe, deasupra mesei pe care era întinsă harta aceea faimoasă și fragilă. Îl trezi bătaia a două degete subțiri, dar puternice pe umărul drept; era bibliotecarul cel bătrân și pe jumătate orb, care, cu o expresie ironică în ochii înroșiți mărginiți de pleoapele pline de riduri, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cal. Pentru prima oară, ofițerul însărcinat cu paza vilei zâmbi, asigurându-l că avea să-l aleagă el însuși, și nu dintre căluții aceia care gâfâiau pe cărările în urcuș de la Capri, ci un cal potrivit pentru galop pe câmpii întinse și pe povârnișuri. Din grajdurile imperiale ieși, cu hamuri de purpură și aur, un cal superb, nervos, cu un trup armonios și puternic, de culoarea mierii. Ofițerul spuse că de mult timp era pregătit pentru o improbabilă plimbare călare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus privi mai departe, dar nu se vedea nimic în ceață; în cele din urmă, se gândi că nu avea rost să caute să zărească insula cealaltă, mai îndepărtată, care se numea Pandataria. Își coborî privirea; de jur-împrejur, pe câmpiile întinse, prin vegetația bogată, se vedeau gurile vechilor vulcani stinși, unele pline de tufișuri, altele distruse în parte de mare și transformate în mici golfuri. La poalele lor se afla un lac rotund, care fusese odinioară un mic crater. Îl despărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cele din urmă, în Curie intră un fost sclav, ajuns acum în cancelaria imperială, pe nume Protogenes. „Uite încă unul dintre greco-egiptenii crescuți de Cleopatra“, șopti cineva, omițând mai multe date. Pe un soi de platou, Protogenes ducea, ținând brațele întinse ca pentru ofrandă, o grămadă de codexuri. Senatorii se întrebară despre ce era vorba; un notabil tresări, recunoascând parcă pielea de culoare închisă în care Tiberius își lega actele, și le șopti ceva vecinilor. Împăratul ridică mâna pentru a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
broască... S-a spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai să plecăm! îl întrerupse Chereas. E mort, hai, că vine cineva, să plecăm! Întorcându-se, îl văzu pe tânărul Helikon care alerga înnebunit spre ei, cu brațele întinse. — Cățelușul egiptean, mârâi el printre dinți, catulus. Văzuse mulți oameni venind astfel spre el și știa că, dacă ținea cuțitul în poziția aceea, moartea era sigură. Așteptă ca Helikon să se năpustească asupra lui, dar Helikon nu se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus se prăbuși pe o parte, cu picioarele întinse, mai puțin cel cu glezna rănită. Arta de a face ordine Strigătul: „L-au omorât pe Împărat!“ străbătu Roma ca un fulger ivit pe cerul amiezii. Oamenii încremeniră, însă în clipa următoare, cuprinși de disperare, revoltați, începură să dea năvală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Museum din New York. Sau Cleopatra cu sâni splendizi, care-i poruncește sclavei sa-i aducă coșul cu fructe în care stă încolăcită vipera, creată de pictorul Henri Dejussieu în aceeași perioadă, aflată astăzi la Muzeul din Chalon-sur-Saône. Sau regina stând întinsă pe pat, care, întocându-și disprețuitor capul, își lipește de sân, într-un gest ireparabil, gura larg deschisă a viperei, reprezentată de Reginald Arthur. Sau trupul femeii moarte, reprezentat de Jean André Rixens, în prezent la Muzeul din Toulouse, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a trăirii, menținută mereu la indicatorul maxim, o lăcomie de a mușca din fruct, și asta se Înregistrează imediat; ea este notată imediat pentru această forță vitală ce transpare prin ochi, prin gesturi, prin cuvinte, prin orice fibră a ei Întinsă să se rupă, să plesnească În orice clipă. Ea este generoasă cu oricine, ca și când ar avea la Îndemână un timp infinit (și știe că nu are), este veselă cu toți, râde de oricine și din orice (și nu este veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
figură desenată, o păpușă dansând pe gheața sidefie, având piciorul drept (imaginea surprinde partea dorsală a personajului) Întins perfect (e puțin cam scurt, cu acea Îngroșare vizibilă și puțin deformată spre coapsă), formând un sistem de paralele cu mâna dreaptă Întinsă (are degetele rășchirate Într-o crispare evidentă dată de efortul de a realiza geometria mișcării) și adusă aproape exact la nivelul vârfului piciorului; prin Înclinarea bustului spre dreapta, Înclinare cerută de vârtejul În care e Înscris Întregul corp, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înscris Întregul corp, de altfel, destul de scurt, cu un mijloc aproape insesizabil, Între umerii strânși În corsetul gri al costumului și Înfoierea rotundă a poalelor, ce lasă imperceptibil să se construiască ipoteza existenței unor ciorapi-chilot acoperind tăietura largă dintre piciorul Întins, foarte realist conturat, și celălalt picior, aruncat În față puțin Îndoit (de aici și deformarea dată de scurtimea aproape la jumătate față de celălalt, precum și subțirimea caraghioasă); mâna stângă e Îndreptată Înainte ca și piciorul stâng, căutându-se și aici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ci felul cum el se preface Într-un text secund, acela al romanului. Nu e cazul să reiau acum discuția, deja falacioasă, despre autenticitate În literatură, Însă trebuie să observ că prima parte a confesiunilor lui A., și cea mai Întinsă, aceea din perioada liceului, e cu totul gratuită În economia cărții, Întrucât nu servește nici ideea, nici metoda. Abia din momentul În care Însemnările celor doi se aplică pe o realitate comună, Intermezzo crește În interes, căci putem urmări aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
drum printre oameni. - Faceți loc! Poliția, faceți loc! Pătrunse într-un final în cercul de oameni și simți cum i se taie răsuflarea. - Nu se poate, murmură ea îngrozită. Amelia Sachs se holba la ultima victimă a Magicianului. Kara zăcea întinsă, cu sângele împrăștiat pe bluza de culoare mov și pe asfaltul din jurul ei. Ochii ei nemișcați, fără viață, priveau cerul azuriu al acelei după-amiezi. Capitolul XVIII Neputându-și desprinde ochii de la priveliște, Sachs își acoperi gura cu o mână. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
iluzionistul de opri și îi șopti băiatului: - Ești sigur că vrei să faci asta? - Eu..., începu băiatul foarte surprins. - Mai gândește-te o dată, spuse el și își aruncă ochii înspre palma băiatului. Micul Houdini își privi la rândul său mâna întinsă. Văzu cu stupoare că bărbatul pusese într-adevăr ceva acolo, dar nu monedele, ci cinci lame de bărbierit. Dacă ar fi închis palma, așa cum plănuia, Micul Houdini ar fi avut nevoie de câteva copci. - Lasă-mă să-ți văd mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]