4,946 matches
-
se referă mai precis la învierea din morți, dar e urmat de o propoziție care descrie crearea din nimic: katénanti s...țtheo¤ to¤ zÄiogonoúntos toùs nekroùs kaì kalo¤ntos tà mg ónta hÄs ónta: „în fața s...ț lui Dumnezeu, care înviază pe cei morți și cheamă la ființă cele ce încă nu sunt.” (G-R) 3.2.1.8. Drept, Judecător 3.2.1.8.1. díkaios: „dirept” (SC); „drept” (celelalte traduceri românești); „iustus” (Vg); „juste” (BJ); „righteous” (În 17,25), „just
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt.” (BS) (2) heÄrákamen tòn kýrion: „L-am văzut pe Domnul.” (În 20,25) légontas hóti óntÄs QgérthQ ho kýrios kaì ÀphthQ SímÄni(Lc 24,34): „care ziceau că a înviat cu adevarat Domnul și s-a arătat lui Simon.” (BS) Celebra yÄm YHWH, „Ziua Domnului” din Vechiul Testament - zi de intervenție victorioasa a lui Dumnezeu în favoarea poporului, sau de pedeapsă, iar mai tarziu, zi de pe urma, când se va instaură domnia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sunt Cel-dintâi și Cel-de-pe-urmă și Cel Viu...” (BVA) Expresia e reluată la 2,8: Táde légei ho prÄÎtos kaì ho éschatos, hòs egéneto nekròs kaì ézQsen: „Acestea le spune Cel dintâi și Cel de pe urma, care a fost mort și a înviat.” (t.n.) Expresia evocă Is 44,6287: ’An ri’ešÄn wa-’an ’aƒarÄn - în LXX: EgÄî prÄÎtos kaì egÄî metà ta¤ta și Is 48,12: ’An ri’ešÄn ’ap ’an ’aƒarÄn și LXX: EgÀ eimi prÄÎtos kaì egÀ eimi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
viață este greu de transferat. „Începătorul vieții” o aproximează destul de bine, sugerând în plus ideea de creație. Ea poate fi pusă în legătură și cu expresia paulină: prÄtótokos ek tÄÎn nekrÄÎn (Col 1,18), „întâiul-născut dintre cei morți”, acela care, înviind, îi va readuce la viață pe cei morți. Semnificații de bază: cel care are viața în sine și o transmite. 3.2.2.9.2. ho ártos tQÎs zÄQÎs: „pâinea vieții” (toate traducerile românești); „panis vitae” (Vg); „le pain de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în aceeași ordine, numele au aceeași semnificație: stăpân absolut asupra vieții și a morții. Totuși, la numele biblic, ordinea „Dătător de moarte - Dătător de viață” conotează ideea scoaterii celor morți din Șeol și a determinat traducerea „Cel care omoară și înviază”. Noul Testament folosește doar al doilea element al expresiei când îl numește pe Dumnezeu ho zÄiogonÄÎn („Cel ce dă viață/ înviază șmorțiiț” - 3.2.1.7.2.). 4.2.10. al-Baœr (2.1.8.8.) și Ro’eh (3.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de moarte - Dătător de viață” conotează ideea scoaterii celor morți din Șeol și a determinat traducerea „Cel care omoară și înviază”. Noul Testament folosește doar al doilea element al expresiei când îl numește pe Dumnezeu ho zÄiogonÄÎn („Cel ce dă viață/ înviază șmorțiiț” - 3.2.1.7.2.). 4.2.10. al-Baœr (2.1.8.8.) și Ro’eh (3.1.9.7.): „Cel care vede, Văzătorul”. Sunt ambele antropomorfe și metafore universale pentru cunoaștere, aceasta realizându-se în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să afle gândurile supușilor. Pământul acesta este un loc sfânt. Ce lucru neînsemnat ! 2. Încercuiți litera,, î “ în interiorul cuvintelor : întâmpinat, închipuit, înțeles, încep, preîntâmpinat, neînchipuit, neînțeles, neîncetat, reîncep. 3. Completați cuvintele următoare cu,, â “ și,, î “ : m-ndră, amăr-tă, v-nt, re-nvia, g-nd, -nainte, rom-n, cobor-re,nvăța. 4. Dați exemple de cuvinte care să aibă litera,,î “ la începutul cuvântului, la sfârșitul și în interiorul cuvântului. (2 exemple de fiecare caz ). Punctajul : I1 : 2 puncte (0,20 pentru fiecare literă subliniată corect
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
cronica artistică ori cea literară, unde figurează cu cronici la volumele de poezii ale lui G. Tutoveanu La arme și Albastru. Gazeta include și versuri de același G. Tutoveanu (La Putna, Cuza-Vodă etc.) sau reproduce din Al. Vlahuță (Hristos a înviat!), I. Stătescu, D. Iov, dar și poeme satirice la adresa liberalilor sau a conservatorilor, iscălite cu pseudonime. Epigrame cu aceeași tematică apar în majoritatea numerelor, unele semnate N. Grozea. De reținut sunt și cugetările grupate la rubrica „O vorbă pe săptămână
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
invocată aici prin recursul mai mult decât aluziv - la fel ca în romanele lui Petru Cimpoeșu, Dan Stanca, Liviu Ioan Stoiciu - la mitul cristic. Există un personaj potențial mesianic, un pandant sau o nouă întrupare a Mântuitorului. El moare, dar învie în final (după o îndelungată letargie care amintește de crisalida din Orbitor, romanul lui Mircea Cărtărescu) și, după un periplu comparabil cu cel al Sey Mondy, protagonistul din Saludos al lui Alexandru Ecovoiu, „visează”, de fapt enunță, formulează, re-creează - povestind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
o cultură a pietrei, că trăiau în comunități de cca 400 case și aveau un început de agricultură, o industrie a prelucrării argilei, diverse statuete simbolizând zei. Morții erau îngropați fără coșciug și cu mâinile și picioarele legate ca să nu învie. Ornamentația vaselor arată simț artistic. Evident, în timp, în Japonia au intrat elemente de civilizație chinezești. Chinezii îi numeau Wa. Cronicile chineze dau date, uneori, despre japonezi. Palatele depun mărturie despre strălucirea de la curți, după cum templele vorbesc de tăria credinței
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din părinții de neam bogat și nobil, Cyrus și Euchoria, ce locuiau într-un orășel (după unii, într-un castel) din Galileea-Magdala. A fost cea mai mică dintre copiii acestei familii. Ceilalți doi copii au fost: Marta și Lazăr (cel înviat de Iisus). O legendă spune că Maria Magdalena ar fi fost logodită cu Ioan (Evanghelistul) ce ar fi părăsit-o după ce L-a urmat pe Iisus, acesta fiind un motiv de desfrânare. Comunitatea evreiască era intransigentă cu desfrânarea femeilor și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte diavoli. (8: 2). După aceea, a devenit ucenica lui Iisus și L-a însoțit împreună cu alte femei. În semn de smerenie, Maria a venit în Betania, în casa lui Lazăr pe care-l înviase Iisus, I-a adus lui Iisus un vas cu mir de nard cu care i-a uns picioarele. În Evanghelia după Ioan se spune: Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
56). După ce corpul chinuit de suferință al Mântuitorului a fost coborât de pe Cruce pentru a fi pus în mormânt, Maria Magdalena, împreună cu celelalte femei, L-a uns cu miresme și a vărsat lacrimi. Îngerul a vestit femeilor că Domnul va învia. Se spune în Evanghelia după Matei: Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici, căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fie Napoleon, un om neobișnuit, extraordinar care poate încălca morala obișnuită și pentru care, credea el, crima este un lucru acceptabil. Ce reprezenta pentru el cămătăreasa? Un păduche ce trebuia strivit. Nu are de ce regreta, mărturisea el, dacă ea ar învia, ar ucide-o din nou. Raskolnikov se străduia să-și găsească o vină, să se autopedepsească, și nu reușea. Pe de altă parte, fapta sa a văzut-o ca un eșec, nu întrezărea niciun efect benefic, din contră, lumea îl
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
În care, după credința egipteană, soarele traversează cerul. Dar, deși se subliniază În mai multe rânduri că destinul ultim al regelui este În cer, În timp ce destinul omului de rând este pe pământ, totuși modelul zeului care a fost ucis, a Înviat și continuă să-și exercite funcția regală În lumea de dincolo este atât de potrivit pentru speranțele ultime ale suveranilor despre care ne vorbesc textele adunate, Încât Osirisxe "Osiris" devine un model inevitabil; mai mult, regele mort se identifică cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încetul, principii sunt Înlocuiți cu funcționari, iar curtea redevine centrul care proiectează și catalizează toate experiențele sociale și culturale ale țării. Dar, desigur, nu se poate vedea În această situație o Întoarcere la un trecut care nu mai putea fi Înviat după ce a fost contestat atât de energic și după o asemenea Îmbogățire a experiențelor umane În perioada care a Încheiat epoca piramidelor. Avem de-a face, mai mult decât orice, cu o Îmbogățire și amplificare a vieții religioase, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
El Își arată puterea În milioane de feluri și cel care Îl Înalță va fi Înălțat. Cât despre zeul acestei țări, el este soarele orizontului. Imaginile sale sunt pe pământ. Când i se oferă tămâie ca hrană zilnică, Stăpânul Răsăritului Învie (VII, 12 sqq.). Acest zeu, care trebuie tratat după normele fixate de rit, nu dorește manifestări de o intimitate excesivă (deși textul spune că există astfel de Încercări Într-un impuls de pietate colectivă), dar, așa cum știa deja Merikara, este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de unde dispare fertilitatea atât a oamenilor cât și a animalelor. Se impune așadar nevoia ca zeița fertilității să fie scoasă din infern și să readucă rodnicia pe pământ. Acest lucru se Înfăptuiește: Inanna/Iștar este mai Întâi readusă la viață (Înviată), iar apoi scoasă din infern, trecând din nou, rând pe rând, prin cele șapte porți și primind Înapoi toate Însemnele pe care le lăsase la intrare. Dar Învierea din morți este pentru mesopotamieni o absurditate mitologică. Este de neconceput ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care a intrat În infern să mai poată ieși: tocmai din acest motiv infernul este numit În sumeriană kur-nu-gi4-a și În akkadiană qaqqar/erÌet l³ târi, „ținutul fără Întoarcere”. Așadar, cum este posibil să afirmăm că Inanna/Iștarxe "Iștar" a Înviat după moarte și a reușit să scape din infern? Spre deosebire de alte vremuri, avem astăzi posibilitatea, datorită faptului că dispunem de unele izvoare cu precădere sumeriene, să dăm un răspuns adecvat la două probleme care se dovedesc a fi foarte legate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
final, pentru că, de fapt, nu există contradicții reale În ceea privește nemurirea divină. Se poate afirma chiar că avem de-a face cu morți „În aparență”, din moment ce aceștia produc vieți noi, alte ființe vii, divinizate; cu alte cuvinte, zeul ucis Învie Într-o creatură, la a cărei formare a participat cu vitalitatea sa. a) Atrahasșs - Conform mitului deja menționat al lui Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" (tab. I, 223 sqq.), pentru a crea omul și pentru a-l Înnobila cu o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Melqartxe "Melqart", și acesta „rege” al Tirului, asimilat lui Herakles. În acest sens, trebuie menționată o inscripție greacă de la Amman, dedicată unei persoane cu rang Înalt, „gimnaziarh pentru două zile”, care poartă printre altele și titlul de „cel care Îl Învie (egerseites) pe Herakles”, atestat și pe monedele locale. Acest calificativ ne duce cu gândul la titlul cultual fenician mșkîm ’¶lîm, probabil „cel care Învie divinitatea”, care avea un rol central În sărbătoarea celebrată la Tir În cinstea lui Melqart, al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rang Înalt, „gimnaziarh pentru două zile”, care poartă printre altele și titlul de „cel care Îl Învie (egerseites) pe Herakles”, atestat și pe monedele locale. Acest calificativ ne duce cu gândul la titlul cultual fenician mșkîm ’¶lîm, probabil „cel care Învie divinitatea”, care avea un rol central În sărbătoarea celebrată la Tir În cinstea lui Melqart, al cărei moment fundamental era „trezirea” anuală a zeului. La Amman, această sărbătoare presupunea probabil și procesiunea carului sacru al lui Herakles, prezent pe monede
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce reflectă o ideologie funerară complexă. Sufletul celui mort este supus judecății tribunalului divin, care Îi va decide soarta: În paradis, În infern, În zona intermediară (cf. infra, subcapitolul 2.4). Apoi, la judecata universală, la sfârșitul timpurilor, trupurile vor Învia, iar viața, inclusiv cea materială, va fi garantată Într-o existență perfectă, eliberată de atacurile și contaminările lui Ahrimanxe "Ahriman", de moarte și de orice rău. Istoria universală este o istorie sacră, care se desfășoară ca un proces de mântuire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În avestico-gathică, ferașa), „aptă”. Această istorie sacră este deci un proces de mântuire: existența (ahu), datorită lucrării salvatorului care va veni (Saoșyantxe "Saoșyant"), va deveni non-veche, non-coruptibilă, non-putrezitoare, non-fetidă, veșnic vie, veșnic bogată, liberă prin puterea sa, iar morții vor Învia; lumea Adevărului este destinată unei stări incoruptibile, iar Minciunaxe "Minciuna" va fi eliminată (Yașt 19,89 și 90); Furiaxe "Furia" (A¶șmaxe "Ae>șma"; cf. supra, subcapitolul 2.2) va fugi; Gândul Bun (Vohu Manah) va Învinge; Integritateaxe " Integritatea" (Haurvat³txe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
maniera sa evocatoare, Nicolae Iorga punea aceste cuvinte pe seama apărătorului națiunilor mici care a fost Edgar Quinet: "Ori de cîte ori mi-am înălțat glasul, am încercat să susțin cauza națiunilor slabe sau pe cea a națiunilor care speră să învie. Este adevărat, am murit cu asemenea cuvinte pe buze. Dar acum sînt îngropat în Italia, la Veneția, în Polonia, alături de unguri și români. Dacă se va vorbi despre patria mea sau despre locul meu de odihnă, oamenii de bună credință
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]