6,670 matches
-
și obiectul cunoscut. [...] în celălalt mod însă, [asemănarea] poate fi înțeleasă că reprezentare, si aceasta asemănare este necesara între cunoscător și obiectul cunoscut. (ÎI.6.7.) [...] applicatio cogniti ad cognoscentem, quae cog nitionem facit, non est intelligenda per modum identitatis, șed per modum cuiusdam repraesentationis; unde non oportet quod sit idem modus cognoscentis et cogniti (De ver., q. 2, a. 5, ad 7). [...] conformitatea dintre obiectul cunoscut și cunoscător, care produce cunoașterea, nu trebuie înțeleasă prin intermediul modului identității, ci prin intermediul modului
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
similitudo attendatur secundum convenientiam vel communicationem în formă, multiplex est similitudo, secundum multos modos communicandi în formă. Quaedam enim dicuntur similia, quae communicant în eadem formă secundum eandem rațio nem, et secundum eundem modum, et haec non solum dicuntur similia, șed aequalia în sua similitudine; sicut duo aequaliter albă, dicuntur similia în albedine. Et haec est perfectissima similitudo. Alio modo dicuntur similia, quae communicant în formă secundum eandem rationem, et non secundum eundem modum, șed secundum magis et minus; ut minus
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
et haec non solum dicuntur similia, șed aequalia în sua similitudine; sicut duo aequaliter albă, dicuntur similia în albedine. Et haec est perfectissima similitudo. Alio modo dicuntur similia, quae communicant în formă secundum eandem rationem, et non secundum eundem modum, șed secundum magis et minus; ut minus album dicitur simile magis albo. Et haec est similitudo imperfecta. Terțio modo dicuntur aliqua similia, quae communicant în eadem formă, șed non secundum eandem rationem; ut patet în agentibus non univocis. Cum agit autem
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
similia, quae communicant în formă secundum eandem rationem, et non secundum eundem modum, șed secundum magis et minus; ut minus album dicitur simile magis albo. Et haec est similitudo imperfecta. Terțio modo dicuntur aliqua similia, quae communicant în eadem formă, șed non secundum eandem rationem; ut patet în agentibus non univocis. Cum agit autem unumquodque secundum suam formăm, necesse est quod în effectu sit similitudo formae agentis. Și ergo agens sit contentum în eadem specie cum suo effectu, erit similitudo inter
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
formae agentis. Și ergo agens sit contentum în eadem specie cum suo effectu, erit similitudo inter faciens et factum în formă, secundum eandem rationem speciei; sicut homo generat hominem. Și autem agens non sit contentum în eadem specie, erit similitudo, șed non secundum eandem rationem speciei, sicut ea quae generantur ex virtute solis, accedunt quidem ad aliquam similitudinem solis, non tamen ut recipiant formăm solis secundum similitudinem speciei, șed secundum similitudinem generis. Și igitur sit aliquod agens, quod non în genere
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
hominem. Și autem agens non sit contentum în eadem specie, erit similitudo, șed non secundum eandem rationem speciei, sicut ea quae generantur ex virtute solis, accedunt quidem ad aliquam similitudinem solis, non tamen ut recipiant formăm solis secundum similitudinem speciei, șed secundum similitudinem generis. Și igitur sit aliquod agens, quod non în genere contineatur, effectus eius adhuc magis accedent remote ad similitudinem formae agentis, non tamen ita quod participent similitudinem formae agentis secundum eandem rationem speciei aut generis, șed secundum aliqualem
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
similitudinem speciei, șed secundum similitudinem generis. Și igitur sit aliquod agens, quod non în genere contineatur, effectus eius adhuc magis accedent remote ad similitudinem formae agentis, non tamen ita quod participent similitudinem formae agentis secundum eandem rationem speciei aut generis, șed secundum aliqualem analogiam, sicut ipsum esse est commune omnibus. Et hoc modo illa quae sunt a Deo, assimilantur ei inquantum sunt entia, ut primo et universali principio totius esse (S. th., I, q. 4, a. 3, co.). Răspund că, deoarece
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în nobis, nihil cognoscunt nisi proprias passiones; pută quod sensus non sentit nisi passionem șui organi. Et secundum hoc, intellectus nihil intelligit nisi suam passionem, idest speciem intelligibilem în se receptam. Et secundum hoc, species huiusmodi est ipsum quod intelligitur. Șed haec opinio manifeste apparet falsă ex duobus. Primo quidem, quia eadem sunt quae intelli gimus, et de quibus sunt scientiae. Și igitur ea quae intelligimus essent solum species quae sunt în anima, sequeretur quod scientiae omnes non essent de rebus
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
falsă ex duobus. Primo quidem, quia eadem sunt quae intelli gimus, et de quibus sunt scientiae. Și igitur ea quae intelligimus essent solum species quae sunt în anima, sequeretur quod scientiae omnes non essent de rebus quae sunt extra animam, șed solum de speciebus intelligibilibus quae sunt în anima; sicut secundum Platonicos omnes scientiae sunt de ideis, quas ponebant esse intellecta în actu. Secundo, quia sequeretur error antiquorum dicentium quod omne quod videtur est verum; et sic quod contradictoriae essent simul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fit intellectus possibilis în actu; quia intellectus possibilis non operatur nisi secundum quod est în actu, sicut nec visus videt nisi per hoc quod est factus în actu per speciem visibilem. Unde species visibilis non se habet ut quod videtur, șed ut quo videtur. Et simile est de intellectu possibili (De spirit. creat., a. 9, ad 6). Pentru ambele activități [ale intelectului, de o parte, cunoașterea quiditatii și, de cealaltă parte, compunerea și dividerea], specia inteligibila, care face intelectul posibil să
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
principiile structurale ale nivelului precognitiv, care marchează începutul cunoașterii, ceea ce înseamnă că simpla posesie a lor nu garantează cunoașterea, ci doar gândirea unui obiect, garantează faptul că gândim pentru a cunoaște ceva anume: (ÎI.8.2.) [...] non enim dicimur intelligere, șed cogitare ad intelligendum, antequam concepțio aliqua în mente nostră stabiliatur (De pot., q. 9, a. 9, co.). [...] înainte ca în mintea noastră să se fixeze vreun concept, nu spunem că înțelegem, ci că gândim pentru a înțelege. Un cititor atent
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
dico intelligentiam qua intelligimus cogitantes. Alio modo dicitur cogitare magis proprie considerațio intellectus quae est cum quadam inquisitione, antequam perveniatur ad perfectionem intellectus per certitudinem visionis. Et secundum hoc Augustinus, XV de Trin., dicit quod Dei filius non cogitatio dicitur, șed verbum Dei dicitur. Cogitatio quippe nostră proveniens ad id quod scimus atque înde formată verbum nostrum verum est. Et ideo verbum Dei sine cogitatione debet intelligi, non aliquid habens formabile, quod possit esse informe. Et secundum hoc cogitatio proprie dicitur
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
quod scimus atque înde formată verbum nostrum verum est. Et ideo verbum Dei sine cogitatione debet intelligi, non aliquid habens formabile, quod possit esse informe. Et secundum hoc cogitatio proprie dicitur motus animi deliberantis nondum perfecți per plenam visionem veritatis. Șed quia talis motus potest esse vel animi deliberantis circa intentiones universales, quod pertinet ad intellectivam partem; vel circa intentiones particulares, quod pertinet ad partem sensitivam, ideo cogi tare secundo modo sumitur pro actu intellectus deliberantis; terțio modo, pro actu virtutis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ceva din cadrul lui conceptual. /footnote> Un pasaj semnificativ care vine să susțină această idee este de găsit în comentariul pe care Toma îl face Evangheliei lui Ioan: (ÎI.8.10.) Verbum interius [...] comparator ad intellectum, non sicut quo intellectus intelligit, șed sicut în quo intelligit; quia în ipso expresso et formato videt naturam rei intellectae (Super Ioan., I, 1, 25). Cuvântul interior [...] comparat cu intelectul [este] nu doar cel prin care intelectul înțelege, ci și cel în care înțelege, pentru că în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intellectus, per speciem rei formatus, intelligendo format în seipso quandam intentionem rei intellectae, quae est rațio ipsius, quam significat definițio. Et hoc quidem necessarium est: eo quod intellectus intelligit indifferenter rem absentem et praesentem, în quo cum intellectu imaginatio convenit; șed intellectus hoc amplius habet, quod etiam intelligit rem ut separatam a conditionibus materialibus, sine quibus în rerum natură non existit; et hoc non posset esse nisi intellectus sibi intentionem praedictam formaret. Haec autem intențio intellecta, cum sit quasi terminus intelligibilis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
universalia, secundum quod sunt universalia, non sunt nisi în anima. Ipsae autem naturae, quibus accidit intențio universalitatis, sunt în rebus. Et propter hoc, nomina communia significantia naturas ipsas, praedicantur de individuis; non autem nomina significantia intentiones. Socrates enim est homo, șed non est species, quamvis homo sit species (Sent. De anim., lib. 2, l. 12, n. 8). Așadar, de aceea este clar că naturii comune nu îi poate fi atribuită intenția universalității decât în măsura în care este în intelect: căci pentru că unul să
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
răbdare și încredere în făgăduințele lui Dum-nezeu. În credință, deci, au stat neclintiți aleșii „cu ochii ațintițiasupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței (s.n.), Care pentrubucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ținut seama de ocara ei șia șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu”<footnote Ibidem, 12, 2. footnote>. Credința este urmareaîn toate lui Iisus Hristos! Nimic din ceea ce este plăcut lui Dum-nezeu nu se poate face fără credință. Credința este singura modalitate care asigura legătura omului cu Dumnezeu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
au grijă de ea, se așeza mereu pe genunchiul care era bolnav ca să-i ia boala și să o vindece. Pentru că atât putea ea să facă drept mulțumire pentru stăpânii ei. Și se așeza pe genunchiul bolnav de câte ori o vedea șezând. După ce stăpâna ei s-a făcut bine s-a dus la verișoara ei și i-a adus un motan mare și alb din rasa "American wirehair". L-a ținut trei zile. După această întâlnire, când Pisa era în călduri, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de vânătoare a lui Henric IV (La Partie de chasse de Henri IV, 1762), sub pretextul că voia să celebreze înțelepciunea legendară a bunului rege Henric, denunță, chiar prin asta, regalitatea absolută a lui Ludovic XV. Louis-Sébastien Mercier, care va ședea, douăzeci de ani mai târziu, la Convenție, alături de Girondini, atacă indirect monarhia de drept divin în Moartea lui Ludovic XI (La Mort de Louis XI) în care critică tirania acestui rege irascibil și perfid. Scriind în 1772, la două sute de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
public niciodată nu este înjosit; Plăcut prin rațiune, el nu vrea s-o provoace. Cât pentru falsul comic cu groase echivoace, Ce are drept spectacol tot glume uricioase, Să meargă, dacă-i place, pe treptele glodoase, Netrebnica mulțime ticsită unde șade, Și slugilor să joace acele mascarade." (Tr. rom. de A. Naum, n. tr.) 48 "Prin asta al seu teatru Molière ș-au ilustrat Cununa aceea mare el poate ar fi luat; De n-ar fi fost atâta poporului amic, Și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se ridică strălucitoare deasupra vârfurilor pomilor mirositori, de departe, tot văzduhul fără margini închipuite al lui Dumnezeu, albastru și străveziu de parcă-i cleștarul mai curat ca apa limpede, și valea întreagă adâncită într-o tăcere vrăjită și prispa pe care ședeau mama Ilinca cu copila ei Smărăndița se umplură de o lumină vie și bălaie de semăna că ți s-ar fi deschis fundul sufletului ca să prinză tainele firii, din adâncul căreia se varsă în gândurile noastre crâmpeie-crâmpeie de destăinuire cari
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii și aprinse o țigaretă... Șezu cât șezu așa, meditând un discurs bine simțit pentru a convinge pe chivuțe că niște femei muncitoare pot câștiga o avere într-un chip onorabil, fără să caute a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii și aprinse o țigaretă... Șezu cât șezu așa, meditând un discurs bine simțit pentru a convinge pe chivuțe că niște femei muncitoare pot câștiga o avere într-un chip onorabil, fără să caute a ruina pe un om, de la casa căruia au câștigat totdeauna o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii și aprinse o țigaretă... Șezu cât șezu așa, meditând un discurs bine simțit pentru a convinge pe chivuțe că niște femei muncitoare pot câștiga o avere într-un chip onorabil, fără să caute a ruina pe un om, de la casa căruia au câștigat totdeauna o bucățică de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pristanda, Trahanache, Farfuridi etc. sunt exemple de personaje marionetizate, iar reificarea și chiar robotizarea incipientă, transformarea oamenilor în automate, private de voință și de conștiință, transpar, de pildă, în comportamentul alegoric al cetățenilor din Tâmpitopole: Priviți pe Chinezii mei cum șed cu indolență pe tapetele lor bizar colorate; vedeți cum prin o mișcare d'o regularitate perfectă și egală, clătinând capul când afirmativ, când negativ, sorbind cu deliciu ceaiul și aspirând cu încântământ opiul, ei își petrec inocent timpul! O, fericiți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]