60,912 matches
-
picioare peste noi, făcându-ne una cu pământul!...Mama însă și-a așezat la îndemână cele aduse din casă, în timp ce vorbea singură: „Costică, băiatule! Să fii cuminte! Mama o să-ți coase rana, apoi deasupra punem pânza asta curată, peste care așezăm pernuța și pe urmă legăm cu brâul...Asta până mâine, când o să aducem de la târg tot ce ne trebuie...O să-i treacă buba băiatului și la primăvară ieșim la câmp! Da, da! O să ieșim la câmp la păscut ierbușoară verde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prispă chiar pe lângă găleată și a agățat-o...După aceea nu a mai fost nimic altceva decât...dezastrul! ... Ne-ai făgăduit că ne spui cum și-a rupt calul pieptul - a revenit Mitruță cu întrebarea. În ogradă se afla sania așezată cu oiștea spre poartă. Și cum bine știți, în capul oiștei se găsește un cârlig... În acest cârlig și-a agățat pieptul calul în alergarea lui nebună... După această lămurire, Pâcu a gustat pe îndelete din vinul din ulcică, ca și cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în seara asta îți calc pragul negreșit... * De două zile ningea liniștit. Drumul s-a făcut de sanie. În zori de zi, cărăușii trăgeau săniile la încărcat. Astăzi drumul o să meargă ca uns. Ia te uită ce omăt s-o așezat! Parcă-i pus cu lopata! - a apreciat Mitruță. Binele ista s-ar putea preface în mare necaz dacă vântul scăpat din frâie ar porni să se zbenguie așa cum știe el - a răspuns Ion Cotman cel tăcut. Lasă că Dumnezeu va
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cap de nu știu cine și... Lasă că ai să-mi spui mai târziu toată întâmplarea. Acum hai să-l ducem în casă, că abia mai suflă. Patru oameni l-au luat pe brațe și l-au dus în cămăruță. L-au așezat cu mare grijă pe pat. Mitruță, vezi ca animalele să fie adăpostite, hrănite și adăpate după carte! Tu, Costache, cheam-o pe Măriuța să mă ajute! Între timp, Cotman s-a apucat să-l dezbrace. Albă la față ca un perete
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să ne învelim gospodărește, ca să ne încălzim, pentru că destul frig am adunat noi în noaptea asta!” Cu gesturi ca de mamă grijulie, l-a învelit ca pe un copil. În vremea asta, ceilalți cărăuși au muncit din greu pentru a așeza totul după cuviință. Când treaba a fost gata, au intrat în crâșmă. Până și-au scos cojoacele, Costache le-a așezat dinainte câte o ulcică din care adia miroaznă de rachiu fiert. Gustați acum cât îi fierbinte, ca să vă încălziți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
grijulie, l-a învelit ca pe un copil. În vremea asta, ceilalți cărăuși au muncit din greu pentru a așeza totul după cuviință. Când treaba a fost gata, au intrat în crâșmă. Până și-au scos cojoacele, Costache le-a așezat dinainte câte o ulcică din care adia miroaznă de rachiu fiert. Gustați acum cât îi fierbinte, ca să vă încălziți oleacă. Îndată sosește și mâncărica și... Vinul fiert, Costache - l-a completat Alecu Slobodă. Au început să mănânce, dar fără prea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ceea <Văzând și făcând>. Așa-i mai sigur” - gândea Cotman, intrând pe poartă la el acasă... Cam pe la prânzul cel mare, a ieșit și a luat drumul Măgurii. Totul a mers bine până a intrat în pădure. Aici nămeții erau așezați gospodărește... Ajuns pe Măgură, a cotit-o pe hudița unde ședea Hliboceanu. Inima a început să-i bată mai tare la gândul că se apropie întâlnirea cu Dochița. S-a oprit să-și tragă sufletul și a bătut cu baltagul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
încetineală de melc, Cotman a pășit dincolo de poartă, ferindu-și fața de privirile întrebătoare ale Dochiței. Ajunși în casă, Dochița l-a poftit să șadă pe un scăunel lângă sobă, că „Îi fi înghețat pe vremea asta”. Cotman s-a așezat, neîndrăznind a privi în ochii Dochiței. Ei! Acum spune unde-i Vasile, de n-o venit acasă ca toți oamenii? Păi...Apoi Vasile... n-o putut să vină, pentru că...Dochiță, n-ai o gură de rachiu, că așa m-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai degrabă un chicot de alint... Hliboceanu o privea reținut. Ia să vedem noi cum îl hrănim pe voinicul ista, care nu vrea să vorbească cu gospodina casei și pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna. S-a așezat pe marginea patului și a început să-l hrănească, ca pe copii... Când a terminat treaba, l-a mângâiat pe obrajii nebărbieriți, pe frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu oamenii la drum. Nu te plânge. Măriuța o să aibă grijă să te pui pe picioare și să fii gospodar așa ca altădată... În timp ce vorbea, s-a apropiat de el cu pași moi, de pisică... Ajunsă lângă pat, s-a așezat pe margine. L-a mângâiat pe obrazul slăbit, i-a luat o mână și, prefăcându-se că nu bagă în seamă reținerea lui Hliboceanu, a dus-o la pieptul ei, ținând-o strâns... Buzele încercau să spună ceva, dar de pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu bagă în seamă reținerea lui Hliboceanu, a dus-o la pieptul ei, ținând-o strâns... Buzele încercau să spună ceva, dar de pe ele nu și-a luat zborul nici un cuvânt... În clipa următoare însă, gura ei aprinsă s-a așezat cu voluptate peste a lui, rămas înmărmurit... Au stat așa preț de o clipă... Se părea că Hliboceanu a cedat ispitei și a acceptat revărsarea pasiunii Măriuței, pusă în acel sărut, dar... Totul a dăinuit mai puțin decât două bătăi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu l-a privit măcar pe Hliboceanu - cu mers de om sfârșit - a ieșit... N-a trecut prea multă vreme și Măriuța a intrat purtând pe brațe un talger plin cu bunătăți. Fără să se uite la Hliboceanu, le-a așezat pe măsuța de lângă pat. Tăcută, s-a întors, gata să iasă, dar... s-a răzgândit. S-a întors cu fața spre Hliboceanu fără să-l privască și a îngăimat cu glas pierdut: Poftă bună!... Mulțămesc, Măriuță! Mulțămesc pentru bunătăți, iar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acela al crâșmei și șușoteau între ei și ne urmăreau toate mișcările? Îmi aduc aminte, Vasile, și chiar i-am văzut de mai multe ori... De fiecare dată veneau înainte de sosirea voastră, cereau câte un deț cu rachiu și se așezau acolo, în colțul acela... De cunoscut nu-i cunosc, dar sigur i-am mai văzut. Ba chiar ieri, așa spre chindie, au trecut pe aici... Au stat un timp și au plecat cum au venit. Călări pe niște cai voinici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care au fost găsite la voi. Hliboceanu a numărat banii care aveau semnul lui Aizic: Lipsesc cinci hârtii. Unde le-ați dat pe celelalte patru, fiindcă una ați lăsat-o aici? Hoții priveau cu ochii dilatați de groază la cărăușii așezați în fața lor, asemenea unui complet de judecată. Tăceau. Dar se vedea pe fața lor că prin minte le umblau felurite gânduri. V-o pierit graiul? - i-a întrebat răstit Puicuță. Le-am dat la o crâșmă din târg - a venit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și nu mai au de unde să vi-i dea. La asta ne gândeam și noi, dar judecata are să hotărască - a intervenit Cotman. În timp ce gospodarii ședeau la cislă, mătușa Catinca pregătea de-ale gurii, ca să aibă după ce merge vinul. Dumitre! Până așez eu ce-oi avea pe masă, tu fă-o pe gospodarul și adu niște vin, că oamenii iștia or fi însetați! Dacă tu nu ai vreme, lasă că merg eu în zămnic. Încă mai știu drumul. Dar dacă nu mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
jos ca o maimuțică speriată. — Filozofule, iar n-ai dormit, Îl mustră Împăratul. Descartes clătină Încet din cap. Ca o minge de plajă uitată la soare, Napoleon se dezumflă și el, apoi Își trase un scaun lângă pat și se așeză. — Ia să vedem, care-i problema? Descartes ridică din umeri, oftând. — Tot spaima de-a te vedea transformat Într-o bilă uriașă de ceară? Descartes negă. — Atunci? — În momentul ăsta, știu doar că nu știu nimic. — Aha! sări Napoleon de pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apoi că trebuia să vină cu o patalama care să certifice lipsa restanțelor la Întreținere pe Insula Elba. Având dosită pe sub tunică o sticlă de coniac cu chipul și numele sale pe etichetă, pentru o ungere corespunzătoare, Împăratul tocmai se așezase la coada din fața ghișeului „Infracțiuni rutiere“, pentru a da o declarație pe propria răspundere că nu condusese niciodată o mașină cu peste șaizeci la oră În localitate, când Sartre, care trecea pe acolo, l-a recunoscut, punând apoi o vorbă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scena respectivă. Tupilându-se de-a lungul propriei mașini ca pe lângă o redută inamică, Guido a deschis ușile din spatele dubei cu fereală, apoi s-a retras Îndărătul uneia, de parcă ar fi transportat nu aparatură electronică, ci crocodili. Gioconda s-a așezat prima În fața micii scene, cu brațele În șolduri, gata să dezamorseze și o bombă atomică, dacă s-ar fi aflat acolo. În benă erau, puse de-a valma și fără ambalaje, niște televizoare vechi, cam prăpădite, și câteva aparate de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unul. — Asta știam și noi, băi suport pentru chipiu! — Jură-te pe Codul Rutier! — Du-te să ne iei numerele de-nmatriculare! Doar la asta ești bun! — Da, taie-ne câte-o amendă pentru staționare interzisă! În spatele parapetului lângă care ne așezaserăm Începea unul dintre șirurile Încremenite de automobile. De acolo, la marginea gălăgiei generale, s-a auzit un declic, semn că, născut din Împreunarea electrolitului cu plăcuța de plumb, curentul apăruse În străfundurile unei baterii auto. Era un pui de zgomot
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
viguros pe liniile drepte ca un veritabil monopost de Formula 1, până a simțit că-i sar pistoanele din piept, și a sărit peste obstacole sprinten ca un ATV. Panglica de asfalt se tot răsucea Între ei, dealuri li se așezau În față, uneori se năpusteau Împreună spre soarele auriu, ca două păsărele pe care o nedeslușită taină le făcea să-și ia zborul În același timp, alteori lunecau Împreună ca picăturile de rouă În căușul unei frunze. De câteva ori
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
silueta grena a Alfinei. „Vroooom!“ i-a vuit lui Fauvé motorul În piept. „Taaaa! Taaaa!“ a chiuit claxonul. „Offfff!“ s-au cutremurat duzele pulverizatoare, tulburând parbrizul cu jeturi subțiri. În acea noapte, n-a mai contat nici una dintre acele opreliști așezate În fața lor de dorința Producătorului: că el funcționa pe benzină, iar ea se hrănea cu motorină, că Alfina purta haine desenate de un cunoscut designer italian, În timp ce Fauvé nu avea nici măcar un singur opțional În afara echipamentelor Înscrise În dotarea de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nicicând o zvârlugă carosată grena, capabilă să fure mințile oricărui purtător de motor. Doar Fauvé, bietul, n-a putut s-o uite. Circulă. Bău din cupa amarului, se privi În oglinda a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de buruieni ca pe un pansament. Moartea Alfinei l-a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor. Ziua se trăgea către locuri ferite, În general parcări mari, fără plată, iar serile se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tavan se zbăteau fâșii de lumină muribundă. Un frigider ale cărui bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În prag. Din grupul sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară, În fața oglinzii, pulsa un aparat de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pas spre mașină, vorbindu-i blând, ca unui cățel. A trecut o secundă În care a părut că limuzina va țâșni Înainte, apoi portiera s-a deschis, Încet. — Are cheile În contact, a șoptit Anna. Am urcat. Ea s-a așezat la volan și am pornit. De primul baraj am trecut cu inimile cât un purice, ghemuiți În spatele geamurilor Întunecate. Un excavator ne-a dat de câteva ori târcoale, bălăngănindu-și autoritar cupa, dar n-a Îndrăznit mai mult. Probabil că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pirat Își dosise bogățiile inimaginabile. Vizavi de Jimbo, tăcută și grațioasă ca o lebădă și inertă ca un cuvânt de rămas-bun, era Anette. Părea că doar poposise acolo, strecurându-se În pat pentru a trage un pui de somn ori așezându-se câteva clipe În fața unei oglinzi, deși toată viața ei se reflectase numai În apa cofelor cu rufe. Înainte de Încremenire, Anette fusese spălătoreasă, dar acum nemișcarea Îi dăruia o distincție aristocratică; părea că se va ridica imediat, gracilă și imaterială
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]