13,876 matches
-
23 August”, ulterior și conducător auto profesionist. Reușește să fie admis, în 1953, la Facultatea de Filosofie, „măsluind actele”, cum precizează el însuși în Confesiuni violente (1994), dar, subterfugiul fiind descoperit, e exmatriculat. Repetă tentativa în anul următor, însă, bolnav, abandonează. Lucrează un timp la garajul Ministerului Finanțelor (1955-1956). În 1956-1957 e student la Cluj (la Filologie, limba și literatura germană), dar întrerupe din nou și definitiv studiile. Duce o existență socialmente „marginală” față de structurile organizate ale vieții literare „oficiale” și
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Nuanța albastră a morții, 1971, Nuanța albastră a căderii, 1974, Divertisment cu măști, 1980); povestirea istorică (Porunca cea mare, 1970); romanul-snoavă (Păcală și Tândală, 1973); romanul biografic - avându-l ca erou pe Ion Creangă (Duhul pământului, 1976). Atunci când încearcă să abandoneze rigorile unui anume gen, autorul manifestă o înclinație deosebită către aspectele monotone, terne ale vieții, o predilecție pentru existența banală, uneori chiar mizeră a orașelor de provincie (Secvențe dintr-o margine de lume, 1966, Vina noastră cea de toate zilele
BUZINSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285975_a_287304]
-
general, scriitorul cultivă satira cu gust amar, pe un ton mucalit, cârcotaș, nu de puține ori abordând și formula fabulei sau a apologului, exprimarea metaforică; trimiterile permit însă întotdeauna identificări în actualitatea imediată. De asemenea, pasiunea publicisticii nu a fost abandonată, C. realizând de-a lungul anilor o serie de incitante interviuri cu personalități de marcă ale scrisului românesc, de la Eugen Simion și Adrian Marino la Octavian Paler, Augustin Buzura sau Ion Lăncrănjan, pe care le-a adunat în volumul intitulat
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
Iosif Nădejde și I. C. Frimu se va situa, în 1898, printre „radicali”, stăruind pentru prevenirea scindării PSDMR, în preajma Congresului al VI-lea. Ulterior, se stabilește la Galați, unde va profesa avocatura „cu știință și conștiință” (F. Aderca), dar fără să abandoneze scrisul și rămânând același redutabil gazetar. Încă legat de cercurile socialiste, colaborează, în 1902, la „România muncitoare”, participă la declanșarea grevei lucrătorilor din port. Pe urma „generoșilor”, aderă între timp la Partidul Liberal, devine un factotum la „Tribuna liberală”, oficiosul
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
această publicație periodică se tipărește dintr-o necesitate „impusă pe de o parte de lipsa de cărți românești și pe de altă parte de cererile constante de cărți românești pe care le primim de la toți românii”. Inițiativa însă a fost abandonată, trecându-se concomitent la realizarea și multiplicarea unor ediții din clasici români, capabile să răspundă interesului educațional pentru lectură al celor din exil. Primul și singurul număr apărut cuprinde versuri de Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, G. Coșbuc, O.
CAIETUL LITERAR „FACLIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286009_a_287338]
-
dac ce asistă neputincios la sacrificarea satirului hiperborean prosternat la picioarele lui Apollo și pedepsit cu jupuirea de viu pentru cutezanța de a-l fi concurat pe zeu în muzică e descifrat destinul tragic al sufletului românesc, silit să-și abandoneze sau anuleze mereu, prin injustiția istoriei, valorile absolute ale creativității. Există în exploatarea unei astfel de parabole înțelesul dorului de neființă, asumat de Eminescu, Vasile Pârvan sau Lucian Blaga, cei care - nu întâmplător - „inițiază în literatura și cultura noastră curentul
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
Șt. Vellescu, într-o conferință ținută la Ateneul Român și publicată, după aceea, în revistă. Șt. Vellescu semnalează, printre primii, influența negativă pe care „drama de bulevard” o are asupra moravurilor. În același timp, remarcă situația dramaturgiei autohtone, obligată să abandoneze subiectele naționale și să imite modelele străine pentru a rezista concurenței. Teatrul românesc, scria Vellescu, trebuie să devină un instrument de cultură și educație, care să se adreseze tuturor claselor sociale și să trezească în conștiințele spectatorilor cele mai frumoase
ATHENEUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285489_a_286818]
-
folosit cuvinte de netipărit la adresa președintelui Bush. Hugo Chávez este unul din principalii critici ai intervenției În Irak și se consideră el Însuși o victimă a imperialismului american. Cred, deci, că a existat o schimbare de doctrină strategică. America a abandonat doctrina containment-ului - Încercarea de a Încercui și Îndigui atacurile. În momentul de față, ea Încearcă să le prevină și lovește În toate direcțiile din care acestea pot proveni. Nu cred că asta Înseamnă o izolare a Americii, nici că relația
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și mânie. Lăsând deoparte excesele de genul respingerii mâncării și vinurilor franțuzești - cum s-a Întâmplat În unele zone din „Taxachusetts” -, există o stare de profundă nemulțumire și tristețe pentru faptul că, atunci când ne-a fost nouă greu, am fost abandonați. Ziua a optatc "Ziua a opta" Confuzie și tensiune • Vești bune pentru români • Euro și discursul demnității naționale • Prăbușirea băncilor, carnavalescul corupției • Re-logodna palatelor • Războiul presei: „În această meserie se mai și moare” • Democrații iliberale: dictatura soft • Interese colective, dar
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
însămi am beneficiat de încurajările profesorilor care mi-au arătat că pot răzbate. Cine s-ar fi uitat la mine într-o clasă normală? Fie ar fi trebuit să lupt și să mă afirm de una singură, fie aș fi abandonat școala la un moment dat. Poate n-aș fi avut suficientă forță să fac față. Copiii proveniți din familii cu probleme nu puteau face față. [...] Nu le spun tuturor că am învățat în cadrul programului guvernamental experimental, dar, dacă sunt întrebată
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
la întrebare]... Uite, îmi aduc aminte de niște profesori, dar ei nu au fost semnificativi în viața mea. Numai învățătoarea a fost, chiar a reușit să-mi inducă sentimentul unor valori, valori pe care nici astăzi nu le-aș putea abandona. Onestitatea e foarte, foarte importantă pentru mine, probabil am absorbit-o mai mult decât pe alte valori. Cred că de-acolo mi se trage. Alți oameni semnificativi? N-a existat niciodată o mare dușmănie între mine și alte persoane. Am
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
exista totuși - desigur, nu că s-ar fi găsit vreo explicație morții, dar sigur se găseau justificări pentru obiceiurile de doliu -, însă ele nu le sunt accesibile fetițelor, așa că ele rămân neajutorate. În ambele povești o fată este lăsată singură, abandonată de părinți, care, în problemele vieții lor adulte, uită pur și simplu de ea. Una dintre surori moare dintr-o dată, alta este lăsată la grădiniță, Sara însăși e părăsită în mijlocul agitației create de doliul tradițional evreiesc. Primele amintiri ale Sarei
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
suplețea catifelată a sunetelor ei. Fermecat de limba asta necunoscută, copilul adoarme și nu aude nici împușcăturile îndepărtate, multiplicate de ecou, nici strigătul acela prelung, care ajunge până la ei cu toată încărcătura lui disperată, de dragoste. Fără tine, aș fi abandonat definitiv copilul adormit în mijlocul pădurii caucaziene, așa cum dăm adesea uitării fragmente irecuperabile din noi înșine, socotite prea îndepărtate, prea penibile sau prea greu de mărturisit. Într-o seară, ai vorbit despre adevărul vieților noastre. Probabil că te-am înțeles greșit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
luptelor a șters în noi remușcările. Orașul a fost bombardat, noi am părăsit casa și am petrecut o zi lungă, fără ieșire, într-unul dintre marile hoteluri ale capitalei, părăsit de occidentali, prădat, reamenajat în cursul lunilor de acalmie și abandonat iarăși. Nădăjduiam să mai putem rămâne în oraș... Se făcuse curat în cameră cu câteva zile în urmă și era ciudat să vedem patul cu așternuturile aranjate și împăturite de o mână pricepută, cartonașul pe care scria „Nu deranjați“ pus
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și mai uimitoare chiar decât propria-ți supraviețuire. Pe drumurile războiului, Vulpoiul văzuse cai care se înecau și cai sfârtecați de obuze, un armăsar cu picioarele din față smulse, care încerca să se ridice într-un salt monstruos, un atelaj abandonat în turba adâncă a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai tare, prizonieri ai unui tun inutil. Și ofițerul din rândurile Albilor, cu funia petrecută în jurul gâtului, pe care îl târa un cal accelerându-și mișcarea sub loviturile de bici
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fragmente inutile care te împiedicau uneori să te concentrezi, să te gândești doar la silueta verde-cenușie de pe linia de ochire. Câinele rănit de o schijă, care gemea răsucindu-se pe loc și se uita înspre ei cu o privire înlăcrimată. Abandonaseră mai mulți camarazi, fugind din satul incendiat, dar cel care le trecea necontenit prin fața ochilor era câinele, ghemul acela roșcat cu spinarea zdrobită... Și tot astfel, într-un alt loc, iarba încâlcită, moale, răsunând de un bâzâit leneș de gâze
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de frunte, buzele cojite de sete. S-ar fi spus că erau niște animale abia scoase la lumină, din vizuinile lor. Animalele astea pierduseră socoteala zilelor și nu știau că citadela de la graniță, pe care o apărau, fusese de mult abandonată de restul armatei, care se retrăgea deja spre Moscova... Târându-l ca pe un animal prins, doi nemți aduseră încă un combatant, așezat pe o targă improvizată și-l lăsară la picioarele celorlalți. Fața lui atinse piatra, păru că ascultă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întâlniri, vorbeam tocmai despre anii în care totul se răsturnase la Moscova. Anii în care Kremlinul se transforma într-o enormă tumoră mafiotă, ale cărei metastaze distrugeau întreaga țară. Anii în care, la fel ca în panica unei înfrângeri, erau abandonați aliații de ieri, erau încheiate războaiele, era nimicită armata. Vremea în care prăbușirea imperiului distrugea, ochi după ochi, rețelele de informație țesute în cursul celor șaptezeci de ani de existență. Vremea în care nu știam dacă un agent de legătură
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mergea spre răsărit. Primii, supraviețuitori dintr-un lagăr lichidat la apropierea rușilor, erau duși, înainte de răsăritul soarelui, la o gară de unde trebuia să fie expediați spre interiorul țării. La jumătatea drumului, paznicii aflaseră că gara era deja atacată de inamic. Abandonaseră prizonierii și fugiseră. Prizonierii nu-și schimbaseră direcția mersului, își încetiniseră doar pașii... Ceilalți, cei care se îndreptau spre răsărit, femei tinere și câțiva adolescenți, făceau parte din mâna de lucru care era luată cu japca din teritoriile sovietice ocupate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
istoriei, căuta să descopere cauzele care au adus umanitatea într-o stare de grave tulburări. Și pentru aceasta nu doar destinul Imperiului Otoman era în centrul atenției sale. O descriere credibilă a fenomenelor istorice îi este proprie lui Cantemir; el abandonează cronologia apocaliptică, încercând, de pildă în Descriptio Moldaviae și Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor, să sistematizeze originile și trăsăturile trecutului românesc. Este cu atât mai evidentă atunci modalitatea în care își concepe celebra Incrementa atque decrementa aulae othomanicae, operă excepțională pentru
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
adresată Signoriei Genovei, recomandă pe cel care a adus-o ca fiind o personalitate evreiască de prim rang „... Aleseră martor pe purtătorul prezentei [scrisori], care este un mare om evreu, negustor din Valahia de jos, țara noastră, care și-a abandonat toate afacerile, soție și copii, ca să mă caute și a cheltuit mare parte din bunurile sale. Și așa, datorită milei divine, a făcut deja circa o lună până m-a găsit, în Lombardia...” Ordinul imperial al lui Selim al II
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un veritabil dublu discurs. Este întotdeauna un moment unde leibnizianul nu poate fi întru totul leibnizian, unde prietenul lui Lessing denaturează compania lui Lessing, unde complicele lui Nicolaï induce în eroare prin polemicile sale; de asemenea, unde coreligionarul lui Spinoza abandonează (pasiv) bunele relații cu comunitatea sa (Bourel). Sunt multe și importante motive pentru care Europa îl va recepta la vremea aceea, dar și pe tot parcursul veacului al XIX-lea. Liberalismul său rămâne viabil până în ziua de azi, de îndată ce totalitarismele
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
nostru rămâne întotdeauna conectat la realitate, fie ea exterioară sau interioară. Nu ne putem controla visele sau coșmarurile. Ele se creează și se dezvoltă independent de propria voință. De asemenea, insomnia este adesea legată de refuzul inconștient de a ne abandona: fie pentru că persoana se simte amenințată de lumea exterioară, fie, mai frecvent, pentru că îi este frică de propriul univers interior. Astfel, o parte din ea însăși, în speță sistemul conștient, luptă împotriva detașării și a abandonului, indispensabile adormirii. Freud insistă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ei prezintă o imagine plăcută și liniștitoare (imaginea medicului), ei sunt - pentru inconștientul său - amenințători și susceptibili să declanșeze cele mai îngrozitoare catastrofe din viața sa. Partea a doua DICȚIONAR DE SIMBOLURI ONIRICE A Abandon, singurătate Teama de a fi abandonat, mai ales în cazul copiilor, este foarte mare. Visele a căror temă principală sau inițială o constituie abandonare pot fie să corespundă unei activități dureroase sau care generează un sentiment de nesiguranță (pierderea serviciului, divorț, doliu), fie să dezvăluie temeri
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
un deces; sau de o angoasă mai simbolică, frica celui ce visează de a fi părăsit de ființa iubită. Acest tip de vis poate fi interpretat și ca un mesaj al inconștientului, indicându-i celui ce visează necesitatea de a abandona ceva pentru a progresa, pentru a înainta în viață. Această interpretare este adoptată mai ales atunci când subiectul este cel ce abandonează pe cineva sau ceva. Singurătatea celui ce visează se pretează la aceeași analiză: angoasă sau dorință. Sentimentul în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]