10,371 matches
-
În timp ce căuta cu disperare să descopere ce anume Îi amintea. - Piatra care ținea vălul! exclamă ea brusc. Piatra era rotundă, ca sala asta. Cele cinci semne erau dispuse În jur, iar acesta, adăugă ea arătînd spre micul soare săpat pe altar, era În mijloc. Nu era o Întîmplare. - Poate. Deocamdată, asta tot nu ne spune unde se află ieșirea. - Poate că nu există. - Nu prea mi-i Închipui pe druizi trecînd prin grotă și prin galerie ca să vină să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas făcu o strîmbătură dubitativă. - Ce fel de mesaj? - Un mecanism secret care deschide un pasaj pe faleză. Un mecanism situat În miezul stîncii. Ca semnul ăsta. Și, Însoțind vorba de faptă, Marie apăsă În centrul micului soare săpat În mijlocul altarului. Degetul se afundă. Îi adresă o privire triumfătoare lui Lucas. - Ce mai zici? - Rezultatul mă uimește, zise el amuzîndu-se. RÎsul Îi Încremeni cînd se făcu auzit un ușor declic, ca acela al unui pistol căruia i se trage piedica. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște. Încremeniți, contemplară micile trepte Înguste tăiate În stîncă și care urcau pînă la faleză. Marie le urcă prima, cu un sentiment de reculegere. Avînd senzația că Își așază pașii În urmele strămoșilor și că trăiește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care-i semăna izbitor: același obraz cu trăsături ascuțite, cu pomeții proeminenți; aceiași ochi mari și verzi. Puțin mai târziu, Janine Începu să-l Înșele. El suferi probabil, dar e greu de spus sigur, fiindcă vorbea din ce În ce mai puțin. Construia mici altare din pietricele, ramuri, carapace de crustacee; apoi le fotografia sub o lumină razantă. Reportajul despre Saint-Tropez cunoscu un mare succes printre specialiști, dar el refuză să dea un interviu pentru Cahiers du cinéma. Cota lui mai urcă puțin cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
copiii copiilor lor, până la a treia și a patra generație. Să aibă o bătrânețe fericită și să afle În Împărăția cerurilor odihna celor aleși. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, amin.” Michel Își făcu loc prin mulțime și se apropie de altar, provocând În jur priviri iritate. Se opri la o distanță potrivită, asistă la schimbul verighetelor. Pastorul luă mâinile soților Într-ale sale, cu capul plecat, Într-o stare de concentrare impresionantă; liniștea din templu era absolută. Apoi Își Înălță capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să se apropie de capul unui om. - Trebuia să pleci la Boston pentru operația asta. Se pare că chirurgii dentari din Boston sunt cei mai buni specialiști. - Nu te lăsa niciodată În mâinile Împuțiților de specialiști. Vei fi sacrificat pe altarul tehnicii lor Înalte. Igiena Îl agasa. Țigările pe care le aprindea erau fără număr. Uita de cele mai multe sau le rupea. Zăceau ca niște bețișoare de cretă În scrumierele de cristal. Dar și organismul lui șchiopăta. Meteahna sa biologică era predispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
al statului New York. Te‑a luat cu el În rundele electorale la Washington, nu? - Da. O săptămână Întreagă... - Asta‑i una din schițele tale care m‑a interesat cel mai mult... Faptul că biroul lui de la senat era ca un altar Închinat fratelui său - cu un portret uriaș al lui Jack pe perete. Era ceva sălbatic În felul În care Îl plângea... - O atitudine mai curând vindicativă, aș spune... - Lyndon Johnson era dușmanul, nu? S‑au descotorosit de Bob făcându‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nimic? GARDIANUL (Scuturându-se din starea de prostație.): Nu. ARTUR: De ce nu? GARDIANUL: Auziți? (Bate ceasul municipal.): Suntem deja în întârziere. ARTUR: Ce păcat! A fost un vis frumos... GARDIANUL: Nu vă mai gândiți. Iluziile întunecă mintea. ARTUR (Îmbrățișează un altar.): Dar măcar un preot... Un preot am dreptul să chem... GARDIANUL (Îi arată spre praful pe care l-a luat pe mâini de pe altar.): Vedeți? Vedeți ce pățiți dacă vă atingeți de cele sfinte? (Îi întinde o batistă.) Poftim, ștergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
A fost un vis frumos... GARDIANUL: Nu vă mai gândiți. Iluziile întunecă mintea. ARTUR (Îmbrățișează un altar.): Dar măcar un preot... Un preot am dreptul să chem... GARDIANUL (Îi arată spre praful pe care l-a luat pe mâini de pe altar.): Vedeți? Vedeți ce pățiți dacă vă atingeți de cele sfinte? (Îi întinde o batistă.) Poftim, ștergeți-vă cu ea. ARTUR (Se șterge.): Nu se duce. GARDIAiNUL: Așa vă trebuie. Se vede că sunteți ateu. ARTUR: Și ce dacă sunt ateu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un copil mut cu ochi largi de ciuf. Și dat jos din clopotniță, copilul să se uite mirat la mine, să mă ia de mână și să mă ducă în alăturata biserică unde cresc acum rochița rândunicii și troscotul, în altarul redevenit vegetal, și tânărul să-mi arate tot pe muțește un liturghier ca vai de el, o cazanie făcută ferfeniță, precum și sfânta evanghelie ferecată în argint, cu pecețile încremenite. Iar eu voi desface pecețile și voi deschide cartea ferecată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dar numa’ du-o la spital, la salvare, unde știi, dar ia și du-o că să nu moare. Pă ochii mei, du-o, să nu moare comoara mamii și-o să dau acatiste și pomeni pentru tine toată viața la altar, la biserica aia mare. În cele din urmă Mantinela a fost salvată. Trei zile au stat ai lui Brandaburlea în fața spitalului și s-au rugat și au cântat pentru ea. Mutaseră petrecerea de Crăciun în jurul unui foc mare din părculețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spună că părinții i-au murit demult și-l iertaseră, la spovedania de pe urmă, că nu mai știuse de ei. Poate, dacă-i chiar el, băiatul văcarului, să-i ceară și ceva bani pentru niște odăjdii noi. Sau pentru vitraliile altarului. Sau pentru gardul cimitirului, ca o donație pentru locul unde sunt astrucați părinții lui. Să-i dea și lui niște dolari, dacă tot dădea în stânga și dreapta. Îngândurat se așeză lângă acela. Un bărbat slab, puțin ghebos, concentrat asupra scrijeliturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în stradă, inundă asfaltul, se duc spre spre cofetăria „Tryby Tromphy“, înaintează spre farmacie, apoi spre grădinița numărul 32 cu program prelungit, încolăcesc biserica Sfinților Constantin și Elena, părintele Ioachim tocmai ieșea pe poartă în gipul său nou, pătrund în altar și scormonesc undeva sub pristol, dau peste o pungă veche, din piele, o desfac, scot cocoșeii și-i resfiră, gonesc degetele ei tot mai departe, intră în cimitir, cutreieră aleile, ajung la parcela 23F, râcâie pământul, ajung la Stelian, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să aibă de-a face cu Andromanda. Bătrâna vrăjitoare era singura făptură de care romancierul se temea cu adevărat. La simpla rostire a numelui ei se cutremura îngrozit. El, ateu convins, încă din anii de liceu, când se îmbăta în altarul catedralei episcopale cu nepotul vicarului, își făcea instinctiv trei cruci când auzea doar pomenindu-se numele solomonarei. Mai făcea și trei pași la stânga, doi înainte, alți trei la dreapta și cinci înapoi, cu capul dat pe spate, cu mâinile arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așa neîncrezător cum eram, tocmai ca să verific. Asta mă enerva. E ca atunci când un copil spune că a văzut-o pe Fecioara Maria și lumea, fiindcă sufletul ei are nevoie de exact asemenea povestioare, se apucă să clădească biserici și altare. Eu nu vreau să fiu ca lumea. Eu nu sunt credincios. Nu cred în nimic, ce naiba, sunt rațional. Dar uite că tot m-am dus pe Magheru. Cunoaștem cu toții ruina asta de care nu se sinchisește nimeni, aflată lângă vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
argint, îmi arătă pantalonii în carouri alb cu negru, cămașa albă și haina de piele. —Știu ce vrei să zici și ai dreptate; nu se potriveau nici cu ce am purtat la lectură. Mi-am sacrificat excelentele sensibilități artistice pe altarul închinat enervării homofobului de Bill, cel turbat, bătrân și depășit. Dumnezeu știe ce caută el la teatru. L-aș vedea mai degrabă pe post de șef de echipă de vânzări la televizor. Tolănit pe masa de lucru a tâmplarilor, făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se află mereu în centrul universului. Acest lucru dovedește nevoia noastră de a trăi într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Locuințele noastre sunt niște imago mundi, iar Biserica ilustrează structura cosmologică a edificiului. Interiorul bisericii simbolizează Universul, altarul - Paradisul, mijocul bisericii este Pământul, iar apusul - Judecata de Apoi, lumea întunericului. A doua manifestare a sacrului este timpul. Ca și spațiul, timpul nu este nici omogen, nici continuu pentru omul religios. Există intervale de Timp sacru și pe de
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
În spinarea unui măgar, rânjind cu Înfrigurare. În toate fotografiile, urechile uriașe ale copilului erau vizibile, făcându-l să arate aproape ca un personaj de desen animat. Într-un colț se găsea ceva ce putea fi deschis doar ca un altar Închinat răposatului ei soț: fotografia lor de nuntă, În care Brunetti putea vedea frumusețea demult apusă a femeii; bastonul soțului ei proptit Într-un colț, cu mânerul de fildeș scânteind chiar și-n lumina aceea difuză; lupara lui, cu țevile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
verde cu aspect medieval, care, încrețită fiind la nivelul sânilor, se revărsa în față peste o burtă mare de gravidă. Mătușa Frances părea să fi depășit pragul emoțiilor. Îl fixa, pierdută, pe unchiul Tommy, la brațul căruia mergea Sally. În fața altarului, unchiul Tommy, un pitic în comparație cu Bo cel cocoțat pe picioroange și cu pălăria cea înaltă a fiică-sii, s-a uitat dezolat la nevastă-sa. Preotul a făcut un pas în față, și-a dres vocea și s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
roagă să se coboare din înălțimi. —Nu-i așa de simplu precum pare, amice, a fost răspunsul plin de veselie al lui Bo. Dar hai să mergem la masa aia și să văd ce pot face. „Masa aia“ fiind chiar altarul, preotul, cu ochii ieșiți din orbite, a căutat un alt punct de coborâre pentru mire. După câteva clipe, a găsit băncuța pe care stătea organistul, iar mirele a revenit pe pământ. Pe tot parcursul ceremoniei, organistul a cântat stând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și moarte, are o putere limitată pentru umanitatea care rămâne în istorie prin decretul lui Dumnezeu. Dumnezeu vede istoria în mod diferit: el are în față toate victimele istoriei, pe toți cei care au suferit opresiunea - victimele care stau sub altar, care participă în mod misterios la jertfirea Mielului înjunghiat încă de la întemeierea lumii. Ei au fost jertfiți din cauza cuvântului lui Dumnezeu și mărturiei pe care au dat-o în calitate de creaturi suprimate de ura și de răutatea umană. Această mărturie se
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu Isac, cum stă scris în Biblie, de aici veșnica neînțelegere între evrei și arabi... de la dărâmarea Templului lui Solomon și zidirea "Domnului”, și până în zilele noastre. În Ierusalim. Orașul Sfânt al lui Dumnezeu, în interiorul zidurilor sale se află trei Altare... aparținând marilor religii monoteiste: Zidul plângerii”, al iudaismului, ” Biserica Sfântului Mormânt”, al creștinismului, și ” Domul de pe stâncă”, al islamismului. Iudaismul, Creștinismul și Islamismul se împletesc aici ca o mărturie a patrimoniului comun. Domul de pe stâncă” este altarul islamic. Stâncă din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se află trei Altare... aparținând marilor religii monoteiste: Zidul plângerii”, al iudaismului, ” Biserica Sfântului Mormânt”, al creștinismului, și ” Domul de pe stâncă”, al islamismului. Iudaismul, Creștinismul și Islamismul se împletesc aici ca o mărturie a patrimoniului comun. Domul de pe stâncă” este altarul islamic. Stâncă din interiorul Domului este muntele Moriah, pe care Abraham a pregătit jertfa fiului său Isac. Pe acest loc cu o mie de ani înainte de Hristos, Solomon a ridicat primul Templu. În veacul al VIII-lea după Hristos, musulmanii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ridicat primul Templu. În veacul al VIII-lea după Hristos, musulmanii au cucerit Ierusalimul, au dărâmat templul și în locul lui au ridicat Domul... tot aurit, de o frumusețe unică pe pământ. De aici se trage marea dramă iudeo-musulmană. ”Zidulplângerii”, este altarul iudaic. Evreii, astfel, deposedați de ”Stânca Templului”, și-au ridicat alt Centru de credință, un capăt de zid, din blocuri provenite din Templul lui Solomon. Evreii merg acolo să plângă distrugerea Templului și Exilul. ”Biserica Sfântului Mormânt”, este locul sfânt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
negativ principal ajunge la căință și suferință (ca în Purgatoriul), deslușim optimismul și credința luminoasă din sufletul autoarei. Meritul deosebit al acestei scrieri constă în faptul că se vrea un semn pentru neuitarea vechilor tradiții și este un obol, pe altarul, de neregăsit, al copilăriei. Cuprinsă de caracatița cotidianului unui mare oraș, Vasilica Ilie rămâne sufletul pur, călit de soarele și vânturile Bărăganului. Veți citi cu plăcere și vă veți reafla în atmosfera povestirii, copii sau adulți.
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]