7,971 matches
-
ceva În mine. „Haide!“ - am zis - „trebuie să plecăm“. Și el zice: „Ce s-a Întîmplat?“ „Doamne, simt că mă sfîșie-n două!“ - am zis. „Doamne, n-am să mai ajung niciodată! Haide!“ - și-am plecat cu copiii după noi și-alunecam și mi se-nfundau picioarele-n nisip, de credeam că n-am să mai ajung niciodată, și gheara aia mare mă sfîșia și m-a luat În brațe și m-a dus ultima bucată de drum pînă acasă și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fugit pământul de pe spinare. Arborii țineau pământul și munții în rădăcini. Roase de ploi și de vânturi, multe dintre culmile muntoase au devenit scheletice, s-au subțiat îngrozitor... Unele seamănă, vai, cu niște lame de cuțit de pe care pământul alunecă mereu la vale. Îl duc ploile care se prăvălesc astfel peste câmpuri și peste gospodăriile oamenilor. Și toate prăbușirile astea se petrec pentru că lipsesc arborii, care, după cum vă spuneam, țineau pământul și muntele în rădăcini. Ana a aflat că Verde
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
avea senzația unei deplasări. Deplasarea părea să fie în direcția în care se afla capul său. Gosseyn întinse mâna încercând să-și verifice senzația. Câteva momente după ce atinsese căptușeala de deasupra lui, nu mai avea nici o îndoială: "tavanul" se deplasa alunecând către picioare; foarte încet. Această dublă informație îi sugeră tabloul unui container cu placa de jos culisantă. Interesant, și logic, oamenii aceia care puteau "vedea" în interiorul unui creier uman, puteau, cu instrumentele lor, să analizeze mecanismul de închidere al capsulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și-i traseră pe picioare un fel de pantaloni de pijama. Dându-și seama că îi fuseseră date aceste veșminte și - că Vocea Patru ceruse să se grăbească foarte tare, Gosseyn își îmbrăcă repede haina. După care se lăsă să alunece în "pantaloni". În timp ce-și aranja haine pe el, cei doi îi vârâră niște încălțări pe tălpi, fiecare la câte un picior. Gosseyn nu avu timp să vadă cum erau "pantofii" sau măcar să le arunce o privire. Dar, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
întreg cerul. Păcat! Ar fi fost interesant să vadă ce fel de soare era acela. De-acum, aerul părea și mai rece decât în momentul în care sosise. Era timpul să pornească la drum. În timp ce amândoi coborau, când pășind, când alunecând pe panta înghețată, Gosseyn Trei avu o mică discuție cu sinele său. Probabil, locul în care el - și mai înaintea lui, băiatul - ajunsese, era o zonă "fotografiată" dodecimal de Gosseyn Doi sau Gosseyn Unu; o localizare exactă pe care unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a crengii pentru a și le-ncălzi. Așa că, în curând apăru în urma lor o dâră neagră de cenușă. Și urmele se impregnau negre în zăpadă. Gosseyn încercă să nu-și atingă hainele largi cu care era îmbrăcat; dar, când mai alunecau pe porțiunile mai abrupte, se întâmpla și acest lucru. Curând ajunseră la malul râului; și era încurajator să simți că încă mai era căldură de la creanga arsă. Gosseyn începu din nou să spere că, mergând repede pe acest teren relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la bord prin vreo deschidere în perete. Peretele cel mai indicat era cel cu cea mai puțină aparatură zidită în el și cu o tăietură pe mijloc, de la tavan până la podea; acela trebuia să fie locul unde se despărțea și aluneca într-o parte. Printr-o asemenea deschizătură largă, obiectele mari puteau fi introduse în laborator sau scoase de acolo. Părea o rușine să piardă timpul. Pentru că el se afla aici, bărbatul cu răspunsuri pentru întrebările tuturor. ...Desigur, și ei știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la spațiul uriaș de sub burta avionului, la cum pîntecele acesta își caută calea prin aerul rarefiat, fără suport, neatîrnat de nimic, și am început să amețesc. M-am gîndit la distanța dintre acei oameni și ținta lor și la ceea ce aluneca pe sub ei între timp: bărăganul și pădurile, fermele cu acoperișurile lor abrupte, grupurile de case adunate laolaltă împotriva frigului în sate, orașele cu fabricile lor și împrejurul acestora străzile cenușii cu case în care oamenii stau adăpostiți cu toții cu o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pînza a fost urmată de un om, de doi, de trei pînă la opt oameni cîți erau cu toții, care erau trași de sub pod ca un șirag de perle, sau mai degrabă care se extrăgeau ei înșiși de acolo, plutind și alunecînd, spintecînd apa și înaintînd spre dreapta, spre stînga după cum tăiau apa cu vîslele lor lungi, îndepărtînd-o, apoi lăsînd-o în voie din nou, opt oameni în cămăși albe într-o cadență perfectă, urmați de un mic cîrmaci într-o jachetă albastră
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
statică se potrivea cel mai bine casei noastre. Pereții camerei mele erau prea subțiri pentru sărituri, iar camera prea îngustă pentru a excuta mișcări precum moara de vînt, cu brațele. După-amiezile petreceam mult timp pe chei, privind sute de oameni alunecînd pe suprafața înghețată. Rîul devenise un cu totul altfel de loc, mai mult o sală a vreunui palat decît un peisaj. Dobîndise chiar sunetul unei astfel de încăperi: scrîșnetul patinelor în aerul uscat ar fi putut fi tocurile înalte pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dezbrăcat și în lumina rece a ferestrelor înalte și înguste, arăta și mai cenușiu decît acasă, pe jumătate îmbrăcat. După ce mă săpuneam, priveam înspre picioarele mele în vreme ce rația mea de apă caldă se revărsa peste mine, urmărind apa care-mi aluneca printre degete înspre gaura de scurgere. Puțin mai tîrziu, picioarele tatălui meu aveau să stea în același loc, picioare ca ale mele, cu scobitura adîncă și urme roșii de la pantofii legați prea strîns. Dacă nu s-ar fi schimbat nimic
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
arbitru, pentru că barca ta nu e bine poziționată în culoar. Acum este așa cum trebuie. Paralel cu celelalte bărci, la mijloc între balize. Îți porți degetele prin apă și arunci cîțiva stropi pe scaunul tău ca să te asiguri că nu vei aluneca pe el, în scurtă vreme. Îți reții pornirea de a duce o înghițitură de apă la buzele-ți uscate. Ți-ai uscat degetele din nou, cu grijă, ca să poți păstra strînsoarea pe vîslă. Ai potrivit opritoarele pe întinzător, în locașul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ca și mine, dar a spus "kitsch glorios" și nu s-a ostenit să privească înspre obiect, care era așezat printre celelalte premii pe o masă acoperită cu o carpetă persană, în restaurant. Eu, totuși, mi-am lăsat mîna să alunece pe materialul răcoros și în cursul după-amiezii am trecut de mai multe ori prin dreptul său astfel încît să mă pot bucura de el cu coada ochiului. Știu că secretul succesului consistă adesea din a face ca inevitabilul să pară
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
momentul în care îmi strecuram mîna sub pătura înfășată cu grijă, simțeam cearșaful răcoros și trăgeam colțul cuverturii de pe pat. Ca și cum ai fi deschis o ușă. Îmi plăcea să împăturesc astfel încît deschizătura să fie cît mai mică și să alunec sub pături ca și cum aș fi dormit într-un plic. Scrisoare cu destinație necunoscută, returnată expeditorului la aceeași adresă, în dimineața următoare. De îndată ce mă aflam sub pături și simțeam patul în jurul meu pe toate părțile, mă cufundam în somn. Nu existau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o alee, evitînd principalele artere, mă îndrept către rîu. Circulație interzisă pe timpul nopții. Nimeni pe stradă. Doar mormane de gunoi la fiecare colț, pentru că nu mai e colectat. În apropierea pieței, am coborît cîteva trepte ca să-mi las valiza să alunece în apă. A plutit pentru o clipă, uimită și nefamiliarizată cu destinația sa, după care greutățile și-au făcut datoria finală. Nici măcar o undă nu a mai rămas pe suprafața apei. Acum aveam două mîini să-mi țin haina închisă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ce un altul să nu poată face la fel de bine și nu simt vreo nevoie să fac un astfel de lucru. Nu vreau să dobîndesc nimic, niciodată. Dar a fost o vară în care totul mi-a căzut în poală. Am alunecat prin oraș ca prin vis, neștiind că visul este cel mai frumos, cu puțin înainte de a te trezi. Am simțit materialul pantalonilor alunecîndu-mi peste pulpe, mi-am simțit umerii și pieptul sub cămașă. M-am simțit campion printre oameni. Bătea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
baștanii și oricare din cetățenii acestei țări să-și poată motiva temeinic sursele de venit și averea. Dacă nu există temei justificativ al averii explicația este logic una singură: economie subterană, afaceri ilicite, hoție, matrapazlâcuri. Pentru evitarea ca țara să alunece pe panta nenorocită a corupției dezmățate, ar trebui să fim de acord cu toții ca serviciile de control financiar să devină una dintre polițiile de temut ale societății românești. Numai așa putem stopa alunecarea noastră în haos și în umilința la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în mijlocul unei încăperi cenușii. Ajunse să plutească deasupra podelei. În această cameră strâmtă se găseau alte două persoane, conștiente, separate una de alta și separate de Discipol prin bare subțiri de metal, dar umbra nu le acordă nici o atenție. Ea alunecă până la un stănog de lemn pe care zăcea corpul țeapăn al lui Gosseyn. Ea se aplecă, parcă trăgând cu urechea. Se îndreptă în sfârșit. - Trăiește! zise Discipolul cu voce tare. Părea deconcentrat, ca și cum se petrecea ceva care nu se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
avut șoldurile lipite, apoi se prăbuși înainte pe podea cu un pleoscăit. Rămase în postura în care stătuse în picioare, numai că acum capul îi era dat pe spate și rînjea în gol la tavan. Fără să-și miște membrele, alunecă brusc spre Lanark un centimentru sau doi pe podeaua lustruită și apoi lumina se stinse. întunericul și tăcerea erau atît de profunde, că o clipă Lanark fu asurzit de zgomotul propriei respirații. Apoi îl auzi pe Gloopy spunînd: — Oamenii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce nu trebuie. — O! O! gemu Lanark sufocat. Sînt în iad! își astupă gura cu amîndouă mîinile și, cu ochii pironiți la figura lui Gay, care se legăna în fața lui, se dădu înapoi, depărtîndu-se de ea. Asemeni unui obiect care alunecă pe sîrmă, ea se cutremură și se dădu înapoi, încet la început, apoi mai repede, pînă cînd îi văzu fața rînjind în gol retrăgîndu-se și micșorîndu-se în direcția cafenelei. Se întoarse și o luă la fugă. începu să alerge orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai scoată nimic de pe el. Răsuflările reci și fierbinți topiseră zăpada din jur preschimbînd-o într-o fîșie de pietriș umed și tare. Mișcîndu-se repede pentru a-și suspenda gîndirea, se așeză cu picioarele în gură, apucă dinții din față și alunecă pînă rămase agățat de ei. Pentru că brațul drept era mai lung decît stîngul, se prinse doar cu acesta, izbit cînd de pîrjol, cînd de rafale reci și puturoase, așteptînd ca mîna să-i obosească și să se desprindă. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scăzînd pe măsură ce își schimba locul, cu toate acestea, mișcarea era prea impunătoare, sugerînd distanțe imense, pentru a veni de la mașini. Pe Lanark îl liniștea. Fiecare stîlp al arcadei arunca mai multe umbre în cameră în diverse nuanțe de cenușiu, toate alunecînd lin într-o direcție sau alta. Mișcarea obscură, ritmică, și totuși neregulată a umbrelor era liniștitoare în comparație cu presiunea oribilă, întunecată pe care apăsarea pernei pe obraz i-o evoca încă. într-o dimineață, o întrebă pe asistenta care aranja patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de sudoare îi luciră pe părțile vizibile. înșfăcă cuvertura cu ambele mîini și se ridică de pe pernă spunînd pe un ton de comandă: — Iar acum mi-e foarte frig și oarecum frică! Veioza se stinse. Lanark sări pe podeaua lustruită, alunecă, se părbuși și se tîrî spre patul bărbatului. O lumină perlată dinspre fereastră trecu pe deasupra corpului, rășchirat, pe jumătate dezvelit, capul și gîtul atîrnîndu-și dincolo de marginea saltelei, și cu un braț măturînd podeaua. O pată întunecată se lățea pe bandajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un stîlp imens perpendicular cu lumini aurii și portocalii lunecau încontinuu în sus pe pereți în inele care se micșorau, asemenea acelora ale unei ținte. Munro îl apucă de braț și-l conduse spre o ușă care se deschise, apoi alunecă și se închise în spatele lor. Se aflau într-un lift în care aerul era liniștit ca într-un salon. Munro se uită sus, la o rețea metalică rotundă din mijocul tavanului și zise: — La puț, vă rog. Orice intrare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
salon, simțindu-se foarte obosit. I se părea că trecuseră zile în șir de cînd fusese aici ultima oară, deși ceasul arăta că nu trecuseră nici trei ore. Puse cărțile și haina albă pe scaun, își descălță pantofii, lăsîndu-i să alunece încet din picioare, și se întinse pe pat, cu intenția de a se odihni vreo zece sau cincisperzece minute. Fu trezit de pling-plong-ul repetat al radioului. întinse mîna, îl luă din buzunarul hainei și-l deschise. — Dragul meu domn, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]