9,447 matches
-
insolite și dezinvoltura (auto)producerii textului, provoacă realul să ia chipul anamorfozelor memoriei. Compozițiile sunt muzicale, contrapunctice, folosind laitmotivul. Decupajul în contingent alternează cu plăsmuirile imaginației deformante, normalitatea / anodinul cu fantasticul, suavitatea arcadică cu violența expresionistă, utopia cu demistificarea ei amară sau ironică - adevărat „bâlci cosmic”, observă Radu G. Țeposu, constatând „incoerența ontologică” a lumii acestor texte. O tensiune între poli opuși, între materie și spirit, îmbrățișare și ironizare a cosmosului există în întreaga poezie a lui D. Cea scrisă după
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
arsă” „tristețea ca un nimb crepuscular”. În rest, o serie de încercări de a fixa crâmpeie și momente din natură, în diferite ipostaze, preponderent descriptive, dar și cu inserții meditative. Acestea capătă o pondere mai mare în următoarele volume - Cireș amar (1967), Călător fără vâlvă (1969) -, în care sunt consemnate de multe ori simple gânduri, dispoziții, cugetări fără vreo relevanță deosebită - aspirația spre o existență echilibrată, calmă, armonioasă, senină, netulburată de excese de luciditate sau afectivitate, extazieri în fața naturii, a forței
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Zăpezi și purpură, București, 1936; Poezia lui Cerna, București, 1939; Amiază, București, 1942; Zvon și joacă de copii, București, 1955; Ce mai faceți, florilor?, București, 1957; Glasuri limpezi, București, 1961; Frăgezimi, București, 1964; Poeme, pref. Al. Piru, București, 1965; Cireș amar, București, 1967; Călător fără vâlvă, București, 1969. Traduceri: O. Vâsoțkaia, Haide-n horă, București, 1956; Ghicitori populare rusești, București, 1956; I. Akim, Papă Lapte, București, 1959; V. Ardamațki, Aici 11-17..., București, 1960 (în colaborare). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 169-170
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
spre atemporal și permanențe psihice. Prințul Ghica rămâne unul dintre cele mai bine scrise romane istorice din literatura română. Iar protagonistul prezintă numeroase analogii cu D., autoare și a unui jurnal (din care s-au publicat fragmente), înțesat de observații amare și ironice la adresa contemporanilor. Opțiunea declarată a Danei Dumitriu pentru ceea ce ea însăși a numit „realism psihologic” [...] plasează textele prozatoarei pe dimensiunile noii direcții de evoluție a romanului, dinamitând modalitățile discursului narativ tradițional: povestea trecutului, cu ambiguitățile și fețele sale
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
da o replică reală felului în care vor fi prezentați «marxist-leninist»” (Monica Lovinescu, Adevărul la curte, 1964). Comentând abuzul grosolan practicat în cosmetizarea textelor publicate în țară, abuz ce vizează schimbarea sensului și a mesajului operei, Virgil Ierunca constată cu amară ironie în Cultul imposturii (1965) cum „și cu o vocală se poate face o ideologie”: invocația „Doamne” din Psalm de Ion Vinea (versuri apărute în „Revista Fundațiilor Regale” din 1944) devine „Doamnă” la republicarea poeziei sub un nou titlu, Lupta
FIINŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286988_a_288317]
-
la ziarul „Zori noi” din Suceava, până în 1958, când, se pare, i se interzice să mai publice. Între 1961 și 1971 este metodist și apoi director la Școala Populară de Artă. În răstimp are loc debutul său editorial cu romanul Amar (1963), distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei. Succesul îi redeschide porțile presei, F. colaborând destul de frecvent la „Scânteia”, „România liberă”, „Munca”, „Tribuna”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Magazin” ș.a., îndeosebi cu reportaje literare, ce vor fi strânse ulterior în volumele Pământul
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
din articole fiind reunite în volumul Falsificatorii de imagini (1979). Deși începe să scrie de pe băncile liceului, F. ajunge să publice proză relativ târziu, prea devreme totuși pentru a nu plăti tributul cerut de canonul realismului socialist. În esență, romanul Amar se constituie în jurul trăirilor copilului și apoi adolescentului Dick Tomaziu, un alter ego al autorului, în ultimii ani ai războiului și în cei ai instalării regimului comunist. Stăpânirea frazei, o anume putere descriptivă, capacitatea de a împleti firesc mai multe
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
și nedrept, de narcisism, de formalism, de subiectivitate, ori în fața unor colegi supraapreciați („oniriștii”). Actuale sunt doar pledoariile în favoarea lui G. Călinescu ori a lui Mihail Sadoveanu, care fuseseră acuzați, întrucâtva exagerat și fără înțelegere a circumstanțelor, de colaboraționism. SCRIERI: Amar, București, 1963; Pământul oțelului, București, 1964; Desen după natură, București, 1966; Dansul focului, I-II, București, 1968; Pavilionul, I-III, București, 1969-1972; Piața cu pălării și tromboane, pref. Petru Comarnescu, București, 1971; Diluviul sau Apele lui Saturn (în colaborare cu
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
II, Cluj-Napoca, 1980; Iosif Constantin Drăgan, Prin Europa, I-IV, București, 1990-1993. Traduceri: A. T. Serstevens, Cartea lui Marco Polo sau Descoperirea Lumii, București, 1972 (în colaborare cu Gheorghe Edmond Gussi); P. Gimferrer, Fortuny, București, 1988. Repere bibliografice: Dimitrie Bălan, „Amar”, O, 1963, 11; Aura Pană, „Amar”, IL, 1963, 12; G. Dimisianu, „Desen după natură”, GL, 1966, 43; Marin Mincu, Traian Filip, LCF, 1967, 38; Nicolae Manolescu, „Dansul focului”, CNT, 1968, 17; Magdalena Popescu, „Dansul focului”, GL, 1968, 27; Valeriu Cristea
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
Prin Europa, I-IV, București, 1990-1993. Traduceri: A. T. Serstevens, Cartea lui Marco Polo sau Descoperirea Lumii, București, 1972 (în colaborare cu Gheorghe Edmond Gussi); P. Gimferrer, Fortuny, București, 1988. Repere bibliografice: Dimitrie Bălan, „Amar”, O, 1963, 11; Aura Pană, „Amar”, IL, 1963, 12; G. Dimisianu, „Desen după natură”, GL, 1966, 43; Marin Mincu, Traian Filip, LCF, 1967, 38; Nicolae Manolescu, „Dansul focului”, CNT, 1968, 17; Magdalena Popescu, „Dansul focului”, GL, 1968, 27; Valeriu Cristea, „Vântul din fața soarelui”, RL, 1970, 2
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
un retorism strident. Urmărind să redeștepte „amorul de patrie și virtutea”, dramele istorice și „naționale” ale lui M. sunt, de fapt, niște prolixe melodrame. Tonul e mereu exaltat, fie că se invocă apusele vremuri de mărire ori se deplânge soarta amară a țării, fie că se incriminează, în rechizitorii patetice, decăderea dinlăuntru, corupția politică, trădarea și alte nelegiuiri. În tirade vehemente, surescitate, pline de efuziuni subite sau de mărețe viziuni inspirate de ideea obsesivă a „onoarei și demnității naționale”, se glorifică
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
fără fiorituri de stil. Intervențiile lui, prompte și de bun-simț, se bizuie pe credința în menirea socială a artei scrisului. Multe însemnări, altminteri de aspect anodin, își propun să atragă atenția asupra unor neajunsuri ce fac omului de rând viața amară (un titlu grăitor - Din dramele mizeriei). Rubricile susținute în „Ararat” și în „Universul” surprind instantanee care, în ochii gazetarului sufletist, au o anume relevanță. Altele sunt „reminiscențe” (Din alte vremi) sau istorioare („pățanii”), uneori nostime, mai adeseori fade, cu palide
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta arivist abject, fără scrupule; paralel, o Diana Verea, perversă, înșelând iluziile lui Bizu, și o suavă Mili, soție a funestului Lică. Naratorul, un observator în contemporaneitate, e un moralist amar. Romane ale iubirilor lui Eminescu sunt Mite (1934) și Bălăuca (1935), contestate la vremea lor de N. Iorga și de G. Călinescu. Datelor biografice verificabile li se suprapun trăsături fictive, derivate din lirica poetului, de unde un serafism romantic patetic, alternând
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
prin voluptatea senzorială și jocul gratuit al artei-capriciu. La originea configurației specifice a lirismului macedonskian stau reacțiile unei structuri psihice complexe, scindate interior („sunt și culme și abis”), și o complicată dialectică a compensațiilor interioare, la care participă deopotrivă sarcasmul amar și lucid, iluzia și mirajul idealului, etosul unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest mit al poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
de la optimismul radios al comuniunii cu natura, la disperarea și plângerea prin vers a pierderii ținutului natal, cartea include, în descendența lui O. Goga sau a lui Aron Cotruș, fie poeme în care cuvântul se metamorfozează în imprecații și lacrimi amare ( „O vale de lacrămi și doruri mi-e țara” - Septembrie; „Seminția lui Horia se stinge;/ Vai, vai, și Iancu rătăcește prin pădure/ Și armele nu are cin’ le-ncinge” - La capătul vremii; „Lacul e mâhnit, iar codrii-n somn/ Prind
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
1957). Eugen Jebeleanu discută romanul Glasul al lui Iulian Vesper, din care se preia fragmentul Tinerețea Aspaziei, recenzat ulterior de Mihail Petroveanu. Din numărul 5/1958, când este publicat fragmentul Dulce, se inițiază tipărirea în foileton a romanului Rădăcinile sunt amare de Zaharia Stancu. În numărul 14/1958 apare poemul Surâsul Hiroshimei de Eugen Jebeleanu, care se va studia imediat în școli. Pe de altă parte, Ion Roman continuă linia supravegherii partinice, pentru a menține „puritatea” ideologică a criticii literare (Critica
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
III, București, 1993-1999; Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului, Oradea 1996; A doua viață, București, 1997; Cum am devenit stalinist, Iași, 1997; E. Lovinescu între continuatori și uzurpatori, postfață Monica Lovinescu, București, 1997; Nimic n-ar trebui să cadă, Iași, 1997; Amarul târg, București, 1998; Imposibila neutralitate, pref. Gabriel Dimisianu, Iași, 1998; Amurgul idolilor, București, 1999; Dealul purtat de scripeți, Botoșani, 1999; Dialoguri crude și insolite realizate de Grigore Scarlat, Iași, 1999; Poezie română contemporană, I-II, Iași, 2000; Spațiul dintre corole
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
fructificat și în cea mai importantă carte pe care H. a tipărit-o în exil, romanul L’Agonie sans mort, publicat în 1960 sub pseudonimul Ch. Séverin. Expresie a unei tulburătoare confesiuni, cu accentele puse pe vibrația interioară, pe notația amară, de jurnal, narațiunea atestă refuzul de a transfigura sau de a edulcora realitatea surprinsă pe viu. Abil construită, trama epică se dezvoltă întretăind continuu două planuri: primul este cel social-politic, în care destinul exilatului se risipește în vorbe, în promisiuni
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
LILĂ, Ion (17.II.1951, Alimpești, j. Gorj) prozator. A debutat cu poemul Eseu în „Caiet de poezie”, supliment al „Vieții românești”, în 1970. Debutul editorial îl va reprezenta, în 1978, volumul de povestiri Ploaie amară. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri” ș.a. Obține premii la concursurile literare organizate de Festivalul Național „Cântarea României”, precum și un premiu al Uniunii Tineretului Comunist. Tematica și maniera narativă specifice scrierilor lui L. se conturează în nuvela eponimă
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
o trăi frenetic sunt stagiul militar și șantierul. La suma de clișee ce caracterizează viziunea și maniera narativă a acestor texte se mai adaugă unul: cel al finalului fericit, prevăzut cu o obligatorie încărcătură simbolică. Printr-un soi de „ploaie amară” izbăvitoare, trece, de pildă, Ciu Ispas, adolescent rebel plecat în căutarea propriei identități; în cele din urmă ajunge pe un șantier, unde își găsește și o soție. Substanța epică își trage sevele atât din analiza psihologică (realizată prin modalități standard
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
se desfășura. Rezolvările conflictelor vin brusc și neverosimil. Autorul preferă și aici finalul excesiv de sentimental, în care, privind spre cerul înstelat, protagoniștii își fac declarații bombastice de dragoste și se asigură reciproc că pot lua lucrurile de la capăt. SCRIERI: Ploaie amară, București, 1978; Cu pieptul în bătaia vântului, București, 1980; Cascadorul, București, 1981; Hai să fim prieteni, București, 1981; Aventurile lui Pălăriuță, București, 1983; Peștele cel mic, București, 1983; Lumea, de la început, București, 1984; Să visezi în crângul de salcâmi, București
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
de pe cer, București, 1988; Învingătorului i se dau flori, București, 1989; Orașul cu prieteni, București, 1989; Insula, București, 1995; Hai să învățăm, București, 1997; Morcoveață cu dulceață, București, 1999; Un cadou pentru tine, București, 1999. Repere bibliografice: Johana Botez, „Ploaie amară”, CL, 1978, 11; Mircea Doru Lesovici, „Ploaie amară”, CRC, 1979, 17; Ioan Holban, Vitrine, oglinzi, măști, CRC, 1982, 12; Radu G. Țeposu, Viața ca o așteptare, RL, 1982, 26; Iulian Constandache, „Peștele cel mic”, SLAST, 1983, 34; Elena Tacciu, „Eroul
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
flori, București, 1989; Orașul cu prieteni, București, 1989; Insula, București, 1995; Hai să învățăm, București, 1997; Morcoveață cu dulceață, București, 1999; Un cadou pentru tine, București, 1999. Repere bibliografice: Johana Botez, „Ploaie amară”, CL, 1978, 11; Mircea Doru Lesovici, „Ploaie amară”, CRC, 1979, 17; Ioan Holban, Vitrine, oglinzi, măști, CRC, 1982, 12; Radu G. Țeposu, Viața ca o așteptare, RL, 1982, 26; Iulian Constandache, „Peștele cel mic”, SLAST, 1983, 34; Elena Tacciu, „Eroul” și personajele secundare, RL, 1983, 36; Valentin F.
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
un om cu sufletul bun cum este acela al lui Moș Anghel, protagonistul uneia dintre cele mai cunoscute povestiri ale lui I. Nenorocirea lui a început odată cu însurătoarea. Luase de nevastă cea mai frumoasă fată din sat, dar se înșelase amar crezând că frumusețea chipului se însoțește cu frumusețea lăuntrică. Era „o femeie trândavă, chiondorâșă, greoaie în tot ce făcea, murdară până la dezgust”. Nenorocirile se țin apoi lanț de Moș Anghel. Casa și curtea îi sunt incendiate, cele două fetițe se
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
tranșantă a factorilor (macro)sociali, dintre care sărăcia (asociată cu școlaritatea redusă) este decisivă. Satisfacție din punct de vedere epistemologic, ca sociolog, adâncă mâhnire, ca umanist, pentru gravele inegalități ce există în lume. Mai precis, în cazul de față, pentru amara concluzie că asistența și terapia, cu toată importanța lor socială de netăgăduit, au o putere redusă exact acolo unde, paradoxal, ar fi mai mare nevoie: la segmentele și grupurile sociale precare ca statut socioeconomic. Cu privire la antropologie, inițial am intenționat să
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]