5,855 matches
-
prost-gust, așa cum se întâmpla în teatrul de bulevard dintre războaie, parizian sau bucureștean: Breban devenise cel „sceptic”, ba chiar cel ce prevedea zile negre nu numai pentru cultură - și nu în primul rând pentru cultură! -, ci pentru întreaga națiune, iar amicii mei prinseseră un aer „înțelept” și concesiv, continuând să susțină, cu blândețe și nedezmințită prietenie, că reacționasem „cam exaltat” de la Paris și că lucrurile s-ar putea „să se dreagă”. Ba, dragul de Matei, voind probabil să scuze perioada mea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ei... știi și tu, mi-a răspuns excelentul critic și istoric literar, ai dat niște interviuri pe-acolo, prin Franța și Germania, și... - Dar bine, Matei, m-am apărat eu, se pare neconvingător și uimit, i s-o fi părut amicului meu cu multă, foarte multă întârziere - dar eu, noi suntem scriitori și ține de meseria noastră să dăm interviuri, în țară și în străinătate! Ați cerut măcar să vă fie arătate aceste inteviuri, conținutul lor politic? De altfel, dragă Matei, eu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scriitori sau de alte profesiuni, pe care i-am întâlnit prin peregrinările mele; și nu ultimul am fost eu însumi, în multe momente în care „ingratitudinea” celor din țară își arăta colții - a celor oficiali, dar și a unor „particulari”, amici sau foști amici! Și e adevărat că nu am prea multe răspunsuri la această întrebare care nu obosește de a mă „vizita ciclic”, eu, care în multe alte situații mai problematice găsesc cu o aparentă ușurință răspunsuri și soluții! E
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alte profesiuni, pe care i-am întâlnit prin peregrinările mele; și nu ultimul am fost eu însumi, în multe momente în care „ingratitudinea” celor din țară își arăta colții - a celor oficiali, dar și a unor „particulari”, amici sau foști amici! Și e adevărat că nu am prea multe răspunsuri la această întrebare care nu obosește de a mă „vizita ciclic”, eu, care în multe alte situații mai problematice găsesc cu o aparentă ușurință răspunsuri și soluții! E, de altfel, una
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de propria rămânere în urmă tehnologică. (Ceaușescu vindea multe asemenea produse fabricate în țară, prin contracte mai ales politice, în Asia și Africa sau CAER-ului, pe prețuri de dumping, plătind muncitorul român la modul mizerabil. Azi, asemenea „înțelegeri” între „amici” ai lumii a treia, „anti-imperialiști”, sunt de domeniul visului și al trecutului. Da, dar exigențele firești a zeci și zeci de mii de muncitori calificați care lucrau în aceste „obiective” au rămas, pentru un salar și un loc decent de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca pe un partener cu drepturi egale de a vorbi, alături de el, în numele artei...?! Nichita a fost, ani îndelungați - acei ani „infiniți” și chinuitori care pregătesc debutul social! -, singurul care m-a spijinit, luându-mi adesea apărarea în fața unor sarcastici amici sau convivi la numeroasele „mese” la care luam, atunci, parte și unde se amestecau și artiști plastici, un Piliuță, Dipșe, Apostu sau Victor Roman, uneori și artiști muzicali, interpreți sau compozitori. Eram, trăiam atunci în „cârduri” de tineri ce se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
părea, pentru tinerelul care eram, un semn, încă o dată în istorie, al unei „hrane otrăvite” tocmai prin frumusețea metaforei și a limbii, o diversiune de la necesitatea luptei și a speranței, fără de care nici indivizii și nici popoarele nu pot dăinui. Amicii mei, se’nțelege, nu contestau „adevărul meu”, dar ca mai totdeauna - și, mi-este teamă și azi! -, excesul de argumente și de patimă îmi făcea poziția discutabilă. Or, tocmai acest „exces” de credință, acest patos - în opoziție cu flegmatismul ironic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reprezentanții specificului local, între cascheta de baseball și toca din coadă de vulpe. Nu de mult, un "păstrător al tradiției" mi se confesa la Ierusalim: Sunt îngrijorat, Israelul și-a uitat opțiunea și vocația lui religioasă." La Tel-Aviv, un alt amic, liber-cugetător, de data asta, îmi spunea: "Israelul și-a uitat vocația lui laică și socialistă, și acesta e un motiv de îngrijorare." Și dacă, neascultându-l nici pe unul, nici pe celălalt, moderații reușesc să se impună, așa cum e și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și ne învie cu bucata". După ce adineaori abia și-a refulat dorința de a izbucni în imprecații, acum aproape că-i vine să mulțumească Washingtonului. De câte ori n-auzi aici astfel de exclamații de dragoste-ură! Îmi revine în minte butada unui amic vietnamez din Huê: "Americanii ștergeau de pe suprafața pământului satele noastre, omorau jumătate din locuitorii lor și, a doua zi, mai-mai că ne parașutau și cărucioare pentru supraviețuitorii invalizi". Necruțătorul și binevoitorul Imperiu suscită, oriunde ai merge, astfel de ironii pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ne luam rămas bun: Sau, cel puțin, caută să fii absolut imparțial, în acest viespar. Căci dacă nu... Și își completează spusele tranșându-și gâtul cu indexul, lasându-mă apoi cu ale mele în timp ce el se îndepărtează râzând. N-a greșit amicul care-mi vrea binele, ba chiar, în felul său, a avut dreptate, să-mi recomande, la ora showbizului, să mă orientez după o busolă morală infailibilă. Aceasta arată apusul, nu Levantul. Atunci când începi să zigzaghezi între Tel-Aviv și Ramallah, între
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prada temniței. Am avut soarta acelor oameni cari n-au niciodată parte de bunătățile pământului și ale aerului! Prisonierul din Chillon. Byron. Suave, mari magno, turbantibus aequora ventis, E terra magnum alterius spectre laborem. Chiar în nenorocirea celor mai buni amici ai noștri este ceva care nu ne displace. Lucrețiu. De rerum natura. Odiant, dum metuant! Să mă urască, dar să se teamă de mine! Antoniu. Sunt două categorii de clerici: cei cari servesc religiunea, și cari se servesc de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a râdicat camașa și s-a bătut peste posterior: Na de-aici... Odraslă a boerimii și a marei proprietăți! Toată lumea vede și înțelege că e excrocherie legea nu poate pedepsi asemenea fapte: cel puțin așa declară oamenii legii. Iar ceilalți amici ai lui Ficher și amici politici, și magistrați și avocați și atâția alții cu care Coca, băiat gentil, a petrecut și a jucat cărți, toți îi vor da mâna în curând, (cred că i-o dau ș-acuma), și poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a bătut peste posterior: Na de-aici... Odraslă a boerimii și a marei proprietăți! Toată lumea vede și înțelege că e excrocherie legea nu poate pedepsi asemenea fapte: cel puțin așa declară oamenii legii. Iar ceilalți amici ai lui Ficher și amici politici, și magistrați și avocați și atâția alții cu care Coca, băiat gentil, a petrecut și a jucat cărți, toți îi vor da mâna în curând, (cred că i-o dau ș-acuma), și poate chiar vor râde la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arată că-i știe și-i înțelege, că nu i-a cunoscut decât din auzite, dar are prilej să-i cunoască personal. Și e sigur că nu i se va face nici un rău, deoarece are o scrisoare depusă la un amic care relevă anume secrete la care țin adversarii săi și care pentru ei ar însemna pierderea partidei. Deci nu-l pot otrăvi, nu-l pot pumnalà, și se pot gândi cu groază că l-ar fi putut suprima. BIBLIOTECA ACADEMIEI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scrie în condici, are să-l țipe la ocnă! Și nu știe nici ce-i aia "aferim cocoș belit". Nu sum în clar! Și umblă de colo colo, întrebând când de una când de alta; până ce i se face milă unui amic regățean și-l învață să facă un proces verbal că s-a stricat o cantitate de 150 kgr. brânză fapt constatat și de dl. ministru C. etc. etc. El însă tot nu era în clar, mai ales asupra expresiei "aferim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ci roagă-te ca să ajungă în deplinătatea bielșugului său." (Din Vechiul Testament) Horațiu: Humano capiti cervici pictor equinem Junguere si velit, et varias induere plumas Undique collatis membris ut turpiter atrum Desinat in piscem mulier formosa superne. Spectatum admissa risum teneatis, amici? Rabinul Iohannan ben Zakkai a zis acum două mii de ani: Dacă ții în mână un butaș și vine către tine careva strigând: "Hosana! a venit Mesia!" tu plantează întăi butașul și după aceea ieși înaintea acelui om. Un om care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că nu lucrez. Nu sunt vrednic să mă încălzească soarele, de aceia m-am așezat la umbră." Lungesc dansul, scurtează fustele, și-i zic balet. *1 Scrieți așa încât și peste o sută de ani să cetiți fără a vă rușina. Amic al virtuții mai curând decât virtuos. /Boileau/ Mai bine să fii sfătuit decât lăudat, ucenicule scriitor. Urâtă meserie bârfeala. /Boileau/ Cânele rău umblă hojma cu urechea sfâșiată. (La Fontaine) Strălucitoare și fragilă ca o oglindă. Înainte de a porni la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vechi poet ieșean) Costică Arsenescule, În viață tu umblași Cu caii nărăvași Cu caii de cotigă La noi la Călărași. Decât o viață crâncenă Cum nu s-a pomenit Mai bine-un glonț de armă Și toate s-au finit! Amici: Ali Mentaru Epi Gramescu Tobi Docescu & C-ie p. conf. Solomon Cornea. 30. VII Un artist admirat are drept la iubirea și respectul nostru dacă, în primul rând, e și "om". Cât trăiește, un artist se va bucura de respect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
La Banca populară Siretul e casier plătit cu 70 de lei pe lună. O bancă cu un capital frumos, din care însă, cum se face, cu greu es sume pentru împrumutul sătenilor nevoiași. Dar în Pașcani se face politică, și amicilor politici împrumutăm bani cu mai mare ușurință. Cei împrumutați nu sunt săteni și nu pentru dânșii se înființează băncile populare, dar asta ce importanță are? Lui Anton Popovici, fost perceptor, destituit pentru sustragere de bani, i-a împrumutat 3000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
doi lei de ședință, ș'atât. Doi secretari, plătiți cu câte 35 de lei pe lună, nu fac nimic. Au început a fi sinecuri și la o bancă populară, mai ales că dl. C. Teodorescu și d. Gh. Tacu sunt amici "politici" ai casierului. Al treilea secretar, plătit cu 60 de lei lunar, lucrează pentru toți. Cheltuielile de cancelarie se ridică la sume neobișnuite. Bilanțuri amănunțite nu se fac. Dar s-a înființat și o cooperativă: librărie, băcănie și băuturi spirtoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
explorator britanic. 4. Petre Andrei (1891-1940)profesor la Universitatea din Iași, fost ministru. Victimă a mișcării legionare. 5. Alfons Castaldi (1874-1942) compozitor, fost profesor de muzică la Liceul Național din Iași. 6. Sintagma ironică "duduca de la Vaslui" circula curent în cadrul "amicilor" de la Viața românescă". O întâlnim, scriptic, la G. Ibrăileanu. PARTEA a V-a 1. Milița Petrașcu (1892-1976), sculptoriță. 2. Gherghița, comună în județul Prahova, pe râul Prahova. 3. Barbu Lăzăreanu (1881-1957), gazetar, istoric literar. 4. Titel (Constantin Mitru) (1920-2001) cumnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
000 kilometri Amânarea plecării mele a avut și un aspect turistic bun. Reușisem să mă întâlnesc cu un prieten pilot și să-i spun că voi pleca spre Madrid, sperând să fie el în carlinga avionului. Joi seara, înainte de plecare, amicul mi-a telefonat, spunându-mi că pilotul avionului cu care voi călători spre Madrid era un bun prieten de-al său, pe care îl informase despre prietenia mea cu el. Pilotul, colegul său îi spusese că va fi "încântat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
misiune. La aeroport, de astă dată totul a mers ca pe roate. În avion, am fost așezat nu la locul meu, ci în primul rând, unde erau așezați demnitarii. Aici nu apăruse niciun pasager oficial. Mi-am dat seama că amicul și colegul prietenului meu dăduse ordinele lui de comandant în ceea ce mă privea. Evenimentele se desfășurau conform spuselor amicului meu: am fost invitat după ce avionul ajunsese la o înălțime de câteva mii de metri, mi se oferise, în spatele căpitanului un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
locul meu, ci în primul rând, unde erau așezați demnitarii. Aici nu apăruse niciun pasager oficial. Mi-am dat seama că amicul și colegul prietenului meu dăduse ordinele lui de comandant în ceea ce mă privea. Evenimentele se desfășurau conform spuselor amicului meu: am fost invitat după ce avionul ajunsese la o înălțime de câteva mii de metri, mi se oferise, în spatele căpitanului un scaun, similar celor din saloanele navei, dotat inclusiv cu centură de siguranță. Norocul meu era nesperat de generos, cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
postul de admirator al peisajului terestru. Încercam să-mi amintesc numele munților Andaluziei. Să ghicesc dacă orașul pe care îl distingeam era Cadiz sau Sevilla, dacă survolam munții Toledo sau Sierra Morena. În aeroportul madrilen, eram așteptat de bunul meu amic, Paul Moldoveanu, cu care am plecat, imediat ce mi-am recuperat bagajele, spre ambasadă. Pe drum, Paul mi-a spus că în ziua următoare, sâmbătă, avea să mă ducă cu mașina undeva în afara capitalei, să mă scoată din Madrid. Cu zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]