5,026 matches
-
98.500/19421684, adică: solda gradului, hrana în bani și cota uzaj efecte. Drepturile de concentrați pentru evrei, au fost aprobate în principiu printr'o Decizie Ministerială din anul 19421685, fără însă a se stabili cuantumul dreptului. III. Față de cele arătate, SECȚIA I-A PROPUNE: a/. Cercul Teritorial Iași să achite drepturile de soldă, hrana și cota de uzaj efecte, numai pentru acele detașamente care au lucrat exclusiv pentru Armată. În cazul când întreținerea (hrana) detașamentului a fost suportată chiar de
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
11.1941, SSI semnalase faptul că nu toți evreii din Transnistria fuseseră evacuați la est de linia ferată Jmerinka-Odessa, ceea ce l-a determinat pe Ion Antonescu să decidă ca evreii din Transnistria să fie deportați la est de linia ferată arătată anterior, respectiv SSI să raporteze dacă această dispoziție este executată. Vezi în acest sens nota din 04.01.1942 întocmită de Cabinetul Militar al Conducătorului Statului, ce cuprindea inclusiv conținutul notei SSI Nr. 12.914 din 24.12.1941. Pe
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
îngropat vasul în apropiere; încercarea noastră de a identifica locul exact și a recupera relicva a rămas fără succes. Cu siguranță a fost o urnă funerară. Este posibil ca în zonă să existe o necropolă încă nedescoperită. Toate obiectele întregi arătate mai sus, fără urna mare de mai sus, se găsesc în colecția autorului. După cum se poate observa, s-au descoperit numeroase dovezi arheologice, ce atestă o intensă viețuire omenească pe aceste locuri și în perioada în care s-a format
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
al respectivei familii, ținând seama că un document de la Constantin Cantemir, din 1687, adeverește „că acea ocină, Tămășenii, n-au fost aleasă, nici împărțită între Corpăcești, și au fost cinci frați și au ținut cu toții frățește, deavaloma...”. Desigur că stăpânirile arătate acum sunt realități târzii, dar în mod sigur au existat anterior și alți stăpânitori, urmare a dizolvării marilor obști devălmașe, cum credem că a fost și a Umbrăreștilor. Documentele care ne-ar fi putut informa exact asupra situației s-au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în satul omonim și să fi dispărut, fie înainte de apariția documentelor scrise, fie, în cazul că asemenea documente vor fi existat, o dată cu dispariția lor, a persoanelor cu asemenea nume. 2. Generic și specific în lumina vetrelor de locuit Față de cele arătate mai sus, adevărul este cu totul altul și anume că satul își are începuturile, potrivit surselor informative de natură arheologică, lingvistică, juridică, de structură teritorială etc., cu mult timp înainte de perioada ștefaniană, de care se leagă tradiția, și cuprindea ca
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
hotarele acestei obști teritoriale — zapise, mărturii, cărți hotarnice sau cărți domnești, catagrafii etc. — nu vom găsi până în secolul al XVIII-lea exceptând Bozieștii, Tămășenii și Torceștii, decât numele Umbrărești pentru întreaga comunitate din interiorul hotarului respectiv, cu toate că satele cu numele arătate mai sus existau pe vetre proprii, găsindu-se, cum se poate ușor constata, la distanțe mari între ele, fiind altceva decât cunoscutele cuturi medievale. Numele satului Condrea apare scris prima dată în catagrafia întocmită din ordinile autorităților rusești în anul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
I. Emandi, când s-au referit la situația demografică din estul Munteniei și a „centrului și sudul Moldovei”. Noi adăugăm observația că aici s-a practicat și a predominat o “continuitate mobilă”, de cele mai multe ori, doar în cuprinsul propriilor hotare arătate mai sus. Alexandru I. Gonța, în monografia sa dedicată satului medieval din Moldova, pune întrebarea „Cât teren era destinat unui sat sau unei judecii ?“, și răspunde astfel: „Nu știm și nu vom putea afla din actele publicate până în prezent”. Același
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu un loc ce se numește Dumbrăvița, pe Dimaci”, loc pe care se va înființa satul Dumbrăvița și schitul de aici. Ștefan căpitanul și neamurile lui înșirate nominal în documentul din 1639 sunt nepoții și strănepoții celor veniți în 1555, arătați și acum pe nume, mai puțin Albul și Stoica. Toți aceștia erau oameni recent veniți și așezați pe locul domnesc al Dumbrăviței, poate aduși din apropiere, dar ei nu puteau fi folosiți într-o acțiune de genul acelora ce domină
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de vedere expus mai sus. În anul 1832, Judecătoria ținutului Tecuci avea de rezolvat un litigiu iscat între „Toader Neculau și Ioniță Grigoriu, răzăși de moșia Umbrărești din bătrânul Mane și Cerchez” în urma plângerii că pe „acești doi bătrâni din arătatul hotar (Umbrărești, I. S.) ni se înpresoară cu viile, livezi și grădini tot de niște răzăși ai noștri, Ioan Purice și Mihăilă Brăilescu și, pentru cât loc al nostru ne cuprinde cu viile lor și grădini, cerându-le de la dânșii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și Mihăilă Brăilescu și, pentru cât loc al nostru ne cuprinde cu viile lor și grădini, cerându-le de la dânșii ca să ne dei loc pentru loc, ei nu voiesc a ne da pe temeiul că și ei sunt răzăși în arătatul hotar și că ei au făcut înbunătățiri pe locul nostru, adică vie și pomi, iar nu alte acareturi” (subl. n.). Vasăzică, Ioan Purice și Mihăilă Brăilescu se prevalau de calitatea lor de răzeși în hotarul moșiei Umbrărești și pun în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Studii genealogice mai de amănunt ar fi de natură să pună în lumină reală fenomenul. Sigur că elementele din această categorie socială au constituit factorul dizolvant din obștea satului, genul de acaparatori pe seama comunităților devălmașe. Un exemplu elocvent în sensul arătat ni-l oferă umbrăreșteanul Mihail hânsar, pe care îl considerăm a fi una și aceeași persoană cu Mihail Mânză, ai cărui descendenți, Sandul și fiul acestuia, Iordache, vor deține la vremea lor funcția de căpitan la ținutul Tecuciului. Toți erau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de-al treilea soț al Elencăi Manu, cu numele tot Suțu. Prin 1890-1891, acești Suțești și copiii lor, în număr de 12, introduc în justiție acțiune de partaj. Numai că la expertiza ce se face „spre a se constata dacă arătata moșie se poate divide în opt părți egale și o optime din nou subîmpărțită în alte patru părți” se concluzionează că „zisa moșie e imposibil a se împărți”. Ea se scoate la vânzare prin licitație publică, urmând ca moștenitorii să
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să-și ocrotească supușii, iar nu să-i împileze cu „năpăști”, și să-i spolieze prin astfel de acte inumane. Totuși, nu toți locuitorii din Torcești și-au vândut părțile de moșie la data de mai sus și în condițiile arătate. Unii vânduseră sau făcuseră danie mai dinainte, alții vor face același lucru după 1684. De exemplu, la 10 ianuarie 1686, Ion și fiul său, Arhire, vând paharnicului acum Vasile Costache „o vie din Torcești”, iar la 15 ianuarie același an
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și nu s-au sculatu să ceară parte de vadu”. Deci, trecând atâta timp, răzeșii au pierdut dreptul lor de stăpânire; a fost invocat argumentul că răzeșii umbrăreșteni și-au dat acceptul la vânzare, care a fost făcută în forma arătată, și au semnat ca martori, în actul din 1684. După 1722, au loc și alte procese, cum ar fi cel din 1728, când stăpân la Torcești este Toader Costache, frate cu Constantin, care îi va fi transmis, la un moment
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
căsătorit cu Paraschiva Costache, ci fiul său, aga, apoi comisul Constantin Conachi, în a doua căsătorie a acestuia. Apoi, Paraschiva nu era fiica lui Iordache Costache-Venin, ci a marelui vornic Vasile Costache, soră cu Toader, cu Constantin și cu ceilalți arătați mai sus, deci ea îi era mătușă lui Iordache Costache-Venin de la Torcești. În acest context, nu poate fi acceptată nici data morții fiului lui Constantin și al Paraschivei, Ion Conachi, așa cum este prezentată în pomenita prefață, întrucât în 1711 el
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de mai sus numărul acelora considerați „fără căpătâi” adică fără casă și o anume îndeletnicire. Numărul acestora nu e chiar neglijabil, căci la rubricile „ficiori” se adună 65 persoane; noi bănuim că sunt fără familie, deci persoane singulare, iar cei arătați ca fiind fără căpătâi ajung la un total de 12 persoane, apreciind și la ei că numărul are în vedere persoane și nu familii. La fiecare sat se află scris și numele stăpânului, dacă satul este boieresc sau mănăstiresc, iar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
locuitorilor de pe cele două vetre, respectiv Cătunași și Salcia. Cum vatra Cătunașilor a fost inundată puternic, înainte și după primul război mondial, familiile de aici s-au strămutat pe terasă, entitate numită acum Umbrărești-Deal, păstrătoare a numeroase patronime din cele arătate mai sus în planul topografic al satelor Torcești și Blăjeri, întocmit de M. Nicoleanu în 1872, pe baza vechilor documente (menționate în plan); pe malul de vest al Bârladului, în zona de habitat al Cătunașilor, se găsește trecut numele Slobozia-Torcești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1800: grâu 20 mierțe; orz 7 mierțe și 3 dimirlii, secară 2 mierțe. Moșia Drăgușeni din document se localizează în ținutul Dorohoiului, deci în partea de nord a Moldovei. Transformând în unități de măsură moderne, cantitățile de cereale mai sus arătate, după criteriul valorii unităților de măsură pentru această parte a Moldovei, am obține următoarele cantități de dijmă strânsă: 1.075 kg mălai; 2.580 kg grâu de vară; 1.075 kg orz și 430 kg secară pe anul 1799. Iar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din categoriile de mai sus”. În legea din 1 iunie 1882 se adaugă aliniatele prin care se menționează legăturile cu stațiile de cale ferată. Teritoriul comunei noastre a beneficiat de o rețea formată din toate categoriile de drumuri mai sus arătate. Lățimea drumurilor măsura prin reglementările Legii din 1868: 26 m șoselele naționale; 20 m cele județene; 15 m drumurile vicinale și 10 m drumurile comunale. Prin Legea Drumurilor din 1906, dimensiunile se reduc la 20 m pentru șoselele naționale, 15
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a prezentat istoricul Al. I. Gonța. Nu există nici un document din care să se constate starea de vecinie a locuitorilor umbrăreșteni aserviți, indiferent de vatra pe care au locuit, fie că au ajuns mai devreme, fie mai târziu în situația arătată. Să ne referim, de pildă, la satul Boziești, ajuns în condiția de stăpânire individuală înainte ca el să fi intrat sub ascultarea hatmanului Isac Balica, poate moștenire de la socrul său, marele vornic al Țării de Jos, Nestor Ureche. Apoi, atât
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Umbrărești prin duhovniceasca cercetare ce li s-au făcut de preotul satului”, probă pe care judecătoria o consideră a fi cea mai convingătoare. În cele din urmă, „giudecătoria, încheind a sa socotială, hotărăște ca jăluitoarea Iftinca [...] să-și stăpânească deplin arătații stânjeni din bătrânul Manii, cu adăugire că, dacă după aceasta să vor mai ispiti pârâții a mai supăra pe jăluitoare la stăpânirea acestor stânjeni, atunci rămâne în dreptate a-și ceri și lipsa de 12 stânjeni și 5 palmi” înstrăinați
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
trăsură (măsurătoare) despre răsărit, la malul Bârladului”, deoarece, spre apus, moșia se tot îngustează, jumătatea de bătrân ajungând să măsoare aici 7 stânjeni și 4 palmace. De unde și precizarea din document „a se înpărtăși după analogonos, pre măsurile mai sus arătate”, respectiv dimensiunile diferite de la cele cinci trăsuri (măsurători). Este foarte interesant modul de măsurare practicat în lumea dispărută a răzeșimii strămoșești. Pentru că, dacă s-au stabilit echivalențele în unități de măsură moderne pentru stânjeni, palmă, palmac și chiar linie, nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în urmă. Arătăm aici și situația că locuitorii răzeși din satul Umbrărești - partea de jos - neavând biserică locală, frecventau pe cele din preajmă (Siliștea, Condrea, Tămășeni, Bozieștii), la aceasta din urmă în cele mai multe situații. Iată și câteva nume de preoți arătați ca fiind din Umbrărești, dar prin care trebuie să înțelegem că se referă la acei care au slujit la biserica Costăchească și Conăchească de la Siliștea. -Preotul Costea apare într-un document din 1687 (ASB, Docum. ist. CLVI/90); -În 1769
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Tămășeni, credem că la aceasta din urmă trebuie să-i plasăm pe cei doi slujitori menținați mai sus. Că biserica din Boziești - satul Slobozia - cu hramul Sfinții Voievozi, a existat în timpul mai îndepărtat ne stă mărturie nu numai numele preoților arătate, ci și cărțile vechi, ale căror titluri se găsesc specificate în lista din 1893, păstrată la Protopopiatul din Tecuci. Iată care sunt acestea, în ordinea dată de document: - „Sfânta Evanghelie, ediția București, 1742, în stare bună; - Apostol, idem, 1774, stare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de argint poleite cu aur”. Dintre cărți, cele mai vechi sunt Evanghelia din 1742 și Triodul din 1747, adică din perioada când Bozieștii erau în stăpânirea marelui logofăt Manolache Costache și a soției sale, Maria, născută Palade. Niciuna din cărțile arătate mai sus nu s-a păstrat. Ele trebuie să fi dispărut în incendiul din 1925 când din biserica actuală au rămas doar zidurile. Cum și în legătură cu istoricul construcției acestei biserici s-au înregistrat câteva inexactități privind data și ctitorii, socotim
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]