8,108 matches
-
cartografice ale vremii, cum ar fi harta realizată în anul 1718 de Anton Maria del Chiaro după Harta Țării Românești întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700, ori prima hartă geografică a Olteniei întocmită în anul 1722 de căpitanul austriac Friedrich Schwantz. La 14 (26) septembrie 1828, la Băilești, are loc o importantă luptă între turci (26.000 de ostași și 30 de tunuri) care ocupaseră satul, și trupele rusești, conduse de generalul Friedrich Caspar von Geismar (4.500 de
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
satele Româna și Oboga, vatră de olari vestiți și mânăstirea Căluiu, ctitoria fraților Buzești.(...) Simbioza româno-prototurcică și mongolă a lăsat urme în toponimie, precum Balș”" (Pandrea, 2008 p. 12) Într-un document din secolul al XVIII-lea, din timpul ocupației austriece, Balșul este menționat ca fiind un sat de “megieși” (țărani liberi, stăpâni de pământ), având 55 de familii mari. Balșul a fost una dintre așezările omenești mari și importante din Țara Românească în perioada medievală. Odată cu începutul secolului al XIX
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
și terenul fondării noului Severin odată cu libertatea comerțului și navigației pe Dunăre. Fluviul devine o arteră de circulație de importanță europeană. După stăpânirea Olteniei (1718-1741), când avuseseră deja intenția să zidească pe același loc al Severinului de astăzi orașul "Carolina", austriecii erau din nou prezenți în zonă încă din 1829 (Tratatul de la Adrianopol), construind deja în dreptul viitorului oraș, portul, unde se afla și sediul renumitei Societăți Austriece de Navigație cu Aburi pe Dunăre fondată în 1829 (Donaudampfschiffahrtsgesellschaft - DDSG)) și în 1850
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
avuseseră deja intenția să zidească pe același loc al Severinului de astăzi orașul "Carolina", austriecii erau din nou prezenți în zonă încă din 1829 (Tratatul de la Adrianopol), construind deja în dreptul viitorului oraș, portul, unde se afla și sediul renumitei Societăți Austriece de Navigație cu Aburi pe Dunăre fondată în 1829 (Donaudampfschiffahrtsgesellschaft - DDSG)) și în 1850, Șantierul naval necesar întreținerii vapoarelor confruntate cu străbaterea dificilă a cataractelor și stâncilor defileului Porților de Fier. Cu ocazia prezenței generalului Pavel Kiseleff în regiune, în
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
între anii 1848-1850 locuitorii Severinului trec prin momente dificile deoarece orașul este ocupat de trupe turcești și apoi rusești. În 1851, primul primar al noului oraș este Pârvu Vercescu. Tot în 1851, N. A. Niculescu, administratorul județului Mehedinți, mută sediul Societăți Austriece de Navigație cu Aburi pe Dunăre de la Schela-Cladovei la Severin. În 1857 se amenajează primele fântâni publice, de unde sacagii aduceau, contra plată, apa necesară. Turnu-Severin este un oraș cosmopolit, zidit în stil occidental, cu clădiri frumoase, firme, străzi pavate, parcuri
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
școli iar în 1860 au luat ființă clasele a III-a si a IV-a. În 1860, în Turnu-Severin existau 4 școli: 3 particulare, de limba germană (două de confesiune romano-catolică, una luterană) și una de stat. În 1858 șantierul austriac de întreținere a navelor se extinde și începe să repare vapoare. Prima fabrică de bere s-a construit între anii 1856-1858. Începând cu 1859 Șantierul de reparații navale se transformă în Șantier naval. Între 1860 și 1861 se pune în
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
în Principatele Unite din care, ca o dovadă a importanței noului oraș, prima menționată era cea de la Turnu-Severin. Penitenciarul este înființat în anul 1864. Fiind un port industrial principal la Dunăre, în condițiile libertății comerțului, Turnu-Severin a facilitat pătrunderea capitalului austriac și occidental impulsionând schimbul de valori materiale necesare dezvoltării economice a României moderne. Cum deja portul cu șantierul naval construit de austrieci atrăseseră un număr însemnat de străini, în anul 1865 locuitorii români ai Severinului erau pe locul doi abia
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
la 1 septembrie 1883, Liceul "Traian" consemnează primii doi profesori: M.N. Hergot și Ștefan Bodiu. În 1890 ia ființă la Turnu Severin Serviciul Fluvial Român pe Dunăre (SFR). Pentru dezvoltarea traficului fluvial propriu, în 1893, statul român cumpără de la Societatea Austriacă de Navigație cu Aburi pe Dunăre (DDSG) șantierul naval. Banca Națională a României deschide o sucursală în 1892. În 1894, iunie, se lansează la Șantierul naval, vasul "Principele Carol I", primul vas de pasageri construit în România. Tot în 1894, (pînă în 1948
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Mondial, prin semnarea armistițiului la Rethondes. În perioada interbelică Turnu Severin ajunge printre primele optsprezece mari centre urbane ale României. În portul Severinului se află sediile de Curse regulate pe Dunăre între Regensburg și Galați ale Societăților N.F.R., ale Societății austriece de navigație (D.D.S.G), ale Societăților de navigație Iugoslavă și Cehoslovacă, precum și ale Societății maghiare de navigație (M.F.T.R.). Tot în 1919 este înființață noua Vamă Turnu-Severin (până în 1989). Între 25-16 Mai 1919 izbucnește greva ceferiștilor de la Atelierele CFR din București
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Instalarea a avut loc în ziua de 25 aprilie 2004, la Catedrala episcopală din Drobeta-Turnu Severin. Biserica latină (ulterior devenită catedrală catolică) a cetății medievale a Severinului era, se pare, închinată sfântului Severin de Noricum, un sfânt venerat de călugarii austrieci care au misionat in perioadele când Severinul era sub stăpânirea Coroanei maghiare. Nicolae Iorga citează în anul 1383 existența primului episcop catolic de Severin care a purtat titulatura de "Episcopus Severini" și care a luat asupra sa întreaga jurisdicție catolică
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
cerut permisiunea Sultanului Soliman Magnificul (care va distruge Cetatea Severinului) să-i permită demolarea unui pilon al podului pentru a afla secretul compoziției cimentului folosit. Ruinele podului au fost studiate amănunțit în perioada modernă în 1689 de către ofițerul de geniu austriac Luigi Ferdinando, conte de Marsigli, care, ținând seama de expansiunea Imperiului Habsburgic, dorea (fără sa reușească) construirea unui alt pod alături de rămășițele podului lui Traian. Sunt cele mai complicate instalații termale din Dacia Inferioară. Astăzi, se păstrează mai puțin de
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
avut un caracter preponderent național, maghiarii vedeau momentul oportun pentru a ieși de sub autoritatea Casei Imperiale, în timp ce minoritățile din regatul maghiar doreau să folosească momentul să se desprindă de regatul maghiar. În acest an, trupele revoluționare maghiare înfrâng trupele imperiale austriece din Transilvania și Banat asediind timp de 114 zile cetatea Timișoarei, fără a o cuceri. Totuși pierderile de vieți umane și pagubele materiale au fost semnificative. Revoluția a fost înnăbușită în Banat și Transilvania prin intervenția trupelor imperiale. Ca o
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
mai demult "Uioara" (în , în , în ), este un oraș în județul Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Uioara de Jos și Uioara de Sus, și din satele Cisteiu de Mureș, Micoșlaca și Războieni-Cetate. Numele unor localități germane sau austriece, plasate în preajma unor masive de sare, conțin încă sufixul, respectiv prefixul, "Hall". Astfel, "Miereschhall" = Sarea Mureșului. Stema orașului Ocna Mureș se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat și despicat, compus din 3 partiții. În partiția I, în
Ocna Mureș () [Corola-website/Science/297033_a_298362]
-
în felul următor prezența unor exploatări de sare abandonate în zona actualului oraș Ocna Mureș: "Ruiniert, Saltz Gruben, Okne". Localitatea s-a dezvoltat abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a început exploatarea organizată a sării, respectiv, când administrația austriacă a preluat controlul producției de sare. În perioada interbelică a fost sediul plășii Ocna-Mureș din cadrul județului Alba (interbelic). Ocna Mureș a fost declarat oraș în anul 1956 și are în subordine cinci localități; două localități componente (Uioara de Sus și
Ocna Mureș () [Corola-website/Science/297033_a_298362]
-
de Jos și Podurile de Sus (menționate documentar în 1461) și cu satul Zărăfoaia. Prima atestare documentară a orașului datează încă din 20 septembrie 1649, apărând ca "Piatra Pucioasa". Mai apare în documente în 1759 și în 1790 (o hartă austriacă). În 1791 localitatea figura pe o hartă austriacă, iar în 1835 pe una rusească. După anul 1828, când izvoarele sulfuroase au fost descoperite de un medic militar rus ajuns aici în timpul ocupației țariste a Țării Românești, Pucioasa s-a dezvoltat
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
în 1461) și cu satul Zărăfoaia. Prima atestare documentară a orașului datează încă din 20 septembrie 1649, apărând ca "Piatra Pucioasa". Mai apare în documente în 1759 și în 1790 (o hartă austriacă). În 1791 localitatea figura pe o hartă austriacă, iar în 1835 pe una rusească. După anul 1828, când izvoarele sulfuroase au fost descoperite de un medic militar rus ajuns aici în timpul ocupației țariste a Țării Românești, Pucioasa s-a dezvoltat ca stațiune balneoclimaterică, luând denumirea de Pucioasa, datorită
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
luând denumirea de Pucioasa, datorită apelor minerale sulfuroase concentrate de aici, numite popular pucioasă. Procesul de amenajare a băilor de la Pucioasa a continuat în 1873 cu participarea la Expoziția de la Viena, prilej cu care apele au fost analizate de specialiști austrieci; începând cu 1875, Consiliul Județean a cumpărat un teren pentru amenajarea unor spații publice și patru ani mai târziu l-a însărcinat pe arhitectul Kertsch din Galați să construiască stabilimentul. Înainte ca acesta să fie construit, turiștii închiriau locuințe de la
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Prima menționare documentară a localității datează din data de 26 februarie 1490, dintr-un act emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare. La 10 septembrie 1782, în Gura Humorului este mutat comandamentul militar austriac, care construiește aici o fortăreață. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță se mută la Gura Humorului. După anul 1800, în localitate încep să se stabilească germani, poloni, evrei, ucraineni, întemeind, în 1835, colonia cu numele „Bori” (întâlnit și
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
Conform recensământului efectuat în 1930, populația satului Bori se ridica la 267 locuitori. Toți locuitorii erau germani (100,0%). Din punct de vedere confesional, toți locuitorii erau romano-catolici (100,0%). În 1835 localitatea este legată telegrafic cu Viena. În timpul ocupației austriece, Gura Humorului crește ca importanță, fiind ridicat pe rând la rangul de târgușor și centru administrativ-teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) și capitală de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, primește statutul de oraș
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
s-a păstrat mult timp la Câmpulung (în Bucovina) și la Vrancea.”" În anul 1717 Mihai Vodă Racoviță poposește și el în zona Câmpulungului, ridicând la Vama un monument numit până astăzi „Stâlpul lui Vodă”, în amintirea victoriei asupra trupelor austriece. Monumentul este un monolit în formă de columnă pătrată, de 3 metri înălțime, cu o pălărie piramidală de piatră așezată pe vârf. Pe pereții monumentului sunt gravate în limbă română veche, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase. Autonomia Ocolului
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
locuitorilor ocolului se ridică la 922 de familii, dintre care 377 în Câmpulungul propriu-zis. Câmpulungenii au reușit să-și mențină drepturile, privilegiile și scutirile moștenite din vechime, până la ocuparea părții de nord a Moldovei de către austrieci, în 1774. Etapa ocupației austriece începe în anul 1774, când trupele habsburgice ocupă nord-vestul Moldovei, în momentul în care armatele rusești se retrăseseră, iar Imperiul Otoman ieșise slăbit în urma războiului de șase ani (1768-1774). Între 1775 și 1918, ceea ce mai rămăsese din Ocolul Câmpulungului parcurge
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
supuși unor măsuri de slavizare, având de înfruntat acum doi adversari. Totalitatea funcționarilor aduși sub administrația guvernului din Liov au fost străini. Dintre cei nouă șefi ai administrației locale până în 1849, numai primul a fost român, boierul Vasile Balș. Dominația austriacă aduce pe aceste locuri și populație germană, "țipteri" din comitatul Zips, din care mulți se stabilesc aici: în 1805 la Pojorâta și Fundu Moldovei (Luisenthal), în 1808 la Prisaca Dornei, în 1809 la Valea Stânei și la Dragoșa lângă Frumosu
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
și încă alte neamuri care n-au lăsat după ei decât urmele groazei și distrugerii. În timp de aproape un mileniu de asemenea situație a trebuit ca poporul autohton să-și salveze viața, obiceiurile și limba.”" În anul 1866, administrația austriacă ridică așezarea la rangul de oraș. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, spre 1875, se intensifică lupta necontenită a românilor, ca răspuns dat administrației austriece care pregătea intense manifestări pentru a celebra o sută de ani de la
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
autohton să-și salveze viața, obiceiurile și limba.”" În anul 1866, administrația austriacă ridică așezarea la rangul de oraș. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, spre 1875, se intensifică lupta necontenită a românilor, ca răspuns dat administrației austriece care pregătea intense manifestări pentru a celebra o sută de ani de la anexare. Pe acest fond se situează acțiunile intelectualilor progresiști, care militează pentru afirmarea elementelor românești rămase nealterate de-a lungul vremii. La sfârșitul secolului al XIX-lea este
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
De asemenea, se începe exploatarea subsolului comunei Fundu Moldovei, extrăgându-se minereuri de fier, cupru, plumb, zinc și se construiește o turnătorie la Prisaca Dornei. În anul 1907, la insistențele contelui Franz von Bellegarde (1833-1912), deputatul de Câmpulung în parlamentul austriac, împăratul Franz Joseph emite Decretul împărătesc austriac pentru întemeierea unui gimnaziu complet cu opt clase în orașul Câmpulung Moldovenesc. Primul director al gimnaziului este Daniil Verenca, venit din Cernăuți, iar între primii profesori care activează la această școală sunt de
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]