5,357 matches
-
Preotu’ a zis: nu-i nimic, nu-i nici un păcat că ai muncit, ai ajutat un om. Dacă pot să ajut, iartă-mă domnu’ - și ăsta sunt! Ăsta mi-e sufletu’! Sicriele se fac pe diferite măsuri. E câte o bătrână de 1,60, înțelegi, trebuie mai scurt. Era un șofer. Când a murit, l-a scos de la bloc cu macaraua. Așa era de gras. Ăla, când intra în Predeal, lua o franzelă, i-o tăia fata de la alimentară, își punea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu un potop de babe pe capul meu, aaaaa, nu știu io, părinte, că despre mine ai vorbit? La țară sunt oamenii mai curioși, se plictisesc. Și sunt și mai ascunși așa. Le e frică. Odată mă întâlneam cu o bătrână care mă studia, mă iscodea, părinte, io ți-aș spune matale ceva, dar... se codea, dădea din colț în colț, am au ba față să mi se destăinuie, să-mi încredințeze așa o chestie importantă. Și azi așa, mâine așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un sac cu oase mari și goale, aproape impudice și stropite repede cu vin și untde lemn În bolboroseala omului bisericii, Îi fu așezat Între picioare: era tot ce mai rămăsese din zbuciumul zadarnic al Eufimiei lui. Așa cum, la Îngropăciunea bătrânei care necăjise existența Corei Irineu, am văzut oscioarele acesteia strânse, de aseme nea, Într un săculeț și așezate - fiindcă nu mai puteau pro testa - la picioarele mamei iabrașe. Ah! Plutôt souffrir que mourir!... Cine dintre frecventatorii asidui ai Căii Victoriei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
informații preț de câteva minute. Prima, pregătea sărbătoarea de Crăciun cu picii ei, iar cea de-a doua și-a descărcat oful, istorisindu-mi o parte din pățaniile ei de când este În Italia, unde Îngrijește 24 din 24 ore o bătrână paralizată și cu maladia lui Alhzeimer. Vai de capul ei, săraca! 17 decembrie 2012 Și azi a trebuit să Înot nu doar prin zloată, ci și prin mulțimea năucă, alergând ca și mine să rezolve cât mai repede totul. O
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
împărat. Aceasta era și starea fratelui meu Victor, într-o sâmbătă seara, când și-a fixat întâlnire cu Stan, coleg și bun prieten, la intrarea în parcul central al orășelului. Victor a ajuns ceva mai devreme la locul convenit. O bătrână tuciurie, așezată pe treptele de ciment de la intrare, l-a îmbiat să cumpere semințe prăjite din coșul ei de răchită. Mai încolo, un vânzător ambulant de înghețată striga din toți rărunchii: Proaspătă și răcoritoare aveeeeem! Victor a trecut pe lângă ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
punea toată iscusința, toată energia să salveze biserica și Irina a putut iarăși să-l vadă pe tata așa cum și-l dorea - plin de vitalitate, neostenit, inventiv, optimist. Cei mai mulți dintre oameni se mutaseră în casele noi, construite pentru ei. O bătrână care avea darul povestirii i-a destăinuit tatei cu lacrimi în ochi că ea în fiecare noapte, de când au silit-o să-și lase agoniseala și să trăiască între pereții ăștia fără suflet, visa unul și același lucru: visa vechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de foc, cu nuielele pe care le rupea din gard. și apoi peste maica Natalia dăduse, după moartea soțului, și o altă nenorocire; în timp ce marele patriot Ilie Ilașcu stătea în temnițele din Tiraspol, niște derbedei din sat au pândit când bătrâna era plecată la câmp sau la biserică și i-au furat din ogradă tot ce mai avea-foarfecele de pe pragul casei, toporul, sapa, până și hainele soțului decedat. De frica hoților, pe care poliția nu i-a putut găsi niciodată, dacă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ajutor, i se plângea la un moment dat lui Constantin Chirilă că lucrul care o deranjează cel mai tare este că, “hoții i-au furat și șarpele casei”, care în credința populară e norocul și paznicul fiecărei gospodării , pe care bătrâna nu-l mai întâlnise de vreo câțiva ani: “se vede că mi l-au furat și pe el“, a conchis ea, necăjită. Portretul Nataliei Ilașcu, reconstituit de Constantin Chirilă, e unul din cele mai cutremurătoare în istoria noastră mai recentă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mașină la poarta casei din Taxobeni, maica Natalia, împreună cu Aneta, sora lui Ilie Ilașcu, au alergat, venind dintr-un lan de porumb unde lucrau, într un suflet acasă: -„Credeam că ni l-ați adus pe Ilie”, mi-a zis atunci bătrâna. De câte ori se apropia cineva de poarta casei ei, doamna Natalia îl invita la o măsuță de sub un cais bătrân, ca să-i pună aceeași întrebare: Când mi-l aduceți pe Ilie ? Apoi: Dar de Ilie ce-ați mai auzit? Aceleași întrebări
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
sol, două Mig-uri care veneau dinspre Tighina și se îndreptau spre Bulboaca. Se auzeau și până atunci focuri de armă, dar de mai departe, de peste dealurile de la Gura Bâcului sau de la Bender, dar așa de aproape nu. Eram doar cu bătrâna, Aurica Tizu se întorsese la Chișinău în seara zilei anterioare și începuse să-mi fie teamă. Așteptam cu emoție ora când am tren să pot pleca către Chișinău. Trenul era în după-amiaza zilei, în jurul orelor 17, iar timpul trecea foarte
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
era posibil. A revenit fără mama sa, n-a reușit să o convingă. Lumea nu voia să-și părăsească căsuțele lor, munca lor de o viață, puțina lor avere adunată în ani și ani de chinuri sub crunta ocupație rusească. Bătrâna ne-a rugat să-i ascundem o parte din lucruri, așa cum știa că a ascuns din calea năvălitorilor ruși în timpul celui de al doilea război mondial, în anul 1944. Am făcut mai multe gropi în grădiniță și în jurul căsuței, unde
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în jurul căsuței, unde am ascuns în una vesela, în alta conservele, în alta butelia de aragaz, în alta aragazul, frigiderul și așa mai departe. în timp ce făceam gropile și ascundeam aceste lucruri de mare preț pentru bietul român, sărmanul român basarabean, bătrâna plângea, își aducea aminte de 1944 și mereu tresărea la fiecare bubuitură de tun, rafale de mitralieră, împușcături ce nu conteneau să se audă în acele momente, dinspre Tighina, Gura Bâcului, Cocieri, Dubăsari, Varnița, dar și de mai aproape, din
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de Moscova. Bunul Dumnezeu m-a salvat, nu am fost în acele momente acolo, altfel cine știe ce s-ar fi întâmplat cu mine. La data de 31 iunie 1991, în jurul orelor 14,00, am plecat să o aducem la Chișinău pe bătrână, cu trenul Chișinău-Tighina. Trenul în acea zi a mers până la stația Calfa Sat, prima stație după podul metalic. Până la casa bătrânei aveam de parcurs pe jos cam 1.000 1.500 de metri. Cu toții am coborât și am plecat pe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mine. La data de 31 iunie 1991, în jurul orelor 14,00, am plecat să o aducem la Chișinău pe bătrână, cu trenul Chișinău-Tighina. Trenul în acea zi a mers până la stația Calfa Sat, prima stație după podul metalic. Până la casa bătrânei aveam de parcurs pe jos cam 1.000 1.500 de metri. Cu toții am coborât și am plecat pe jos pe linia trenului. Unii dintre călători ziceau că au de mers până în Bender. După parcurgerea vreo 100-200 de metri și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Roșcana, o localitate către Bulboaca, spre Chișinău. în momentul când am ajuns la circa 50 de metri de casa mamei sale, trebuia să trecem un mic pârâu, o râpă, apoi era loc deschis, și mă temeam că nu scăpăm nemitraliați. Bătrâna nu era acasă, în ușă lăsase un bilet pentru fiica sa, în care scria “sunt la chiochia Nina”. Casa unde plecase era și mai aproape de pădure, 30-40 de metri de locul unde au căzut cele trei bombe. în casă nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
chiar acolo în pădure. Am spus să plecăm din zona cât mai repede și cât mai departe. Stăpâna casei n-a vrut să plece, a rămas împreună cu copiii, voiau să și ascundă ce aveau mai de preț în casă. împreună cu bătrâna și cu fiica sa am plecat, fără să mai poată lua ceva din casă, atât că a pus lacătul pe ușă. Am coborât drumul către calea ferată, am mers tot pe calea ferată, în urma noastră rafale de mitralieră, bubuituri de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
am plecat, fără să mai poată lua ceva din casă, atât că a pus lacătul pe ușă. Am coborât drumul către calea ferată, am mers tot pe calea ferată, în urma noastră rafale de mitralieră, bubuituri de tun în toată zona. Bătrâna abia mergea, cu greu am ajuns la gara Calfa Sat. Ieșind la drumul către satul Roșcana am văzut că se apropie un camion. Doamna profesoară face cu mâna șoferului să oprească, urcăm în lada camionului, erau numai copii cu mamele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
străzile Chișinăului, auzeam mereu bubuituri de tun, se dădeau lupte grele la Vadul lui Vodă. Distanța de la Chișinău până la Vadul lui Vodă este de circa 30 de kilometri. În jurul orelor două noaptea am ajuns acasă, flămânzi și frânți de oboseală. Bătrâna a avut puterea să ne spună că făcuse acasă un ceaun plin de sărmăluțe, cu crupe de porumb. începând de a doua zi bătrâna nu mai avea stare, voia să plece înapoi, zadarnic o sfătuia fiica să nu plece, că
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
circa 30 de kilometri. În jurul orelor două noaptea am ajuns acasă, flămânzi și frânți de oboseală. Bătrâna a avut puterea să ne spună că făcuse acasă un ceaun plin de sărmăluțe, cu crupe de porumb. începând de a doua zi bătrâna nu mai avea stare, voia să plece înapoi, zadarnic o sfătuia fiica să nu plece, că este foarte periculos. După două zile a mers până la gara mare din Chișinău, aici a întâlnit femei, oameni din sat, veniți să vândă fructe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
zone de pe Nistru se dădeau lupte crâncene, în restul Basarabiei viața decurgea cât de cât bine. Atâta doar că banditul de Smirnov întrerupsese gazul metan, uneori și curentul electric, iar oamenii ajunseseră să pregătească mâncarea la focuri improvizate printre blocuri. Bătrâna, întâlnind vecinii veniți la Chișinău, a prins curaj și a plecat la Calfa. Am participat, la Chișinău, la mitinguri de solidaritate cu românii agresați la Nistru, apoi pentru eliberarea așa-zisului grup Ilașcu, închiși la Hlinaia. îmi amintesc că la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și sâmbătă 13 martie am avut ocazia de a trece prima dată în Basarabia. Am făcut o vizită la mama patriotului Ilie Ilașcu în satul Taxobeni. Vreau să spun că m-a impresionat extraordinar sărăcia lucie în care se zbate bătrâna și sărăcia generală a oamenilor din Basarabia. Dar cel mai mult m-a durut atunci când în cimitir am văzut pe cruci nume românești scrise cu grafie chirilică, scrise în rusește. M-am chinuit să descifrez prin litere chirilice nume ca
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
știa că mătușa mea nu ar fi trebuit să se grăbească, fiindcă lumea mai bună se găsea și dincolo de gard, în vila pe care și-o construise alături de coșmelia ei nepoata favorită. Aceasta-i dintotdeauna problema cu mătușile: până și bătrânele care n-au nimic de împărțit îi dau tot ce-i mai bun, din ce n-au, unui nepot sau unei nepoate preferate. Carlota însă nu are rivali. „Măcar de-ar ține-o în ritmul ăsta“, a continuat ea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
miră cu glas tare bunica. Iar pasagerii din jur observă ce-i de observat: culoarul nu-i îngust, bunica e lată. „Au și vecee?“, întreabă ea. „Că-n tren există.“ „Au, bunico - spune nepotul -, dar vorbește mai încet. „Aha - zice bătrâna -, e ca la tren, n-ai voie în stații.“ De fapt, bunica a mai zburat o dată, însă puțin, numai câțiva metri, dintr-un dud. Cu trenul a mai călătorit. Logic e ca toate analogiile ei să fie legate de tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ce oră e acum la Londra?“, o întreabă pe stewardesă pe un ton profesional, de afacerist pentru care fusul orar înseamnă totul. „Aiurea - spune bunica privind cum mișcă nepotul limbile ceasului -, nimeni nu poate să dea timpul înapoi.“ În vocea bătrânei se simte o adiere de tristețe. La Londra va fi cu două ore mai tânără. Sau poate mai bătrână? Ce mai contează două ore, când ai optzeci de ani? Bunica se uită pe hublou la întinderea albăstrie de deasupra norilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ce nu înțelegeam eu erau raporturile dintre soții. Prima cobora să le gătească, să le pună masa și să le facă patul, a doua urca la etajul zece cu portocale și medicamente, dar și cu sentimente filiale. La început, fiindcă bătrânei i se spunea „mămica noastră bună“, n-am știut ce să cred: le era mamă, le era bunică? Eu fusesem învățat să separ iubirea de interes. În cartierul meu, despre femeile care se măritau din interes se vorbea cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]