5,989 matches
-
ori. Ce mai străluceau! Am așteptat puțin să se usuce și apoi, cu atenție le-am așezat amândouă în coșul meu. Văzându-le așa de frumoase, nu m-am sfiit să-i mulțumesc, sărutându-i mâinile crăpate de trudă și bătrânețe, mâine măiestre, mâini făcătoare de minuni. Am invitat-o la noi în familie, de Paște și i-am urat să-și petreacă Sfintele Sărbători în liniște și cu sănătate. M-am întors acasă după multe ore bune, petrecute însă cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lumii emană de la bătrâni Se spune că o țară fără bătrâni este o țară fără înțelepciune. Adevărata înțelepciune a lumii emană de la acei bătrâni căliți de experiența vieții, fie ei țărani, ciobani, savanți sau academicieni. La toate nivelele există o bătrânețe creatoare, iar personalitățile care au dăruit lumii opere nemuritoare, de excepție, sunt numeroase și istoria le-a consemnat. În lumea cultului și civilizației strălucesc figuri care au dovedit că bătrânețea nu este vârsta neputinței, ci din contră este o vârstă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
țărani, ciobani, savanți sau academicieni. La toate nivelele există o bătrânețe creatoare, iar personalitățile care au dăruit lumii opere nemuritoare, de excepție, sunt numeroase și istoria le-a consemnat. În lumea cultului și civilizației strălucesc figuri care au dovedit că bătrânețea nu este vârsta neputinței, ci din contră este o vârstă creatoare. Un proverb african spune că: "Un bătrân care moare este o bibliotecă distrusă". Cine a pierdut în viața sa un bătrân drag, tată, bunic sau amic poate înțelege prin
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Galilei, Verdi, Lamark, La Fontaine, Notara, Buffon, Lamartine, Hugo, Tolstoi, Pasteur, Marie S. Curie, Koch, Parhon, Bellini, Newton, Kant, Freud, Perugino, Hobbes, Spencer etc. și lista lor ar putea continua și înainte, și înapoi în timp. Istoria a dovedit că bătrânețea a fost creatoare și rămâne, în timp ce tinerețea este apanajul temerarului și cutezanței. Prin acțiune și nu prin durată trebuie să se măsoare viața. Cicero consideră vârsta a treia ca o vârsta a virtuților. Există o toamnă a vieții. Această toamnă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Gheorghe Pascari, Silvestru Drehuță, Serafin Filipciuc, Arcadie Isopecu (bun vânător), Ilie Lavric, Ion Lavric, Gheorghe Burciu (Goangă), Dragomir Burciu, Vasile Burciu, Archip Lavric, (Biță), (Bircu). Aceștia și-au manifestat mereu dorința sinceră de a-și continua munca și la adânci bătrânețe, considerând-o o plăcere. În afara acestora, există în viața satului și eroi anonimi, care, și au câștigat prin întreaga lor activitate respect și multă considerație. Aceștia au știut tot timpul că, lenea vatămă moralul și sănătatea proprie. Ei și-au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
căzut în beznă, doar o casă era luminată, iar un chefliu întârziat pe ulița lui Gavaraș, cântând, a murmurat: "S-a născut băiatul factorului, Ion". Tata, când a aflat că este băiat, a lăcrimat de bucurie: "Am un stâlp la bătrânețe!". A crescut în casa părinților și a bunicii, ca un boboc de trandafir, udat de blândețea mamei și autoritatea tatălui. De copil, i-a iubit pe toți cei din jurul său, dar sentimente deosebite a avut față de mama, de la care a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Părinți. Și când spunea acestea, ochii săi izvorau lacrimi din belșug. Trecuse mult timp de la venirea mea și trebuia să plec. De aceea l-am Întrebat pe Bătrân: Nu vrei să vorbesc la vreo mănăstire, ca să te Îngrijească acum la bătrânețe? Acela a zâmbit, când a auzit cuvântul „Îngrijească” și mi-a spus: Bre, „Îngrijească”? Dumnezeu se Îngrijește și de viermii din pământ, Îi hrănește și Îi Încălzește, iar pe mine, un vierme atât de mare, nu mă poate Îngriji? Mi-
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
aciuase acolo și un pustnic. Bătrânii po vesteau că asta se Întâmplase În vara când molima cea nouă secerase multe vieți. Pe neașteptate, aripa morții se Întinsese peste ținutul muntos cu aer curat și ape limpezi, unde oamenii mureau de bătrânețe, dacă nu-i ucideau tâlharii sau dacă nu cădeau În nesfârșitele Încăierări dintre stăpânii lor. Din când În când, se mai prăvălea câte un brad și sfărâma un sătean. Sau câte unul era sfâșiat de urs. Femeile mai mureau la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a adormitei în Domnul, sugerând mai degrabă somnul muncitoarelor obosite, lungite într-un scurt și binemeritat răgaz la umbra șirei din spatele batozei, formată din restul snopilor zdrobiți, din care fuseseră scoase boabele aurii de grâu. Vei intra în mormânt la bătrânețe, ca snopul strâns la vremea lui. (Iov 5:26) Da. Babica dormea somnul de veci. Preotul își făcea cu sârg datoria, pe când ajutorul său, dascălul, toropit de arșiță și de povara anilor, prindea firul cântărilor apostolice doar la ultima silabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
erai? Ce făceai? N-ai simțit mirosul de carne omenească arsă pătrunzând până în augustele Tale apartamente dotate cu aer condiționat? Cum puteai asista indolent, pasiv, rece și nesimțitor la distrugerea propriei Tale creații?? În timp ce stăteai liniștit și visător, odihnindu-Ți bătrânețile într-un fotoliu comod, așezat sub mărul Cunoașterii din grădina Edenului, filosofând asupra frumuseții nepieritoare a acestei lumi, n-ai sesizat plutind prin fața ochilor Tăi divini particule de cenușă umană, depunându-se cu sfială tremurândă în părul Tău, pe umerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
coșmaruri, să Te zvârcolești în așternut, să ai vise urâte și grele insomnii, care să-Ți alunge liniștea și somnul binefăcător și să te facă să regreți sincer cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul ăla afurisit care nu-Ți mai dă pace și Te chinuiește mereu... Din păcate, nu prea am cum să Te ajut. Ai comis, Doamne, atrocități de neiertat, pentru care vei fi pedepsit cu certitudine. Tribunalul Pământesc, precum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
locuiesc în hoteluri. Ultimii zece ani de lecturi în țările lumii mi-au dat și această șansă. Tot ce iese din carnea și din gândul nostru poartă amprenta unei alte vârste. Dar asta nu înseamnă că tinerețea e frumoasă și bătrânețea e urâtă. Frumusețea ca și morala, sunt convenții ale rațiunii noastre. În realitate, totul e frumos, poate de aceea la unele popoare doliul e alb, vesel, cum sunt chefurile care însoțesc parastasele. Îndrăgostirea e o soră mai tânără care o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
alte vârste! Asta nu se spune (râde). Cum să-ți mărturisești crima, înainte de a o fi comis? Tot ce iese din carnea și din gândul nostru poartă amprenta unei alte vârste. Dar asta nu înseamnă că tinerețea e frumoasă și bătrânețea e urâtă. Frumusețea ca și morala, sunt convenții ale rațiunii noastre. În realitate, totul e frumos, poate de aceea la unele popoare, doliul e alb, vesel, cum sunt chefurile care însoțesc parastasele. A.B.Am citit într-un interviu cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Arghezi, și Blaga și, mai recent, Ștefan Augustin Doinaș. Dar, cunosc destui mediocri care l-au căpătat... și mari scriitori care nu au avut parte de el. Deci, să nu ne lăsăm obsedați. A.B.Care este "secretul tinereții fără bătrânețe"? Nu, nu sunt puternică. Sunt, cum am mai spus, infantilă deci vulnerabilă. Agresorii (chiar călăii) mă cruță fiindcă nu sunt un adversar pe măsură lor. A.B.Ce rol au jucat marile iubiri din viață Dvs., povestiți. Iubirile? În afară de procentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cea mai intimă țăran, mă identific, tot mai mult, cu (stră)bunii mei și cred că civilizația n-a adus, departe de așa ceva, fericire oamenilor, iar utopiile politice au desăvârșit dezastrul. Îmi place, vorba lui Paul Morand, rostită cândva la bătrânețe: "... Am ajuns la vârsta când totul mi-e permis...". De fapt atingem, atunci fără s-o știm, poate ultimul prag... CAPITOLUL III Așa cum i-am cunoscut... Ce fascinantă este Nora... Aveam vreo 20 de ani când am văzut-o la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe care o accepți cu dificultate. Atunci mi-am amintit de calendarele din portofel și le-am împărțit pe toate. La fel au procedat și fetele cu ale lor. Am părăsit stabilimentul lăsând în urmă niște oameni condamnați la o bătrânețe diferită de ceea ce și-ar fi dorit și ar fi meritat, oameni neputincioși, dependenți de o societate săracă și insuficient de atentă cu înaintașii ei, o societate ce uită că, oricine și oricând, poate ajunge la o similară dependență fizică
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
constatat că se mai păstrase câte o banană pentru fiecare. Ne-am bucurat ca niște copii și le-am înfulecat toți cu o poftă nebună... Mama ne păstrase și nouă câte o atenție... 4 decembrie 2003 Note de jurnal: tristețea bătrâneții fără orizonturi. Fiindu-ne bine ACUM, din toate punctele de vedere, (subscriu aici unei doze de relativism), ignorăm că există semeni de-ai noștri în mare nevoie. Pe acești semeni nu am dori să-i întâlnim în drumurile noastre, pentru că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
frumoasă chakră a mea; înăbușindu-mi iubirea, nu închid, oare, această floare? De fapt, viciul meu este iubirea; îmi poate cere cineva să sacrific iubirea? Nu întotdeauna este simplu să ai Spiritul veșnic tânăr și să porți haina grea a bătrâneții. Nu am întâlnit niciun bătrân care să-și accepte vârsta ca pe o povară. Toți mi-au afirmat cu tărie că își simt inima tânără! Spiritul este cel ce menține tinerețea inimii. Iubirea carnală mă identifică cu trupul, iubirea subtilă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
murit în străinătate, în Italia, ca exilat. Au murit de oftică : Sihleanu, Cârlova, Depărățeanu, Bălcescu, Lambrior, Niculeanu, Zamfirescu și Filimon. De alienație mintală: Andrei Mureșanu, Eminescu, Ilarion, Eliade Rădulescu și Gheorghe Lazăr. Ceilalți au murit de diferite boli și de bătrânețe...” (2/14 martie 1895). * Nu fără motivație, ziarul consemna și evenimente din afara graniței. Câteva exemple: ...”La inaugurarea canalului de la Kiel, care unește Marea Baltică cu Marea Nordului, ministrul de război român, scria Gazeta - a dispus ca încrucișătorul Elisabeta și bricul Mircea să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
susținători ai Bisericii străbune, cărora redacția și administrația revistei le adresa mulțumiri într-o notă specială. * „La 4 februarie 1945 a adormit în Domnul... mult veneratul și iubitul senior, părintele profesor onorariu dr. Vasile Tarnovschi. Departe de căminul cald al bătrâneților sale, în dureroasă și amară pribegie, a închis ochii în București senin și împăcat cu sine, ca unul care și-a împlinit cu prisosință datoria vieții sale pământești.” - scrie pr. dr. Vl.Prelipcean în Candela, anul LVI, 1946. S-a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poveste”: - îi tai un cap și răsar alte două și mai multe în loc.” Sau cum spunea Dragoș Vicol în a sa poezie „L-am întâlnit pe tata, pribeag....: Ce faci, tată bun, tată drag ca lumina? Îmi mut lângă Dumnezeu bătrânețea și Bucovina...” Revigorată, redacția spunea: „Revista Bucovinei este un făt al războiului. Născută sub bubuitul de tun în ianuarie 1942, ea își continua activitatea din refugiul de la Timișoara și cu nr.1-2 pe ianuarie și februarie 1945 „pentru că, spunea ea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
necazul provocat de atacul meu. De îndată ce grafia îmi va deveni mai bună, îi voi scrie pentru a mă scuza încă o dată. Îl rog pe Payot să-i trimită cărțile mele. Mă simt mai bine, dar am primit „o lovitură a bătrâneții”. Moartea tatălui meu1 mi-a revelat vanitatea atâtor lucruri care îmi constituiau viața: studiile, cărțile... O știu bine: trebuie să continuu. Asta mă și gândesc să fac, de îndată ce voi putea să-mi reiau lucrul. Sper să pot călători peste o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cam peste tot în lume!4 Ne gândim să rămânem la Paris până pe 5 octombrie. Christinel și cu mine vă îmbrățișăm frățeșteș,ț Mircea LXXIIItc "LXXIII" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 22 martie 1976 Dragă Stig, Poate e bătrânețea la mijloc - dar neglijez în mod rușinos corespondența cu prietenii (de cealaltă are grijă unul dintre studenții mei). Am petrecut trei săptămâni la Paris, în februarie. Sorbona mi-a făcut marea onoare de a-mi decerna un doctorat hșonorisț cșausaț
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
este și nu poate fi o simplă pritocire de "cuvinte potrivite". Că găteala vorbei e cu totul altceva decît povestea vorbei. Că povestea aceasta e gravă și că ea "angajează" toată ființa celui care-o slujește într-o "tinerețe fără bătrînețe", într-un permanent risc și într-o permanentă alegere. Cînd un poet se lasă purtat de vorbe, cînd faimoasa inițiativă a cuvîntului nu este cum ar trebui să fie o inițiativă a ființei ci doar expresia unei podobiri formale, sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spui lăsați-mă să mă gîndesc înseamnă că ai acceptat. Pentru nimic în lume să nu primești a fi martor al acuzării. Hai, du-te chiar acum". În zadar apelează la nevoia de a-i fi alături, acum la adînci bătrînețe, că ar putea muri în timpul cît va fi închis, că i-ar fi foarte greu și lui în temniță etc., etc. Nimic nu-l împiedică pe bătrîn: "E adevărat, zice tata, că vei avea zile foarte grele. Dar nopțile le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]