5,057 matches
-
desprinse din acțiunea Însăși a realizării planului. (Ă). Eugen Frunză după ce a scris Cal putere a dat la sfârșitul lunii ianuarie poezia Nu e putere să-ți stea În cale. (Ă). O sinteză a lipsurilor poeziei electrificării poate fi considerată Balada Bicazului publicată de Ion Istrati În Editura Tineretului. (Ă). Cântând electrificarea În general, unii poeți au repetat expresii sau chiar figuri de stil construite greșit, prin aceea că nu slujesc reflectării veridice a realității. Astfel legenda lui baș Bicaz ne
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ivește În viață. Așa se explică bogăția și varietatea, actualitatea temelor sale: (Lenin la Șușenscoe), Revoluția din Octombrie (Scriind În Octombrie), lupta pentru pace (Despre Pace, Trei delegați), Canalul Dunăre-Marea Neagră (După două mii de ani), munca minierilor pentru depășirea planului (Balada despre Barta Iosif și ortacii săi), construirea socialismului la sate (La frasinii de la răscruce, În ospeție), munca măruntă dar importantă a acarilor (Dintr-o gară), strângerea recoltei, legătura dintre sat și oraș (Trec zece care), legătura dintre muncitori și intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noi. Cu fiecare poem scris În ultimii doi ani, Baconsky mărturisește o mai temeinică apropiere de viață și de oamenii noi din țara noastră. Și străduințele poetului de a crea o poezie realistă au fost Încununate de succes. Poeme ca Balada despre Barta Iosif și ortacii săi sau La frasinii de la răscruce dovedesc un asemenea progres. Drumul acesta ascendent a fost barat adesea de răbufnirile variate pe care le avea la Baconsky resturile formaliste ce mai stăruiau În viziunile sale poetice
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pericolul pe care-l constituia pentru creațiile sale această influență (a decadentismului - n.n.). Baconsky a Început să lupte Împotriva lui (Ă) Vom arăta Însă că poetul n-a scăpat de asemenea devieri, nici În cele mai bune poeme ale sale: Balada despre Barta Iosif și ortacii săi și La frasinii de la răscruce. În primul poem, de pildă, cuvintele pe care le adresează secretarul de partid lui Barta, sunt umflate, generale, clișee simple: «Dragul meu, Începi un lucru mare Către care mult
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
redă dezvoltarea bobului. (Ă). Poetul nu uită să demaște fața adevărată a dușmanului de clasă, resentimentele cu care chiaburul Își varsă cota, ura lui neputincioasă, paralizată de vigilența mereu crescândă a țărănimii muncitoare (Ă)». Despre partea mai puțin realizabilă a baladei Lazăr de la Rusca (aceea În care poporul muncitor cere pedepsirea ucigașilor lui Lazăr Cernescu), Dumitru Micu scria În termeni superlativi, din același motiv al lipsei studierii serioase a lucrării. «Cu multă vigoare e redată apoi indignarea Întregului popor muncitor față de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Pagini moldovene” (1932-1933), iar în 1934 inițiază, împreună cu G.M. Zamfirescu, Titus Hotnog, Bogdan Amaru, Constantin Argeșanu și pictorul Ștefan Dumitrescu, lunarul „Cadran”. Editorial a debutat în 1912, cu placheta Lacrimi de copii, urmată, în 1924, de culegerea de „cântece și balade” Au înflorit castanii. Productiv se arată însă prozatorul: culegerile de nuvele și schițe Casă cu muscate albe (1925), Poveștile lui Hinu Ion (1925) ș.a., românele Porunca inimii (1933), Drumul dragostei (1934), Turnuri în apă (1935; Premiul „Ion Heliade-Rădulescu” al Academiei Române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
istoria literaturii și cum îl vede și Kogălniceanu, nu e just decât pentru Muntenia, unde, zice Kogălniceanu, în acel interval de cinci ani, afară de Vestitorul românesc, nu cunoaște altă publicație. Pentru Moldova, însă, el citează: Letopisețele, Uricariul, Cronica lui Șincai, Baladele lui Alecsandri, Teatrul lui Alecsandri, Poezii de Sion, Istoria lui Laurian, Poezii de Bolintineanu tipărite la Iași, vreo trei publicații periodice etc. 1 "Romînia literară", Jurnalismul românesc în 1855, p. 66. 2 Scrieri, I, p. 335, 339 ăScrisoarea XXXIIÎ. III
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
etc.) sau cu I. Văcărescu (aceleași lucruri, plus un fel de latinism poetic: Traian, Dochia, la Asachi) și, pe de altă parte, cu Alecsandri, Bolintineanu (dezgroparea trecutului național, în nuvele și poezii, patriotismul în literatură, influența lui Hugo și Lamartine: "balade", legende" etc). Numai limba în care scrie e, cum am spus mai sus, mai veche decât a romanticilor, mai înspre limba lui Conachi. Așadar, Asachi e un om vechi în politică; un om nou ca introducător al culturii, deși nehotărât
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dintre ideile și morala lor, pe de o parte, și meseria, educația și clasa lor, pe de alta, ca unul ce știa că împrejurările sociale condiționează pe om. Aiurea (Holera, Calendar pe 1853, Buciumul romîn) analizează, ca critic literar, o baladă populară, pentru a arăta cum se comportă sufletul românului în fața primejdiilor mari; etc., etc. Dar aceste lucruri au fost incidentale în activitatea literară a lui A. Russo. când se desăvârșește cu adevărat Unirea), revistă care a fost "sora României literare
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
O bună parte însă din poezie, și anume cea lirică, nu are de zugrăvit realități obiective decât într-o mică măsură (aspec-te de natură, farmecele femeii etc.), realități cu puțin ori fără de nici un caracter specific național. Și chiar poezia obiectivă - balada istorică, pastelul etc. - nu are de zugrăvit decât puțin din realitatea obiectivă, principalul fiind și în acest gen sentimentul și arta. Și să se observe că mai des e exotic subiectul în poezia obiectivă decât în proză - vezi Byron, Hugo
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
inexistentă înainte de 1800 din cauza împrejurărilor nefavorabile istorice - nu s-a putut naște decât grație unor modele străine. Fără influența străină, mai ales franceză, începută încă dinainte de 1800, nu ar fi fost posibil nici Creangă, și nici măcar culegerile de doine și balade populare. Chiar și ideea de a culege poezie populară a fost luată de Alecsandri de aiurea, ca să nu mai vorbim și de motivele naționale și literare ce l-au îndemnat să adune acea poezie, toate datorite influenței străine. Și dacă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și anume genul epic (dezgroparea trecutului trebuia să fie atunci la ordinea zilei!) și, în versuri, mai mult poezia obiectivă - și iată de ce Moldova s-a influențat mai mult de poetul mai obiectiv Hugo, și anume de Hugo epicul, din Balade și din teatrul istoric. (Influențele mai mici confirmă considerația de mai sus, ca și unele mici abateri mai mult aparente - dar nu e locul aici să intrăm în detalii. Vom face-o altă dată.) Aceste influențe au fost binefăcătoare, adică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
anterior în alte colecții sau în periodice. Referindu-se la valoarea documentară a creației populare, C. laudă inițiativa lui V. Alecsandri, subliniind totodată și riscurile ce derivă din „întocmirea” textelor. Observațiile sale au în vedere, mai cu seamă, colecția de balade și colinde „alcătuită” de bănățeanul At. M. Marienescu, care intervenise mult în producțiile culese. Metoda „reconstituirii”, preconizată și folosită de acesta sub influența unor școli folcloristice ale epocii, nu este respinsă întru totul de C.; el consideră însă că aplicarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286065_a_287394]
-
a lungul deceniilor postcomuniste. Iar Ana vine la rînd cu o poveste care citează, rescrie, absoarbe Legenda Meșterului Manole. Protagonistul, regizor de meserie, deci alter ego al autorului, vrea să facă în anii de dinainte de 1989 un film inspirat din baladă. Din absurde rezonuri politice, nu i se permite. Manole urma să fie... Ștefan Iordache, numit ca atare! Citate din Înghițitorul de săbii, cu Iordache și... Răzvan Vasilescu, interpretul regizorului din Ana. "Autocitate", de fapt! Ca și celelalte reveniri din aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
decoruri naturiste atinse de un ușor aer post-apocaliptic, vorbind despre vechiul proiect avortat, încercînd să-l resuscite. N-au cum să treacă mai departe, încît totul se consumă ca o poveste a poveștii. Vor încheia recitînd alternativ ultimele versuri ale baladei și evocînd astfel moartea simbolică a eroinei și a ziditorului ei. Scenă de o tristețe sfîșietoare, plasată pe o ambarcațiune metalică delabrată, înconjurată de ape, la apus de soare, la sfîrșit de zi și parcă de lume... Concluzia: "mitizantul" Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
1979, la Teatrul Odeon)... Acum, după 35 de ani, Răzvan Vasilescu în personajul principal din filmul Ana. Ana, sinteza unei opere Filmul, adus în locurile de aici și în timpul de acum, are rădăcini adânci în binecuvântata obsesie a regizorului pentru balada Mănăstirii Argeșului. L-a vrut, cu ardoare, pe Meșterul Manole film. A scris, rescris și iar rescris scenariul. În 2007 apărea, la Editura Universalia, un volum De la Ziditorul la Zidirea care aducea împreună scenariul literar al regizorului și gânduri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din care vedem, la fiecare etaj, grilajul de fier al ușilor. Ca niște zăbrele. Mai târziu, expresia acestor simboluri își va găsi locul într-un flash-back din întâmplările neîntâmplătoare ale dărâmării unui vis. Tânărul, pentru care în chip mitic ecranizarea baladei Mănăstirii Argeșului constituie chiar centrul existenței sale, vine la una dintre casele de producție cinematografică din Cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste să afle dacă scenariul său va intra în producție. Tovarășul Stegaru, și-a delegat secretara să-i spună că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o poveste care trebuie eliberată. Prezentă în prezent. ANA vine din amintirea lumilor mele pe care o caut și mă caută... Nu o voi găsi niciodată in integralitatea ei, cum personajul filmului nu va face niciodată filmul visat. Toate înțelesurile baladei sunt prezente în elipse, în exformații. Filmele mele de până acum se rostuiesc în ANA. În aceasta naratiune pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel... În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un braț ar vrea să-l țină pe spectator legat de o cât se poate de pământeană întâlnire, cu celălalt să-l împingă de la spate, să-l arunce în vârtejul a ceea ce s-ar numi marile întrebări. În sfârșit..., versurile baladei devin instrumentul comuniunii. Epava plutitoare nu mai urâțește peisajul ocrotitor, întinderea de apă a nimănui, splendid filmată, ca de altfel întreaga peliculă, de un tânăr director de imagine, Pătru Păunescu. Cuvintele trec de la unul la altul, ba chiar și foile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de suflet și încerc, cu multă frică, atât datorită dificultății translării cinematografice a mitului dar și din pricina provizoratului industriei noastre de film, să găsesc un drum spre acest vis al meu. Menționez că nu e vorba despre o ecranizare a baladei, nici a unei piese de teatru. E o versiune ce încearcă să capteze în tema creației prin jertfă de sânge neliniștile, obsesiile, patima ce viețuiesc în mine. Din cele 265 de variante ale baladei existente în România, cât și din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e vorba despre o ecranizare a baladei, nici a unei piese de teatru. E o versiune ce încearcă să capteze în tema creației prin jertfă de sânge neliniștile, obsesiile, patima ce viețuiesc în mine. Din cele 265 de variante ale baladei existente în România, cât și din surse existente în străinătate am extras un drum nesigur atât pentru eroii filmului cât și pentru noi, cei care încercăm să-i împlinim nesiguranța. Nesiguranța este acea forță ce ne obligă să încercăm. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
substanța tragică a legendei. Acțiunea se desfășoară și înainte și după căderea comunismului... Da, e o răscolire a prezentului, trecutului și viitorului. Acțiunea se desfășoară acum, în prezentul confuz... și unește trei dimensiuni ale timpului existențial. Timpul sacru, mitic al baladei, dar și al scenariului gândit de erou, timp al esenței și revelației. Ca o umbră corozivă, înspăimântătoare, vine timpul grotesc și ucigător al cenzurii ideologice, timpul dictaturii ucigaș al gândirii și artei. Simultaneitatea timpurilor este întregită de tragi-comic, de hilar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
temelia lui o poveste care trebuie eliberată. Prezentă în prezent. ANA vine din lumea lumilor mele pe care o caut și mă caută... Nu o voi găsi niciodată, cum și personajul filmului nu va face niciodată filmul visat. Toate înțelesurile baladei sunt prezente în elipse, în exformații. Filmele mele de până acum se rostuiesc în ANA. În acest perimetru fascinant și trist pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel cum spuneam cândva. În ANA
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și stihiale toate acestea fiind de fapt transfigurări ale duhului ortodoxiei. Viziunea spațială a plaiului sau a spațiului mioritic "un spațiu înalt și indefinit ondulat înzestrat cu accente ale unui anume sentiment al destinului" (Blaga, 1936:21) răzbate din doine, balade, metrica poeziei, ritmul limbii, din structura așezărilor și din arhitectura caselor. De exemplu, ideea de spațiu-punte între Occident și Orient regăsită la Stăniloae (2002) se observă în analiza arhitecturii caselor românești puse în antiteză cu cele rusești, care se întind
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
atunci pe glumă, o glumă destul de amăruie, și am glosat un pic pe ticurile triumfalist-naționaliste ale Mărgineanului picturii, aflat, de cînd îl știu, în ariergarda puterii comuniste, exersîndu-se în compoziții cu "casa memorială din Scornicești" și cu alte plaiuri de baladă, survolate, ca un satelit de informații, de același și același coțofănoi omniprezent. Iată că n-a fost glumă. Unul din probii artiști restauratori ai Muzeului ieșean ne semnalează, oferind detalii, că opere unice, de patrimoniu, picturi de Grigorescu, Andreescu, Luchian
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]