5,546 matches
-
an. Sportivii români practică voleiul în sală, iar vara, în pauza competițională, participă și la turneele de volei pe plajă și la campionatele naționale de cadeți, juniori și seniori, în urma acestora realizându-se loturile naționale care reprezintă țara la Jocurile Balcanice de juniori și seniori respectiv C.E. U18, U20 și U23.
Volei de plajă () [Corola-website/Science/320497_a_321826]
-
în 1923. Turcia a trebuit să retragă toate forțele sale militare și agenții administrativi din Libia în conformitate cu articolul 2 din Tratatul de Ouchy în 1912. Deși minor, războiul a fost un precursor al Primului Război Mondial deoarece a declanșat naționalismul în statele balcanice. Observând cât de ușor i-au învins italienii pe turcii dezorganizați, membrii Ligii Balcanice au atacat Imperiul otoman înainte încheierea războiul cu Italia. Războiul italo-turc a utilizat numeroase progrese tehnologice de război, în special avionul. Pe 23 octombrie 1911, un
Războiul Italo-Turc () [Corola-website/Science/324000_a_325329]
-
din Libia în conformitate cu articolul 2 din Tratatul de Ouchy în 1912. Deși minor, războiul a fost un precursor al Primului Război Mondial deoarece a declanșat naționalismul în statele balcanice. Observând cât de ușor i-au învins italienii pe turcii dezorganizați, membrii Ligii Balcanice au atacat Imperiul otoman înainte încheierea războiul cu Italia. Războiul italo-turc a utilizat numeroase progrese tehnologice de război, în special avionul. Pe 23 octombrie 1911, un pilot italian, căpitanul Carlo Piazza, a zburat peste liniile turcești în prima misiune de
Războiul Italo-Turc () [Corola-website/Science/324000_a_325329]
-
1400 - 1200 î.Hr. - invazia aheenilor (din Grecia continentală), popor oarecum civilizați față de următorul val de cotropitori, cretanii se elenizează superficial și își păstrează autonomia politică. Palatul din Cnossos este parțial distrus. În perioada 1200 - 1100 î.Hr. - invazia dorieniilor (din Pen. Balcanică), popor înapoiat cultural care distrug definitiv superba civilizație cretană. Bărbații cretani renunțau conștient și de bună voie la alura hieratică de zei coborâți din ceruri a faraonilor, preoțimii și nobilimii egiptene, refuzând imaginea tiranului absolut în casă și societate, imagine
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
concentrați în regiunea de coastă, unde erau numeroși, și în unele orașe din interior, cum ar fi Plovdiv, unde erau majoritari. Grecii din regiune au fost implicați într-un schimb de populație cu provinciile grecești Macedonia și Tracia după Războaiele Balcanice și Primul Război Mondial. Astăzi, au mai rămas aproximativ 1400 de greci în regiune, precum și 4200 sărăcăciani.
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
el a primit titlul de rege, acordat de parlamentul național Skupština. Cu același prilej a fost numit feldmareșal în Armată Imperiala Rusă, o onoare care nu mai fusese acordată anterior niciunui străin, cu excepția ducelui de Wellington. Cand au izbucnit Războaiele Balcanice în 1912, regele Nikola a fost unul dintre cei mai entuziaști dintre aliați. El a vrut să-i alunge complet pe otomani din Europa. A sfidat Puterile Centrale și a capturat orașul Scutari în ciuda faptului că ei blocaseră întreaga coasta
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
a capturat orașul Scutari în ciuda faptului că ei blocaseră întreaga coasta maritimă a Muntenegrului. Cand a izbucnit Primul Război Mondial în 1914, el a fost primul care a acordat ajutor Șerbiei pentru a respinge forțele austriece ce luptau în Peninsula Balcanică. El personal a fost un mare susținător al unificării sârbe, dar s-a opus cu amărăciune familiei Karađorđević. În ianuarie 1916, după înfrângerea Șerbiei, Muntenegru a fost ocupat de Austro-Ungaria, iar regele a fugit în Italia și apoi în Franța
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
să renunțe în favoarea Academiei Julien. Alături de profesorul Jean Paul Laurens a luat prima dată contact cu Orientul, când a întreprins alături de acesta o călătorie în Maroc și Algeria. Până în 1913, când este nevoit să se întoarcă în țară pentru războiul balcanic, a participat la Salonul de toamnă din Paris și Champs-Elysées. După participarea la acest război s-a reîntors la Paris, dar începutul Primului Război Mondial l-a obligat să se întoarcă în țară, unde s-a implicat în viața artistică bucureșteană, devenind
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
în dizgrația autorilor serialului, e năucitoare prin arbitrar. Nici măcar iubita căpeteniei haiducești nu pare a sesiza substituirea căreia i-a căzut victimă protagonistul, deși 6 milioane de spectatori au fost martorii fenomenului. În rest: șarjă, vulgaritate, melodramă ieftină de operetă balcanică. Regia proptește într-o precară construcție scenariul girat de Eugen Barbu.”"
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
I (; n. 2 august 1868; d. 11 ianuarie 1923) a fost rege al Greciei din 1913 până în 1917 și din 1920 până în 1922. A fost comandantul armatei elene în timpul războiului greco-turc din 1897 și a condus forțele grecești în timpul războaielor balcanice din 1912-1913 în care Grecia a câștigat Salonicul și și-a dublat populația și suprafața. A devenit rege al Greciei la 18 martie 1913 după asasinarea tatălui său. Născut la 2 august 1868 la Atena și botezat la 12 august
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
Cuplul a părăsit pentru o perioadă Grecia și s-a instalat în Germania la mama Sofiei. La 8 octombrie 1912, Muntenegru declară război Imperiului Otoman. Zece zile mai târziu, Serbia, Bulgaria și Grecia fac același lucru. Este începutul Primului Război Balcanic. De partea greacă, conflictul are loc pe două fronturi: în nord-est-ul țării, spre Tesalia și Macedonia și nord-vest spre Epir. Trupele elene alcătuite din 120.000 de oameni sunt împărțite în două armate iar cea din nord-est este condusă de
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
un un nume prestigios, al celui care a a fondat Constantinopolul (împăratul roman Constantin I) și a ultimului împărat bizantin (Constantin al XI-lea Paleologul). Începutul domniei lui Constantin a fost marcat de negocierile de pace de la sfârșitul primului război balcanic. Prin Tratatul de la Londra din 30 mai 1913, Grecia a primit o bună bucată din Macedonia (împreună cu Salonicul, legat definitiv de regalitatea greacă prin moartea regelui George I), o parte din Epir, Creta și mai multe insule din Marea Egee. În
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
capul puterii armate. În această calitate el exercita "comanda de căpetenie" în timp de război. Pe timp de război acesta putea delega atribuțiile executive ale comenzii de căpetenie unui "generalisim", așa cum s-a întâmplat în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic, când principele moștenitor Ferdinand a fost numit generalisim, la 24 iunie 1913 și însărcinat cu conducerea operațiunilor Armatei României în Bulgaria. Comandanți de Căpetenie Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale
Ordinea de bătaie a Armatei României (1916) () [Corola-website/Science/333018_a_334347]
-
în conformitate cu Acordul-cadru între Comunitatea Europeană și Republica Turcia din 26 februarie 2002 de instituire a principiilor generale ale participării Republicii Turcia la programele comunitare 8. (2) Participarea la program poate fi deschisă, de asemenea, unor organisme cu sediul în statele balcanice care fac parte din procesul de stabilizare și de asociere pentru țările din Europa de Sud-Est9 și unor țări din Comunitatea Statelor Independente, în conformitate cu condițiile și procedurile care urmează să fie definite cu aceste țări10. Articolul 4 Selecția beneficiarilor Programul
32004D0790-ro () [Corola-website/Law/292540_a_293869]
-
a limbi române, iar fiul său, Iancu, a fost poate unul din cei mai mari poeți ai generației sale. O comedie umană a fost dezvoltată de anecdotele lui Anton Pann, care a încercat să ilustreze puțin din spiritul și folclorul balcanic adus de otomani în țările române. Totuși, următoarea generație de scriitori români s-a inspirat din Iluminismul european. Reprezentanți ai acestei generații au fost Gheorghe Asachi, Ion Budai Deleanu și Dinicu Golescu (cel dintâi jurnal de călătorie). Ideile revoluționare ale
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
Israel. Când își puteau permite, plecau în pelerinaj la Ierusalim. Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești, cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică. Titus Flavius Iosephus, istoriograf evreu încetățenit la Roma, a scris despre 97.000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică. Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice. Din peninsula Italică, evreii
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
ei s-a desprins un grup de radicali care au mers până la nominalizarea unor "pseudo-creatori". Cea de-a patra direcție, dezvoltată din "teoria evoluției", a pledat pentru "o creație succesivă". Spațiul românesc nu a fost un centru de iradiere euroregional, balcanic sau continental a cântecului mioritic, deși se cunoaște existența unui repertoriu destul de vast de creații populare migratoare, care au penetrat barierele lingvistice și culturale. Era de așteptat o difuzare a prototipului mioritic cel puțin la popoarele învecinate, chiar și în
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
Nu au modificat însă caracterul fundamental al limbii române, fiind 60% latin și dominat de structura gramaticală latină. După anul 602, slavii au staționat la sud de Dunăre, în Imperiul Bizantin. Aceștia, și apoi bulgarii, au separat latinitatea din Peninsula Balcanică de cea nord-dunăreană. În dreapta fluviului, populația romanică a fost asimilată în mare parte de slavi, exceptând romanicii din zonele montane, care au primit numele de vlahi. Ulterior, au venit pecenegii și cumanii. Între 1241-1242, au venit tătarii. Amestecul dacilor, românilor
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
cu termenul de romani, în vreme ce pentru bizantini utilizează denumirea de romei. Tratatul geografului persan Gardizi-Podoaba Istoriilor, scris la mijlocul secolului XI oferă informații despre originea poporului român. În a două jumătate a secolului IX, cronicarul thessaliot Kekaumenos a afirmat că vlahii balcanici erau urmașii dacilor, care trăiau pe Dunăre și pe Sava. Consemnează că s-au revoltat împotriva bizantinilor și s-au retras în Epir, Macedonia și Grecia. Lucrarea să a avut o difuzare restrânsă și a fost pusă în circulație târziu
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
echivalent în albaneză), fie prin migrația din nord-est spre sud-vest a „dacilor liberi” (mai anume Carpii) izgoniți din Dacia de Huni, Slavi și Avari. Izvoarele care nu menționează populația romanică din nordul Dunării, nu menționează nici populația romanică din peninsula Balcanică, și nici-o cronică nu menționează vreo migrație de populații romanice din Balcani înspre teritoriile nord-dunărene românești ; singurele migrații atestate de surse sunt strămutarea unor populații romanice din nord-vestul peninsulei balcanice (deci din Panonia de sud) înspre est, din ordinul dat
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
din nordul Dunării, nu menționează nici populația romanică din peninsula Balcanică, și nici-o cronică nu menționează vreo migrație de populații romanice din Balcani înspre teritoriile nord-dunărene românești ; singurele migrații atestate de surse sunt strămutarea unor populații romanice din nord-vestul peninsulei balcanice (deci din Panonia de sud) înspre est, din ordinul dat de un han avar (așadar, înainte de venirea ungurilor în Panonia) și un schimb de populație din anul 976 între Imperiul Bizantin și regatul cehoslovac al Moraviei Mari, relatat de cronicarul
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
(în , pronunțat ), oficial Republica (în ), "„este un stat al bunăstării democratice, unitar și indivizibil”" din Europa, situată în nord-vestul Peninsulei Balcanice, pe țărmul Mării Adriatice. Capitala și cel mai mare oraș al țării este Zagreb. Țara este împărțită în 20 de diviziuni administrative („županije”) și orașul Zagreb. Croația acoperă și are o climă diversă, predominant temperat continentală și mediteraneană. Coasta croată
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
muntene care ocupă unele cetăți dobrogene, însă acțiunea acestora este respinsă de către otomani. Însă, după plecarea oștii turcești, în anul următor, Mircea reușește să cucerească toată Dobrogea, cu cetatea Silistrei. Mircea păstrează organizarea locală (dovada existenței "chefaililor", funcționarii de tip balcanic) însă va face donații de pământ dobrogean boierilor săi și mănăstirilor. Sub stăpânirea voievodului muntean (intitulat în acte "despot al țării lui Dobrotici"), comerțul dobrogean va cunoaște prosperitatea economică, dovadă fiind numeroasele tezaure monetare aparținând lui Mircea ori lui Petru
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
din Țara Românească. În epistola către mitropolitul Antim, patriarhul bulgar îi atrage atenția asupra ereziei bogomilice, care circula în țările ortodoxe la acea dată, și îl sfătuiește să îi dojenească pe aceia care o răspândeau. Aceste legături între comunitățile ortodoxe balcanice au permis importante schimburi culturale și bisericești. Au existat cu certitudine comunități catolice pe teritoriul Țării Românești încă de la începutul secolului al XIV-lea, în orașele în care se aflau sași veniți din Ardeal (în special Câmpulung, Argeș, Târgoviște și
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
având pe atunci gradul de maior. A fost apoi atașat militar al României la Berlin (1896-1898) și șef al Marelui Cartier General (1911-1913). A participat la reprimarea mișcărilor țărănești din 1907. În 1913 a luat parte la Al Doilea Război Balcanic, conducând ofensiva română pe teritoriul Bulgariei, până la Sofia. Primul Război Mondial i-a adus glorie. Generalul de divizie Alexandru Averescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a (14 - 26 august 1916, 26 septembrie 1916 - 30 ianuarie 1918
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]