7,476 matches
-
a „bicicletei”: „- Dacă mergi pe o bicicletă, spuneam, poți să faci „opt-uri” sau să deviezi brusc, dar nu când conduci un mijloc amplu de locomoție care are o uriașă inerție, precum un accelerat; or, un stat nu e o bicicletă, ci un accelerat, nimeni nu poate face opt-uri cu el sau să-i schimbe brusc direcția!...”. Ei bine, după cum s-a văzut, m-am Înșelat. Nu, Ceaușescu nu a „schimbat brusc” direcția, cea comunistă, practicată În țările din jur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
meu, un Range Rover, al lui Jayne, și o motocicletă cumpărată recent din niște drepturi de autor primite din Suedia, cu totul neașteptat. Și, am observat eu, un labrador crem foarte nefericit, care ne aștepta într-un colț, încolăcit lângă bicicleta lui Robby. Însă Jay prezenta un interes atât de mic pentru el, încât Victor abia dacă și-a ridicat privirea. - Ignoră câinele, i-am spus. - A da, problema intimității tale cu animalele. Uitasem. - Hei, am fost prieten cu Pidgin O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
anul acesta se vedeau mai multe felinare și bostanii sculptați arătau mult mai blânzi ca altădată (trebuia să fie o sărbătoare mai optimistă de Halloween). Am încercat să ascult cu atenție zgomotul făcut de un zombi care pedala pe o bicicletă trecând pe lângă mine și aruncându-mi o privire ucigătoare. Jayne avea un aparat de fotografiat digital pe care uneori îl folosea, dar de cele mai multe ori nu. Ne-am întâlnit cu Mark și Sheila Huntington, un duo atractiv compus din unghiuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care ardeau firav pe un tort cumpărat și așezat pe masa pentru ziua ta de naștere, apoi roiră în jurul unui pom de Crăciun plasat în mijlocul camerei de zi, umbrind luminițele colorate înșirate în salbele din pom, după care cenușa urmări bicicleta de curse pe care o aveai la cinci ani, apoi se abătu spre Slip’n’Slide pe care tu și surorile tale vă dădeați și apoi plutiră în aer și se așezară pe frunzele palmierilor din jurul casei și pe paharul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
duce la biroul staffului polonez al Literatur Express-ului, de pe Rynec Starego Mista 2, aflat în apropiere, iar eu intru într-o biserică, unde asist câteva minute la o slujbă. Mulți oameni tineri. Câțiva muncitori au venit la biserică pe biciclete încărcate cu sacoșe pline de cumpărături, pe care le lasă într-un fel de anticameră, la intrare. Nimic ceremonios în îmbrăcămintea și în gesturile lor simple. Sunt grăbiți, stau la rugăciune doar vreo 10 minute, suficiente pentru a-l asigura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
urmărește tranzacția în proximitatea celor doi, afișând o expresie preocupat-binevoitoare: pentru că asistă, în fapt, la un gest de fraternizare simbolică între învingători și învinși. A doua poză emană o cu totul altă atmosferă: un soldat sovietic înarmat încearcă să smulgă bicicleta din mâinile unei tinere femei, chiar în fața Porților Brandenburg, sub privirile îngrozit-stupefiate ale trecătorilor - unii au înțepenit pe trotuar, incapabili de vreo reacție, alții se feresc, rușinați, din raza obiectivului fotografic, de parcă s-ar teme să nu li se imortalizeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
i-au servit ca model au fost Campania romana sau Les Andelys din Normandia. Țara Sfântă datorează mult întârzierilor din tehnicile de reproducere și faptului că maeștrii penelului nu dispuneau de mijloacele chimice (tubul portativ) și nici de cele locomotoare (bicicleta sau faetonul) pentru a veni până aici să-și lucreze subiectul. O șansă unică pentru conservatorii patrimoniului și pentru editorii de catehisme că eticheta "botez" s-a putut întipări la momentul potrivit în imaginarul nostru atât de propice legendelor, înaintea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
turnul căreia cântă din ceas în ceas cele 31 de clopote, arii melancolice, e o liniște, o pace ș-o tihnă surprinzătoare. Copiii se joacă ca pe o toloacă de sat, un bărbat își învață nevasta să pedaleze la o bicicletă, ca să economisească banii de tramvai și metropolitan, pecând aproape, în străzile moderne, huruie zgomotul vieții și sforăie neîntrerupt automobile, autobuze, tramvaie, iar sub fața pământului, în subterane, cu vuiet de tunet și furtună trec metropolitanele electrice. La Pat și Patachon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de tren. Te sui în orice tren, iar trenurile pleacă din 15 în 15 minute. Pe admirabilele drumuri, în lungul canalurilor, care leagă fiecare sătișor de localitățile principale, circulă mare număr de bicicliști. Tata, mama burghezi mari ș-între ei bicicletele mici ale copiilor. Alt lucru pe care nu-l vezi în altă parte a Europei. Copii cu ochelari mari în ramă neagră, 10-12 ani fumând țigări mari de foi. Moară în valea Prahovei, între munți, lângă Sinaia: La moara mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ciocârlii, poate câte un sturz. Trec pe drum câțiva tovarăși care se întorc la Roma. La ciochinarul unuia tânăr văd o colecție de asemenea piccolette. Mișa L. dus după telefon, a fost în primejdie de moarte. S-a suit pe bicicletă fără să știe a pedala și a fost lovit de roata de dinapoi a unui camion. Își aduce aminte că a îndrăznit să mâie caii peste un pod al Nistrului ca să scape de amenințarea de a fi ucis a naziștilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
istoriei omenirii mongole. Un Zulu în frac rămâne tot Zulu. Un om cu mentalitate obtuză, lucrând fără inteligență și supus violenței instinctelor, rămâne în afara civilizației. Umblă într-un Rols-Royce dar rămâne un primitiv. Poate fi comic ca un urs pe bicicletă; pretenția la umanitate îi dă un aspect de tristețe ridicolă. *1 Greșeală urâtă să crezi că-ți servești patria calomniind pe cei care au întemeiat-o. Veacurile unei națiuni sunt foile aceleiași cărți. Adevărații progresiști pleacă de la înțelegerea respectuoasă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bogat instalat, într-un vechi teatru. Bogăție de covoare și decorații. Multe numere de varieteu. Unele foarte interesante. Un cal bine dresat, un măgăruș comic. La urmă o trupă de urși și ursuleți dresați care fac felurite lucruri. Umblă cu bicicleta, cu motocicleta. Lume foarte multă. Patru reprezentații pe zi. Toți artiștii la început salută primăvara și lupta pentru pace. Prolog în versuri. Flori, steaguri, închinare părintelui și învățătorului popoarelor. Intervin și în cursul reprezentației dialoguri și scenete cu caracter politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mi-a împrumutat un rucsac foarte bun, căci eu nu am găsit în Iași unul pe gustul meu, și la despărțire mi-a urat „buen camino”. Mi-a mai spus că vrea să se reîntoarcă pe acest drum, dar pe bicicletă. L-am privit cu admirație și respect, și apoi m-am întors la Iași pe o vreme ploioasă, semn de belșug, eu așa o consider. O altă persoană minunată ce a parcurs Camino de mai multe ori este Ramona Venturini
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de a parcurge camino, adică peste 750 km, la care se va mai adăuga vizitarea celor peste 150 de localități prin care voi trece, adică voi ajunge la vreo 900 de km. Voi reuși oare? Mai există și posibilitatea „pe bicicletă” sau „călare”. Impresionant faptul că ajungând în orașul vechi întâlnești în pavajul străzilor renumita scoică și săgeata galbenă ce-ți amintesc că ești pe camino și că drumul este lung. Am intrat în biserica catedrală, cu rucsacul în spate, rugându
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un vânt puternic poți admira până departe Obanos și Puente la Reina, localitatea unde mi-am propus să ajung pentru a înnopta. Merg sub soarele dogorâtor, iar la un moment dat trec în mare viteză pe lângă mine trei pelerini pe bicicletă. Ne salutăm în grabă cu salutul obișnuit ,,Buen camino!” apoi rămân singur doar să-i admir și să mă întreb de ce atâta grabă - și cât vor rezista roțile bicicletelor lor la această viteză și mai ales pe un drum cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
moment dat trec în mare viteză pe lângă mine trei pelerini pe bicicletă. Ne salutăm în grabă cu salutul obișnuit ,,Buen camino!” apoi rămân singur doar să-i admir și să mă întreb de ce atâta grabă - și cât vor rezista roțile bicicletelor lor la această viteză și mai ales pe un drum cu atâtea denivelări. încet, încet se lasă seara și în jurul orei 20 ajung la Puente la Reina. Albergue (hanulî Jakue este deja plin și închis. Găsesc un hostal dar doamna
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
bărbați, nu am mai întâlnit pe nimeni singur. Pe un alt pat un bărbat sforăie tare și neregulat, adânc încât nu se trezește nici când în dormitor își face apariția un grup de tinere spanioloaice ce abia au coborât de pe bicicletă. Ca orice spaniol adevărat și ele sunt pline de viață, vorbesc și gesticulează neîncetat în timp ce se dezbracă de costumația specifică bicicliștilor îndreptându-se apoi spre dușuri. Jos, în fața hanului alți pelerini stau la taclale la o bere sau
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Ciruena, un sat în întregime modern, o reîntâlnesc și începem să discutăm. Are un genunchi bandajat dar are chef de vorbă. Este de origine germană, din nord, dar locuiește în Olanda. Tatăl său a parcurs de două ori camino, pe bicicletă, iar ea și-a propus ca pe 19 august să fie la Santiago. Este de religie catolică și jumătate de an a făcut voluntariat în Ghana. Acum este la universitate și studiază marketing. Declară clar și răspicat că ea spune
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
o bere fără alcool! Nu sunt singurul. Lângă mine se așează trei pelerini, unul probabil corean, și toți servesc prânzul în aceași manieră. Sunt foarte mulțumit pentru că în mijlocul pieții este o operă artistică, din fier, cu lucrurile necesare pelerinului: o bicicletă, rucsacul, plosca pentru apă, bastonul, bocancii, scoica și pălăria. Mulți se opresc și fac fotografii iar în planul doi sigur intru și eu. Cine știe câți mă vor vedea și pe mine în fotografiile lor mâncându-mi cu o poftă necamuflată sandviș
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
din regulile generale ale oamenilor obișnuiți de pe camino. Nu mă refer la bicicliști, din categoria cărora nu vreau și nu pot face parte. Mersul lor atât de grăbit și riscant mă face să refuz și ideea de a merge pe bicicletă pe aici așa cum merg ei. Mă gândesc la acele puține persoane întâlnite ce au o constituție atletică, un - antrenament poate de mulți ani de zile și care trec lejer pe lângă toți ceilalți, cu un altfel de mers, mai rapid și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
aceste gânduri pioase, într-un târziu adorm, acompaniat de sforăitul unui spaniol și de mișcările prin somn ale italianului de sub mine. Dimineață m-am trezit pe la ora 7 când toți erau deja plecați, în afară de cele trei italience venite aici cu bicicleta. Părăsesc sătucul Hontanas, întrebându-mă ce fac locuitorii de aici deoarece în afară de cultivatul grâului, de altfel mecanizat în totalitate, nu văd nici o altă posibilitate de muncă. Soarele strălucește frumos în această dimineață liniștită de duminică. Unde voi participa astăzi la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cunoscut cele mai multe sunt închise și lăsate cumva în paragină. îi dau dreptate în tăcere apoi ne despărțim și mă întorc la hanul de la intrarea în localitate unde sunt cazat. în dormitor au mai apărut doi pelerini spanioli, bărbați atletici, cu bicicleta. Acum stau la o masă, mănâncă și beau o sticlă cu vin negru. La masa de lângă ei, două doamne conversează fără pauză în engleză despre condițiile de cazare, despre dușuri, șampoane și altele asemănătoare. în zare, observ niște mori eoliene
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ai putea să-l oprești pe omul de pe stradă, să-l convingi să citească o poezie? Pentru cine scrii poezie? Poți să faci "portretul robot" al cititorului poeziei tale? Nici unul. Sunt destui oameni care n-au învățat să meargă pe bicicletă și trăiesc până la adânci bătrâneți fără a avea nici cea mai mică neliniște că au pierdut pentru totdeauna bucuria de a se plimba pe două roți. La fel se întâmplă celor care n-au citit nici o poezie în afara sistemului educațional
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
asigurarea veniturilor, care erau obținute din taxe și impozite; alte venituri erau obținute prin valorificarea imobilelor, terenurilor și depozitelor donate de personalități înstărite ale orașului. Reține atenția o altă sursă a veniturilor: impozit asupra luxului (cei care posedau trăsuri, căruțe, biciclete sau servitori (!). Primarul N. N. Tiron era convins că orașul Huși, pentru a intra în rândul orașelor moderne, are nevoie de construcții edilitare, prin care să se asigure apa potabilă, canalizarea, iluminatul, căile de comunicație, baie comunală etc. În perioada postbelică
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Am citit mai mult decît era obișnuit pentru un băiat din America acelor vremuri și locuri: Oscar Wilde, Anatole France, Baudelaire, chiar Gide. M-am atașat romantic de un alt băiat și ne petreceam sîmbetele explorînd galerii abandonate, plimbîndu-ne pe biciclete și pescuind În iazuri și rîuri. La vremea aceea am fost puternic impresionat de autobiografia unui spărgător, intitulată Nu poți Învinge. Autorul pretindea că și-a petrecut o bună parte din viață În pușcărie. Asta-mi suna bine, În comparație cu plictiseala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]