6,287 matches
-
fost în stare să discute despre orice, chiar și despre clipa sfârșitului. Din moment ce faptul acela se petrece, e mai bine, oricum, să fie conștientă de el, își zicea. Măcar să se obișnuiască, să nu se mai sperie într-atât de celelalte chinuri, ale trupului, deși crede că trupul a suferit în viața lui mai vârtos decât acum, doar acum gândul morții i-a sporit durerile. Nu poate fi altfel. Dar, își zice mai departe - incapabilă să întoarcă privirea de la geamurile în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu-l va pronunța, întrucât și numele o umplea de groază și n-ar mai dori să adauge și asta durerilor; iar dacă s-ar petrece așa, ar trebui să aibă curajul să se suprime dintr-odată, ca să nu îndure chinuri cum știe - din auzite, dar și din văzute - că apar până dincolo de orice margine a răbdării, nu poate ști dacă va avea curajul, dar, suprimându-se, ar distruge orice speranță și ar fi o minciună să nu admită că încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-și ducă anii de mai târziu. Sorin Șerban, economistul cu brioșă pronunțată și ticuri verbale. Mihai Marinescu, căruia îi ziceau Meme, arogant ca întotdeauna, ridicând sprâncenele pe deasupra ochelarilor cu ramă groasă când te privea, de parcă ar fi fost un chin să răspundă cu glasul său ușor voalat, extrem de inteligent, știindu-și valoarea, direct, brutal, rău dintr-un complex nemărturisit nici lui însuși, chiar violent, înecându-și violența în băutura care-l făcea să-și fluture mâinile lungi, ca rupte, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
intuit că se sfârșește o vreme, oricum ar fi numit-o, și urma să înceapă ori începuse deja alta, în care apele nu sunt bune, pentru că vor fi lipsite de armonia și seninătatea ce au fost mai înainte, chiar însoțind chinurile, în infernul de dinaintea morții, în vreme ce calmul ăsta purgatorial e fals. De parcă... „Hei, stai o clipă! Stai o clipă!“, îi striga Ioana Sandi. „Ce te-ai pornit așa? Ți-ai pierdut mințile? Tot continuând astfel, n-ai s-o mai scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
neputând să le răspundă, îi privea doar în ochi. Trebuie că-i este foarte greu, nu-i așa? El e cel care a stat tot timpul cu Marga, în zilele ei de revenire și liniște, dar și în cele de chin. Și Cecilia, bineînțeles, dar ea mai avea și casa ei de îngrijit, încât matale ai fost acela care ai văzut-o tot timpul cum s-a chinuit, sărăcuța de ea, și cât a suferit, bine c-a reușit Mioara s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decât o amintire pe care va fi liber s-o gândească ori nu, după bunul plac. Dar până atunci i se părea o veșnicie, de parcă disperarea lui ar fi fost sortită să dureze cât lumea, pentru că fiecare clipă era un chin și număra clipele de chin. „Asta nu înseamnă nimic pe lângă altfel de chinuri“, îi spunea Rodica Dumitrescu dintre pături. „Cel puțin știi că trăiește undeva, indiferent ce ar face, dar trăiește.“ În convalescență după o boală scurtă, Rodica Dumitrescu stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va fi liber s-o gândească ori nu, după bunul plac. Dar până atunci i se părea o veșnicie, de parcă disperarea lui ar fi fost sortită să dureze cât lumea, pentru că fiecare clipă era un chin și număra clipele de chin. „Asta nu înseamnă nimic pe lângă altfel de chinuri“, îi spunea Rodica Dumitrescu dintre pături. „Cel puțin știi că trăiește undeva, indiferent ce ar face, dar trăiește.“ În convalescență după o boală scurtă, Rodica Dumitrescu stătea între perne, rezemată de tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după bunul plac. Dar până atunci i se părea o veșnicie, de parcă disperarea lui ar fi fost sortită să dureze cât lumea, pentru că fiecare clipă era un chin și număra clipele de chin. „Asta nu înseamnă nimic pe lângă altfel de chinuri“, îi spunea Rodica Dumitrescu dintre pături. „Cel puțin știi că trăiește undeva, indiferent ce ar face, dar trăiește.“ În convalescență după o boală scurtă, Rodica Dumitrescu stătea între perne, rezemată de tăblia patului, slăbită, cu părul negru înfoiat, cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vreau să-ți spun că se întâmplă cu mine ceva ce nu credeam mai înainte și nu știu cât mă va ține și sinceră să fiu nici nu vreau să țină mult pentru că mă îngrozește. I-am văzut și i-am auzit chinurile și în capul meu încă mai răsună urletele lui de durere care mă făceau să-mi frâng mâinile neputincioase și să-mi acopăr urechile îngrozită. L-am văzut cum se liniștește și piere. Și atunci am suferit, dar știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Apoi am sărit; apoi am țipat. Bazinul nu era încălzit. De ce oare crezusem că este? M-a săgetat un fior de gheață și imediat am amorțit în urma șocului, dar prima mea reacție - nu doar față de senzația fizică, dar și față de chinul mai mare de a fi anticipat o plăcere care ulterior mi-a fost refuzată - a fost să izbucnesc în plâns. Nu știu cât a durat. Tata m-a scos probabil din apă; mama coborâse în fugă din tribuna spectatorilor, unde se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
potențialele candidate la post. Că se agita cu disperare să găsească pe cineva pe care Miranda să nu-l respingă. Iar dacă exista șansa - fie ea și infinitezimală - ca eu să fiu angajată și să o scap pe ea de chinul ăsta, ei bine, În acest caz meritam atenția ei. Sharon a zâmbit scurt și fără cine știe ce entuziasm și mi-a spus că voi avea o Întâlnire cu cele două asistente ale Mirandei. Două asistente? — Sigur că da, a confirmat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
motivației care o determina să ne Încurce permanent numele. La Început crezusem că o face deliberat, În tentativa de a ne umili și chinui, pe urmă Însă m‑am gândit că era oricum pe deplin satisfăcută de nivelul umilințelor și chinurilor la care ne supunea, așa că o făcea doar pentru că nu se putea osteni să rețină amănunte atât de aiurite precum numele asistentelor ei. Emily Îmi confirmase ipoteza, spunându‑mi că jumătate din timp ei Îi spusese Emily, iar cealaltă jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am petrecut trei minute Întregi reamintindu‑mi că The New Yorker era la numai vreo două luni distanță, că anul meu de sclavie era pe punctul de a fi răscumpărat, că puteam cu siguranță să rezist Încă o seară de chin ca să ajung la locul de muncă al viselor mele. Dar asta nu m‑a ajutat. Brusc, nu mi‑am dorit decât să mă ghemuiesc pe canapeaua părinților și să o rog pe mama să‑mi Încălzească un ceai În cuptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fiind subțire, ea Îi simțea atingerea - degetul mare palma, și degetul care se mișca voluptuos, de parcă ar fi fost goală. Dar nu era În apele ei. — Încetează, Îi spuse ea, și-i opri mîna. El gemu ca un om supus chinurilor și se luptă În glumă cu strînsarea ei. Îți place să mă ții pe jar! Pot opri mașina? Facem asta, știi tu ce, sau o iau pe-un drum lateral. Dar nu opri mașina. Acceleră. Străzile deveniră mai goale. Panourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi voie să mă uit la tine. Arăți superb, fată grozavă ce ești. Te-am văzut jos și, Îți jur pe Dumnezeu, am făcut tot ce mi-a stat În putință să-mi țin mîinile acasă; a fost un adevărat chin. Merseră În cameră, mînă În mînă. El Își frecă ochii și se uită În jur. Becul veozei de-abia lumina; chiar și așa, văzu suficient și se strîmbă. — Locul ăsta e o gaură mizerabilă, nu crezi? Morrison zicea că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîna În buzunarul hainei și scoase un pachet mototolit de Woodbines. Țineți-mi de urît cît fumez o țigară, altceva nu vă cer. Lăsați-l să ajungă la clasa Întîi. Vă jur pe Dumnezeu că, dac-ați ști prin ce chinuri am trecut În călătoria asta... — Asta-i părerea dumneavoastră. El schiță un zîmbet. — Ajutați la efortul de război. GÎndiți-vă și așa. De cîte fete v-ați folosit pe linia asta? — SÎnteți prima, vă jur! — Prima pe ziua de azi, vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu-mi era teamă că deontologia profesională mă va da de gol cu excedentul de cifre. Știam că deficitul concav se va răsturna într-o oglindă, iar razele lunii vor topi gradual umbra copacilor ascunși sub povara chipului tău, al chinului tău în spatele ochilor tăi suferinzi, ispititori, captatori de prea multă iubire. Amplificai curentul indus eliberând sclipitoarele luminițe sublime în așa fel că niciodată nu am fost atât de singur. Suferința, în jocul ei dantelat mă destramă, se apropie dar... prea
Nu-i nimeni l?ng? mine by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83922_a_85247]
-
de prea multă iubire. Amplificai curentul indus eliberând sclipitoarele luminițe sublime în așa fel că niciodată nu am fost atât de singur. Suferința, în jocul ei dantelat mă destramă, se apropie dar... prea încet și-aștept izbăvirea, ca să încep alt chin. Prietenă, alungă-mi incertitudinile Acum cât suntem încă singuri!
Nu-i nimeni l?ng? mine by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83922_a_85247]
-
Carmen” de Georges Bizet, autorii culegerii grupează cele mai semnificative creații la temă ale epigramiștilor din capitalele moldave Iași și Chișinău. Și cine putea să radiografieze cu mai multă iscusință și destoinicie tema “Plăcere amară/Dar și mult prea dulce chin/ Ce în inimă strecoară/Minunatul ei venin”, cum o descria H. Heine, dacă nu cardiologul―care, pe deasupra, mai este “uns cu toate alifiile” epigramei― și mai tânărul său colaborator! Catrenele selectate cu minuțiozitate de către antologatori, deși pe o temă atât
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
mare protector, ci și un semnal clar că voia să mă Îndepărteze de Marbella și de Estrella de Mar. Lucrurile se desfășurau după o logică deviantă, care Îl conducea spre decenii Întregi de detenție Într-o Închisoare spaniolă de provincie, chin pe care părea să-l Întîmpine cu tot calmul din lume. Am condus Înapoi către Los Monteros și m-am plimbat de-a lungul plajei, un loc uitat de lume, o fîșie de nisip plin de lemne aduse de valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să expună lucrări pe care nu le are la inimă. — V-aș sugera să vă odihniți cîteva minute, Îmi spuse În timp ce descuia ușa de la intrare. Puteți lua un taxi pînă unde v-ați parcat mașina. Cred c-a fost un chin pentru dumneavoastră. SÎnteți amabil, doctore. Nu cred c-am fost În pericol. Se pare că am talentul să-mi dau cu dreptu-n stîngul. — Mie chestia cu deltaplanul ăla mi s-a părut destul de amenințătoare. Și cu motociclistul. Estrella de Mar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de vreo două ori mai trecuse prin sat, ieșiseră tot la fumat pozderii, iar vărul Îi povestise din filmele porno văzute În alte permisii. Era vremea primelor videocasetofoane și a vizionărilor la comun. În minte cu poveștile vărului, Leac simțea chinul unei duble abstinențe. Așa că, Însetat de literatură și sex, Leac a Început să scrie. Să-și scrie. Literatură erotică. Mai curajoasă decât istoriile din Decameronul vărului. De-a dreptul pornografică. Limpezime cinematografică, asta urmărea, asta-și doreau trupul căznit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prieteni printre morți? 7. Ați sărutat vreodată un mort? 8. Știți unde ați vrea să fiți Înmormântat? 9. Preferați să muriți deplin conștient sau să fiți luat prin surprindere de o cărămidă care să vă cadă În cap? 10. Ce chinuri preferați morții? 11. Dacă iubiți pe cineva, de ce nu vreți să fiți partea ce supraviețuiește și preferați să lăsați suferința În seama altcuiva? N-aș fi menționat chestionarul de mai sus dacă un personaj, vedetă politică care candida la locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie pe panta incomodă cocoșat sub greutatea echipamentului. Contactul bocancilor lui țintuiți cu pojghița de gheață îi oferă în plus și chinul unor alunecări ocazionale. Schițează un zâmbet fugar atunci când surprinde privirea locotenentului. Cu un gest scurt, își înlătură cu dosul palmei chiciura depusă pe față, apoi pornește mai departe. Un urlet prelung care semnalează în imediata lor apropiere prezența unui lup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sau capsula cu otravă, Hitler fusese cel care dăduse ordinul. Torturați în timpul detenției, ceilalți conspiratori sfârșiseră prin a fi executați în cel mai groaznic chip la închisoarea Plötzensee din Berlin, spânzurați cu corzi de pian ca să le fie mărite astfel chinurile. Cât ar fi putut rezista el torturii? Mult? Puțin? Habar nu are. Nimeni nu știe asta. Important este cu cât curaj înfrunți până la capăt asemenea încercare. Croncănind, un cârd de ciori punctează orizontul ca să dispară lent în colțurile întunecate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]