38,100 matches
-
decât de băutură sau de fumat, credeți-mă. L.V.: Romanul dvs. Staring at the Sun e și un poem epic. în Talking It Over experimentați amestecul de narațiune și teatru. Aici topiți proza în poezie. E un roman care creează cititorului o stare de spirit binecuvântată. Apoi intervine ironia, care însuflețește reprezentația și reînvie intriga, ca pe Frumoasa din Pădurea Adormită. De la simbol la distopie, parcurgeți toată gama de emoții. Ați scris vreodată poezie? Vă gândiți poate să scrieți de acum
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
nu e firesc. Bine înțeles, ca să faci lucruri inconvenabile, argumente se găsesc berechet. Totuși, înarmîndu-mă cu un suflet de reporter insensibil, plecai... Mai întîi, călătoria cu avionul a fost o experiență extraordinară. Pilot-șef se întîmplă să fie un pasionat cititor de romane autohtone (eram în 1985!). Dacă citise pînă și Galeria, intrînd în amănunte... Cred că am mai scris despre aceasta, dar mă repet, fiind ceva prea frumos ca să nu afle și alți cititori... După pilotul-șef, în bărbat avînd
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
se întîmplă să fie un pasionat cititor de romane autohtone (eram în 1985!). Dacă citise pînă și Galeria, intrînd în amănunte... Cred că am mai scris despre aceasta, dar mă repet, fiind ceva prea frumos ca să nu afle și alți cititori... După pilotul-șef, în bărbat avînd alura unei vedete, îl cunoscusem și pe navigant, un vechi radiofonist, iubitor de poezie, nu de romane, ținînd seama că sunetul... Navigantul era mai posac, părînd tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
sistematic, istoria literară reușește să devină mai palpitantă decît simplul comentariu, din unghiul de astăzi, al operei. Nu vreau să relansez disputa din jurul lui Eminescu. Dar nu mă îndoiesc că, nu peste mult timp, poezia lui va avea mai puțini cititori (nu-i iau în discuție pe studioși, pe specialiști, pe profesorii de literatură) decît studiile care vor descrie felul în care poetul a fost citit de către Maiorescu în anii '80 ai secolului XIX, de către Călinescu după cincizeci de ani sau
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
studiile care vor descrie felul în care poetul a fost citit de către Maiorescu în anii '80 ai secolului XIX, de către Călinescu după cincizeci de ani sau de I. Negoițescu în deceniile 6-7 ale secolului XX. N-am idee pe cîți cititori mai poate conta în anul 2000 Țiganiada, dar o critică a criticii referitoare la epopeea lui Budai ar conta, fără nici o îndoială, pe destui cititori, mai ales dacă ar fi bine făcută. Nu trebuie să se tragă numaidecît de aici
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
sau de I. Negoițescu în deceniile 6-7 ale secolului XX. N-am idee pe cîți cititori mai poate conta în anul 2000 Țiganiada, dar o critică a criticii referitoare la epopeea lui Budai ar conta, fără nici o îndoială, pe destui cititori, mai ales dacă ar fi bine făcută. Nu trebuie să se tragă numaidecît de aici concluzia că arta are o viață mai scurtă decît critica. în definitiv, n-avem destule dovezi în sprijinul ei, dat fiind că, în ce privește, critica există
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
conservare important, ca alcoolul în care se țin fructele. Lucrînd la Istoria critică nici nu mi-am pus, la drept vorbind, problema în acești termeni, cum să-i numesc, interesați. Dar m-am gîndit că este cinstit să-i indic cititorului sursa de satisfacție cea mai vie pe care o descoperisem eu însumi și anume freamătul stîrnit în jurul unor opere, multe tăcute astăzi, ca o pădure desfrunzită, de cuvîntul criticilor de ieri sau de astăzi. Orice operă are o astfel de
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
o sugestivă analogie cu modul în care își construiește romanul. Operație în care ingeniozitatea tehnică (aproape artizanală, prin plasticitate) are un rol la vedere. Există un fir polițist și un altul - să-l numim cu o expresie cam demonetizată - metafizic. Cititorul le poate urmări cel mai bine în îngemănarea lor concentrată, șahistic premeditată. Și mai există inițierea în știința, în mizele și în mizeriile, ba chiar și într-o filosofie sui-generis a șahului. Spuneam că intriga romanului se dovedește complicată și
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
care îl transmite deopotrivă prin portretul fotografic de la începutul romanului, prin romanul în sine și prin activitatea ei continuă rezumată în postfață de Henri Zalis este un mesaj de tinerețe fără bătrînețe. Aș mai adăuga un singur lucru: poate că cititorul de azi are nevoie tocmai de o asemenea literatură fără încrîncenare, simplă, dar deloc simplistă, ușor de citit și greu de uitat. Elveția se dovedește încă o dată un model. Yvette Z'Graggen, La Punta, roman. Traducere și postfață de Henri
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
Iulia Alexa Personajul Paul Daian, cel pe care cititorii îl cunosc de la Tîrgurile Internaționale de Carte de la București, omul cu trompeta, nu seamănă cu poetul Paul Daian. Poemele lui din a vieții vibrează de sensibilitate metafizică și sunt interogațiile acute și esențiale ale unei conștiințe pascaliene. Fiecare poem e
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
Daniel Cristea-Enache Cu această cronică și sub sigla Cartea românească începe colaborarea mea la "România literară", după opt ani neîntrerupți la "Adevărul literar și artistic". Cititorilor care nu mă cunosc, ca și celor familiarizați cu scrisul meu, țin să le precizez că mă voi apleca, în cadrul acestei rubrici, asupra operelor pe care le consider importante. Vor fi și "execuții "critice, dar mai rar. Nu vor fi
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
păstrat contactul cultural cu latina (permanent în Occident), face ca latinismele culte, destul de recente, să fie suficient de diferite de termenii moșteniți și, în consecință, mult mai ușor de identificat. Situația e bine știută, dar contrastul îl poate șoca pe cititorul neprevenit (termeni ca memoria sau disciplina, atestați în franceză în 1050 și 1080, sau în spaniolă în secolul al XIII-lea, sînt înregistrați în română abia în 1798 și 1818). Pe de altă parte, multe probleme de adaptare sînt comune
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
ne incomodează bătrânii: au scris sub comunism în loc să-l dea jos, conduc toate instituțiile falimentare și își atrag toate subvențiile pentru că votează cu PSD-ul, conduc reviste care ne cenzurează, nu mai știu să scrie în libertate, nu mai au cititori, sunt depășiți de postmodernism, n-au adresă de mail și nici pagină de web, sunt vanitoși, invidioși, plini de frustrări. Suntem bătrâni și ne incomodează tinerii: ce știu ei cum era în comunism, n-au lecturi fundamentale, (sub)cultura lor
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
Ion Simuț Lumea lui Creangă și a lui Coșbuc este din ce în ce mai greu regăsibilă pe măsură ce ne îndepărtăm de ea și are din ce în ce mai puțini adepți printre cititorii epocii noastre. E un proces previzibil de muzeificare, de trecere într-o zonă pasivă din rândul valorilor în circulație. Posteritatea lor a atins timpul cel mai fast, punctul de vârf al reconsiderării, cam prin anii ´60. Euforia unei societăți închise
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
obsesiile personale, acea zestre netransmisibilă din imaginarul fiecărui scriitor. Dar "camera albă" și "războiul de zăpadă", statuia celebră din piață și sala de disecție, ca o casă fără oglinzi, încep deja să pulseze radioactiv, răsfrângând din conștiința poetei în a cititorului razele negre ale timpului istoric. Biografia "cu zgomot de hârtie arsă" și starea "solzoasă" în care se zbate personajul feminin tind să se suprapună, într-un continuum viață-text bine ilustrat de producția generației '80. Ceea ce o distinge însă pe Mariana
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
Era, clar, altă proorocire!... Tot așteptând o explicație, sperând că redacția se molipsise de la boieria lui Ion Rațiu, mai aveam gata scris un articol, pe care nu mi l-a mai solicitat nimeni și pe care îl ofer cu plăcere cititorilor fideli ai României literare contemporană (ca purtări) cu I. L. Caragiale. Iată fragmentul final scris imediat după alegeri: Monsieur Sans-Gęne! ...Unii au zar la table... Eu trei de șase-șase la rând pot să dau ori de câte ori sunt alegeri și trebuie să fie
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
legionar, Nemira, 1998), Petre Barbu este mai cunoscut ca dramaturg, una dintre piesele sale fiind chiar premiată de către UNITER acum doi ani. Nu cred că mă înșel afirmând că abia acum, cu Polirom, Petre Barbu are șansa de a face cititori și ca prozator. Suprapersonajul celui de-al treilea roman al său, Blazare, este un Complex de magazine "din spatele blocului" în jurul căruia se concentrează întreaga suflare a unui cartier siderurgic din anii imediat postcomuniști. Familia Enoiu rezumă oarecum drama multor familii
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
amestecă toate ingredientele posibile dar care, în lipsa rețetei, își neutralizează efectele. Umorul, care să fi scos din țâțâni lumea amărâților de siderurgiști orfani ai Complexului, sau poezia contrastelor mizerabile ar fi salvat cartea și i-ar fi binedispus și pe cititori. Altfel, am rămas încruntați și cu jena unui gust amărui. Petre Barbu, Blazare, Prefață de Sanda Cordoș, Editura Polirom, Iași, 2005, 320 p.
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
delicată a celor care l-au lovit într-un fel sau altul prin relatarea unor circumstanțe neștiute sau discuții private, jenante pentru cei în cauză (procedeul nu este foarte elegant, dar, cu siguranță, el nu poate fi decît pe placul cititorilor care au posibilitatea să vadă ceva din culisele vieții literare). Tot ce scrie Marin Mincu este demn de interes. Articolele sale pot să placă sau să scandalizeze, pot să stîrnească admirația sau furia, dar, cu siguranță, ele nu au cum
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
părerile lui Călinescu, la fel de "artist" și de plăcut la lectură ca mulți dintre autorii pe care îi discută. Pornind de la lucruri simple, Richard găsește pentru ele contexte generoase, "toalete" care le avantajează, care le vin bine, în așa fel încît cititorul le remarcă și ajunge, parcă din proprie inițiativă, să le "pețească". Invers decît Huxley, Richard crede că literatura e scrisă de oameni fericiți sau, remarcă Mircea Martin cu un strop de ironie, "cel puțin pe cei despre care scrie încearcă
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
XIII-a ediție, care se acordă inițial literaturii unei națiuni și, ulterior, după ce operele candidate au fost citite și evaluate de un juriu specializat, format din zece profesori universitari, jurnaliști, literați și de un "juriu popular" compus din 300 de cititori, aleși de bibliotecile din Provincia di Mantova, Brescia și provinciile limitrofe, fiecare membru își exprimă și motivează votul pentru fiecare dintre cele trei opere. O secțiune a juriului a fost constituită pe lîngă Asociația italienilor din România cu sediul la
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
consultanți științifici" în cadrul premiului, au prezentat comunicări introductive despre limba și cultura română. Pentru prima oară în istoria manifestării, în acest an prezentările operelor în concurs au fost solicitate autorilor înșiși. Iată cîteva gînduri cu care Mircea Cărtărescu a încredințat cititorului italian Nostalgia, fascinant triptic narativ dedicat lumilor mirifice ale copilăriei și adolescenței, cartea care i-a adus cel mai mare succes în țară și-n străinătate: "Povești de dragoste și meditații metafizice, episoade onirice și pagini realiste alternează în acest
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
pe marginea unor proze de manual precum Omul fără însușiri, Pe falezele de marmură sau Călătorie la capătul nopții titlul este destul de curajos. Ceea ce nu înseamnă că nu-și atinge scopul: acela de a incita la lectură. Dacă, după aceea, cititorul se va considera păcălit sau nu rămâne de văzut. Impactul senzaționalist și promisiunile de popularizare din titlu se spulberă repede. După un preambul în care sunt invocați Einstein, Eco și Bohr, care face deliciul acelora care speră la filosofii științifice
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
și pe Einstein baltă, că: "dincolo de experiențele traversate, unele esențiale pentru devenirea romanului ca instrument de explorare a conștiințelor și de investigare a existenței, romanul continuă să fie, sub specia permanențelor, istorie epică, povestire și, în consecință, o operă pentru cititorul tot mai pregătit să sesizeze dincolo de fabulă semnificații și semne ale lumilor posibile. E vorba de o lume Ťcitităť creator și recreată de receptorul ei, destinatar al acestei Ťlecturiť interpretare." Și, cel mai important: "Romanul e, prin urmare, un răspuns
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
se pierd, uneori, în lungi divagații istorice și comparatiste și sunt întrerupte de asocieri spectaculoase, de trimiteri surprinzătoare și de comparații-mănunchi, între noțiuni, cărți și literaturi. Savantul e la el acasă și nu dorește nicidecum să clarifice demonstrația, simplificând munca cititorului. Din contră, el își etalează aristocratic ușurința cu care se mișcă prin literatura universală. Totuși, fiecare analiză propune observații inedite și ajunge la concluzii interesante. De pildă, Omul fără însușiri al lui Musil este "un tratat de anatomie și de
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]