5,610 matches
-
scrum o pulpă de mistreț, Împrăștiind un miros neplăcut de carne arsă. De jur Împrejur, o priveliște de groază. Trântite În iarbă se vedeau cinci cadavre din care sângele se scursese abundent, Înroșind zăpada și dând locului o Înfățișare de coșmar. Vână torii, toți În slujba Casei princiare, fuseseră sur prinși toc mai când, liniștiți, pregăteau mâncarea. Din pieptul celui care Învârtea friptura ieșea un ciot de suliță. Mâna alunecase de pe crăcană În foc și nu mai rămăsese din ea decât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Hociungi, cam prin dreptul "sondei” de gaz metan, un câine s-a luat de mine, încât am sărit pe partea stângă a bicicletei ș-am mers un timp pe o singură pedală, fiind la vale. De fapt, câinii au fost coșmarul meu pe tot traseul. Era soare, cald și frumos afară, ca de obicei vara. După 36 de kilometri, din Buhuși știam că trebuie să ajung la Stulpicani, apoi la Ardeoani, înainte de Moinești. Studiasem bine harta, căutând distanțele cele mai scurte
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pană-ți iese limba de-un cot. În orice caz, cel din Bâra ne-a scos sufletul, dar parcă nu mai mult decât cel de la intrarea în Luțca! Totuși, dacă trebuie s-o recunoaștem, abia urcușul următor a fost un coșmar. Ieșisem din Bâra pe șosea, până la sfârșitul zonei asfaltate, la vale. Se vedea, în dreapta și-n sus, șerpuit și foarte la deal, un drum neasfaltat, cu pietriș, dar colbuit nevoie mare. De unde ne-am oprit, se zărea în stânga și înainte
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Copiii mei! Copiii mei dragi...! Nu mai pot, nu... Calmează-te, Rozalia, vino-ți în fire, că sperii pruncii și te îmbolnăvești și tu. Ce faci?! Oprește-te! Spune-mi, Sabina, spune-mi ce știi, să-mi revin odată din coșmarul ăsta, te rog! Draga mea, uite ce am aflat: vă duc undeva în Bărăgan. Nu știm unde anume și nici pentru ce perioadă de timp. Ceea ce este sigur este că nu veți trece granița la ruși. Vă deportează acolo, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
hitleriști. Mă întreb și eu, Doamne, ca unul care va ajunge cu siguranță în fundul iadului: spune, Doamne, ai așa, o cât de mică părere de rău? Te mustră conștiința măcar un pic? S-a întâmplat vreodată ca noaptea să ai coșmaruri, să Te zvârcolești în așternut, să ai vise urâte și grele insomnii, care să-Ți alunge liniștea și somnul binefăcător și să te facă să regreți sincer cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înjura, îl bruftuia, uneori îl călca în picioare. Când nu se mai obosea să se ducă personal să-l zgâlțâie, îl punea pe altul să-l trezească și-l înjura dela distanță. Pentru Bogdanovici, groaza de Pușcașu V. era un coșmar continuu. Pop adaugă că Țurcanu se interesa mereu de soarta lui, așa încât era clar că presiunea exercitată de Pușcașu era dirijată la ordinele acestuia. Snopit în bătăi, a murit în jurul datei de 16 aprilie 1950, într-o cameră mică (probabil
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în Pitești i-a mărturisit lui Ștefan Davidescu, care îl crezuse sincer, că nu și-ar fi închipuit niciodată că în doar câțiva ani își va schimba total opiniile politice, că a crezut realmente în Mișcarea Legionară și că are coșmaruri legate de fratele său, pe care l-a inițiat în activitatea legionară și pentru sănătatea căruia își făcea griji. Susține că s-a înscris în Frățiile de Cruce în anul al V-lea de liceu și că a fost profund
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
foarte scurtă, pentru că, înainte de a se căsători religios, pe 19-20 septembrie 1958, a fost rearestat, iar soția, supusă presiunilor, a divorțat. Dus la colonia Culmea, apoi la Periprava, va fi eliberat doar pe 6 mai 1964. Afirmă că a avut coșmaruri timp de 20 de ani după Pitești, iar maxilarul nu și-l poate închide normal nici astăzi. Aristotel ('Aligo') Popescu S-a născut la 23 noiembrie 1923 în București, a fost arestat ca student la Medicină și condamnat la 4
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mizanscene, majoritatea acționând robotizat, ci dintr-un sentiment firesc de vinovăție și rușine. Preotul P.K., unul dintre cei mai batjocoriți deținuți din Gherla, i s-a confesat printre lacrimi lui Octavian Voinea, care încerca să îl încurajeze: ' Domnule Voinea, am coșmaruri. Nu pot dormi noaptea. Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu comparându-mă cu Iisus Hristos. Un glas de diavol îmi sună mereu în ureche că eu am suferit mai mult decât Hristos'. K. i-a povestit că a fost bătut la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
un grup de șapte: șase femei și un bărbat (eu). Pentru Moscova, prudente, bunele mele colege își făcuseră din timp rezervări la hotel, astfel încât cele douăzecișișase de ore de așteptare până la zborul spre Mumbay să nu se transforme într-un coșmar al disconfortului. Le las pe ele acum, căci altfel s-a întâmplat cu mine: încă de la coborârea din avionul ce ne adusese de la București, m-am întâlnit cu Mukesh, ce mergea acasă, la părinți. S-a alipit micului nostru grup
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
niciun caz - Doamne ferește - nu se va pro‑ nunța expresia dictatură a proletariatului, oricât ar face minerii ordine cu bâta prin București și nu și-ar face planul în Valea Jiului. Puterea a fost și va rămâne veșnic ipocrită“. A fost un coșmar. Plecând, am văzut din tren cum feme‑ ile stăteau ciorchine pe podul de la gara Basarabi și acla‑ mau minerii care umpluseră peroanele. A.M.P. : Dacă era după români, l-ar fi votat de patru ori pe Iliescu, așa cum l-au
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
conștient. Toate momentele dramatice din povestirile sale - crimă, moarte, vedenii, dar și declarații de iubire - au loc de cele mai multe ori pe o scară. El însuși se miră de această simbolistică constant recurentă. Dar își amintește că în copilărie avea adesea coșmaruri, în care elementul principal îl constituia faptul că era urmărit pe o scară. Poate că, spune el, la rândul său, dobândise această spaimă față de trepte de la mama sa, care avusese vise asemănătoare, pe care i le povestise. Această temporară și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fost interziși mult mai mult timp. În plus, au fost și obiect de campanii oficiale odioase! La fel, Blaga, Voiculescu și alții. Cunosc autori care au fost interziși timp de două decenii...". PCR-ul este considerat, pe bună dreptate, un coșmar al literaturii care, prin ravagiile provocate, a mutilat întreaga cultură și literatură română din 1947 încoace. Și sub Dej, și sub Ceaușescu. Cine poate uita cenzura sălbatică, stalinistă, interzicerea și masacrarea clasicilor, aruncarea altor scriitori în închisoare, normativele și propaganda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
5 ani degradare civică și confiscarea averii, va fi eliberat după 6 ani, în 1964. Aflăm în Antologie... o mărturie cutremurătoare a preotului Papken Keropian, consemnată de Octavian Voinea. O vom reda, în mare parte, fără comentarii: "Domnule Voinea, am coșmaruri. Nu pot dormi noaptea. Am păcătuit împotriva lui Dumnezeu, comparîndu-mă cu Iisus Hristos. Un glas de diavol îmi sună mereu în ureche că eu am suferit mai mult decît Hristos. De ce părinte! Iisus a suferit vreo 24 de ore sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și setea e frigul, dar cel mai rău e nesomnul. În februarie 1962 ajunge în celula 34 din Reduit, la Jilava. Descrierea ei este apocaliptică, dantescă: e un fel de tunel întunecat și lung, cu numeroase și puternice elemente de coșmar, un canal, o hrubă, un maț subpămîntean, rece și ostil, de-a dreptul un iad decolorat. Și totuși, aici, în sinistra celulă, monahul de la Rohia va cunoaște cele mai fericite zile din viața sa. De necomparat cu tot ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cei care îl mai cred posibil. Între timp martorii, victimele vechiului regim dispar, de bătrînețe, de boli, cu pensii mizere, în schimb călăii prosperă, primesc pensii de invidiat, ori sînt (și) prosperi oameni de afaceri, fără a fi bîntuiți de coșmaruri, în care să-și viseze victimele nevinovate strivite, prin tortură, de mîna lor. Ei au primit niște ordine pe care le-au executat, e drept cu mult zel. Șefii lor din conducerea de partid puteau fi mulțumiți au eradicat sistematic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Iosif Rangheț, Chivu Stoica, Nicolae Ceaușescu, Iosif Chișinevshi, Dumitru Coliu, Constanța Crăciun, Alexandru Moghioroș, Lothar Rădăceanu, Mihail Roșianu, Alexandru Sencovici) ființează peste două sute de penitenciare. Lucia Hossu Longin, în episodul Sistemul concentraționar, face o succintă prezentare a acestor locuri de coșmar: "Jilava, Fortul 13, a fost ridicată în anul 1884. În taluzurile fortului, în adîncul pămîntului, au fost săpate celebrele celule ale Reduitului. Jilava a fost temniță de tranzit și loc de execuție. Aiudul, închisoarea curată a morții, cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
va fi ucis, după modelul Pitești, în celulă, de doi deținuți de drept comun instrumentați de Securitate. Cum își amintește un subofițer din arestul I.G.M. din calea Rahovei, Dan Popa, care sesizat de zgomote, vede prin vizetă o scenă de coșmar: "Înăuntru se afla domnul Ursu, care era dezbrăcat, răstignit de paturi precum Iisus Cristos și bătut peste testicule cu un creion sau o bucată de lemn. În acel moment se afla în niște chinuri groaznice. Era în acea celulă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
purtau pe tălpi praful unei lumi noi, moderne, pline de artă și de eleganță. Un praf de stele, și nu de mizerie. Dar nimeni nu i-a spus că, pentru a exista acele povești, este nevoie și de celelalte. De coșmarurile ratării din miezul Bucureștilor, unde agitația și distracția fără sfârșit ale aristo- craților răsfățați, ale femeilor frumoase și prea scumpe, ale țiganilor cu șișurile lor perfect ascuțite încât o simplă zgârietură poate deveni fatală, sunetul jazzului și al tangoului care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
i se face ace și-l înțeapă până la măduvă, iar un fior cald învăluie mintea și stomacul, amorțindu-le, ca pe ale unui îndrăgostit. A reușit până la urmă să ațipească aproape un ceas, dar și acesta întrerupt scurt de câteva coșmaruri și sentimente de vinovăție, care nu știa exact dacă erau de la alcool sau de la faptul că nu luase încă o decizie. Măcar amețeala și durerea de cap se mai domoliseră, încât să se poată ridica din pat. Așa că după prânz
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Căci lumea merge întotdeauna înainte, niciodată înapoi. Numai mințile noastre merg opus, înapoi, și asta doar pentru a readuce, din când în când, niște simple bucurii, când viața e grea și neiertătoare și te trage în locuri pe care nici coșmarurile nu le-au putut imagina. Dar lumea merge numai înainte și, de nu te ții bine de ea, ba chiar de nu-i ești cu un pas în față, dacă poți, vei rămâne ca prostul în gară toată viața, hoinărind
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fără casă, care i-au răpit tatăl și totodată copilăria. Nesiguranța și frica renăscuseră în viața lui și se așezau în fiecare seară, ca niște amante cuminți, lângă perna lui și-l mângâiau cu gheare de fier. Avea din ce în ce mai des coșmaruri. Se întorcea de pe o parte pe alta în somn și se trezea brusc, transpirat, după ce tocmai îl văzuse pe taică-su împușcat sau pe Fernic făcându-se praf, odată cu prăbușirea avionului. El, care ieșea seară de seară cu o gașcă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acea flamă care să-l aducă din nou la mal. Se simțea din nou viu și puternic, gata să cucerească lumea și să devină nemuritor. Vocile din capul său fugiseră, iar odată cu ele și crizele de tuse. Lăsase fantomele și coșmarurile, și chiar dacă lumea era puțin mai tristă și mai goală fără prietenii săi de suflet alături, era pregătit să por- nească din nou pe căile vieții într-o nouă aventură, cu noi personaje, urcări și coborâri. La fiecare sfârșit de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
plăcere în a lovi un om legat de mâini, din întuneric. — V-ați atins de domnul Vasile ? i-a întrebat imediat colonelul. — Nu, domnule, nici vorbă. Este posibil să fi adormit în dubă, mă iertați, și să fi avut un coșmar teribil, le zâmbește Cristi, a cărui sângerare s-a mai potolit. — Domnule Vasile, aveți ceva împotriva uniformei ? — Din contră. Tatăl meu a murit pentru țara asta în război. Am fost crescut cu dragoste și devotament pentru patrie și respect poate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Hai, scoate toate paiele, scoate-le mai repede până nu îngheți. Și când e destul loc, bagă-te în saltea prin crăpătura ei. Așa, amice... Mișcă-te ca să te încălzești, mișcă-te întruna și bagă-te în saltea cu totul. Coșmarul de la Jilava nu a durat mai mult de o săptămână, iar lecțiile violente de umilință au încetat de îndată ce fami- lia și câțiva amici au început să-l viziteze, îngrijorați de situația în care se afla Cristi. Nopțile mai era trezit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]