5,358 matches
-
Macedonia de Sud 80000. În total 7150444 români în întregul sud-est al Europei. Cercetătorul rus folosește și formula cea mai corectă pentru desemnarea românilor din Basarabia: „români moldoveni”. Palauzov relatează și despre Regulamentele Organice și despre evenimentele din 1857-1859 și conchide că inițiativa Unirii și o mare pondere în realizarea sa a avut-o Adunarea Ad-hoc a Moldovei. Așadar și Nikolay Palauzov distruge mitul obligării moldovenilor la unirea din 1859. În 1871, Evghenii Evstignevici Golubinski, istoric al Bisericii Ortodoxe Ruse, respecta
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cît., fond cît.; tot la 25 martie 1811, Alexandru îi reamintea lui Napoleon că anexarea Finlandei "n'était pas dans mon politique" și că a întreprins războiul împotriva Suediei doar ca urmare a aderării sale la "sistemul continental"; prin urmare, conchidea tarul, nu-i datora nimic lui Napoleon, nici din acest punct de vedere, deoarece, numai "le succès de mes armes m'a value la possession de la Finlande, comme des revers auraient pu me priver de mes provinces" (cf., Dimitrie A
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
rezolvarea", în acel mod, "des affaires de Pologne qui assuroient la tranquillité d'une pârtie de L'Europe et procuroit à Son vrai amis le Roi de Prusse une augmentation considerable de șa Puissance" (s. Ven.C.)84. Ca urmare, conchidea același înalt demnitar, această nouă "realizare" a Prusiei oferea Porții Otomane "la meme satisfaction, comme și Elle même avoit fait cette acquisition" (s. Ven.C.)85. Și, pentru a spulberă orice dubiu în legătură cu atașamentul total al cercurilor conducătoare otomane față de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
l'avenimento politico della maggiore importanza che occupa attualmente i Gabinetti, si è quello della perfetta riconciliazione eseguita fra i Turchi e i Moscoviți, malgrado che și avesse fondamento a temere un'aperta rottura fra le due potenze. Posso asserire conchidea el con tutta certezza che îl merito principale e dovuto alli maneggi e buoni offici dal Ministro di Francia" (s. Ven.C.) (cf., Eugenia Monzani, La politica europea în Oriente sulla fine del secolo XVIII. Secondo documenti di fonte veneziana
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lui Napoleon "ha coalizatto ed unificato l'Europa nella difessa del suo avenire", învingându-l și scoțându-l pe Napoleon "dalla scenă della storia" (s. Ven.C.)5. 4 Italo Cencini, op. cît., p. 253. 5 Ibidem. Cu toate acestea, conchidea istoricul italian, Napoleon "lascia dietro a sè popoli e nazioni che per aver combattuto fianco a fianco per gli Implicată, cu două excepții Coalițiile a IV-a și a VI-a în toate războaiele purtate de statele europene împotriva Franței
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de către cercetătorii americani. Care sunt consecințele practice ale acestor descoperiri? Nu se poate încă afirma, firește, că s-a găsit celula T responsabilă de SM. Prezența unei celule T identice la 8 persoane decedate de SM, nu ne permit să conchidem cu certitudine că aceste celule singure sunt responsabile de distrugerea mielinei. Există probabil și alte celule ce urmează a fi descoperite. După 196 identificarea cu precizie a tuturor acestor celule se va putea găsi un tratament specific împotriva lor. S-
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
recunoaștere variază în funcție de interesul dominant. În general cuvintele care simbolizau, la un subiect dat, interesul cel mai ridicat, erau recunoscute cu o expunere semnificativ mai scurtă, decât cuvintele care simbolizau valoarea sau interesul cu rangul cel mai scăzut. Se poate conchide că interesul acționează ca un sensibilizator, coborând grupul perceptual. Este vorba de o sensibilizare selectivă. Din analiza răspunsurilor date de subiecți până la recunoașterea corectă cuvântului mai rezultă că orientarea dominantă a interesului într-o anumită direcție produce o creștere a
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
performanțelor în "zgomot", iar primul lot prezintă ameliorări ale performanțelor în ambele condiții pe măsura desfășurării probelor. Dacă vom considera numai performanța la probele efectuate drept indicator al acțiunii factorilor perturbatori (în special zgomotul) asupra concentrării atenției, nu se poate conchide fără rezerve că aceștia exercită un efect negativ. Astfel, Jerison nu constată scăderi ale performanței în timpul acțiunii unui zgomot de 112 dh. Dacă însă sarcina este mai complexă performanța este influențată negativ de acțiunea zgomotului. După Pieron, stimulii senzoriali care
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
acțiunea"153. Neavând implicații morale, răspunsul "clinic" sau "didacticismul", o "ilustrare concretă a unei idei abstracte"154, frizează, evident, indiferența. Dacă răzbunarea este expresia practică a (atitudinii adăugirea mea) scandalizate, consimțământul reprezintă expresia practică a didacticismului"155, apreciază Black. Astfel, conchide criticul, didacticismul distruge însuși tipul special de inteligență care îl face posibil, ca răspuns la evenimentul descris de Jay Chapman. Iată, deci, că adresa de la Coatesville modelează un tip aparte de raportare la eveniment, care, în cuvintele lui Black, "moderează
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
într-adevăr, o persoană sau nu, trece, din punctul de vedere al criticului retoric, într-un plan secund. Similaritatea construcției discursive cu modelul (uman!) legitimează, în suficientă măsură, evaluarea din punct de vedere moral a autorului implicat de un discurs, conchide, tranșant, criticul. În cele ce urmează, Black procedează la inovarea teoretică, metodologică și terminologică a criticismului retoric, la care ne-am referit la începutul acestui subcapitol. El propune termenul de "second persona", pentru a echilibra relația triunghiulară presupusă de actul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
vor mai avea nici o importanță; în ambele cazuri, criticile care i-au fost aduse nu vor mai conta. Autoarea se întreabă, în fața noastră, cei care o citim, ce înseamnă toate acestea; iată la ce concluzii ajunge. În primul rând, Campbell conchide că președintele ar fi declarat, în cele de mai sus, că nu va fi afectat de criticism în nici un fel, afirmație "tragică", din punctul de vedere al criticului, pentru care, nu-i așa, "criticismul este mecanismul prin care putem îmbunătăți
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
esență, dar accentuat cu altă voce, cu alte argumente și formulări. Mai ales postmodernismul a accentuat nevoia de diversificare, critică și abia prima conferință internațională asupra sensului actual al alternativelor educaționale, nu doar la nivelul instituțional clasic (2005, noiembrie, Istanbul), conchide că alternativele reprezintă un progres în abordarea educației, pentru că: • arată și alte căi, opțiuni substanțial diferite de practica tradițională, • intră între caracteristicile personalității și competențele educatorilor, • este rezultatul reflecțiilor asupra modernizării educației sub influența dezvoltărilor sociale, tehnologice, culturale, politice din
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
universale ale omului trebuiau să fie conștienți că tensiunile asupra semnificației acestor drepturi erau de neevitat într-o societate multiculturală de state; ei trebuiau să facă efortul de a înțelege aceste diferențe morale și culturale profunde, mai curând decât să conchidă că alte popoare ar fi fost mai puțin raționale și cu mai multe prejudecăți (1977: 126; vezi și Bull 1979a). Statele pot să nu se înțeleagă asupra semnificației dreptății dar, argumentează Bull, ele pot discuta în legătură cu modul de a menține
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
economică, tranziție de la autoritarism la democrație și statut de mare putere în devenire au adoptat politici de securitate națională internă și externă foarte diferite, Katzenstein subliniază importanța normelor sociale și legale naționale, constitutive și cu rol de reglementare instituționalizate. El conchide că: "În Germania, întărirea puterii statului prin schimbări ale normelor legale trădează o teamă adânc înrădăcinată că terorismul amenință nucleul dur al statului. Prin urmare, eradicând terorismul și minimizând protestele violente se depășește spectrul unei stări naturale "hobbesiene"... În Japonia
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai sus de paralela 530C. Năutul este o plantă destul de rustică adaptată la clima caldă-aridă (uscată), totuși din anumite motive (printre care și temperatura înaltă sau umiditatea ridicată), un număr destul de mare de flori avortează (BONCIARELLI F., 1987). Se poate conchide că năutul este o plantă care cere în perioada de vegetație temperaturi optime de 20-21 0C (IONESCU D., 1967; ROMAN GH. și colab., 1998), suportă bine căldurile mari, arșițele, particularitate care-l face să se comporte bine mai ales în
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
mâinile goale, în căutarea lupului feroce) și paralizează spiritul critic al citiorilor. Personajul liric, din poezia Anei Blandiana este o fată îmbrăcată în alb, fără podoabe, desculță, care vorbește simplu și cu un fel de resemnare tragică"95. De asemenea, conchide același critic literar că nici măcar "cunoașterea nu-i dă Anei Blandiana acea trufie care ne repugnă la alți autori, ca un însemn al parvenitismului în lumea spiritului. Pentru ea, înțelegerea, cu un sentiment tragic, a lumii din jur constituie un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
chiar această lungă și aridă perioadă, marcată de ideologia comunistă. Deși studiul de față nu își propune drept obiectiv principal o analiză exclusivă și complexă a scrierilor interzise ale Anei Blandiana, ne vom ocupa, în continuare, pe scurt, pentru a conchide acest capitol, de realizarea unei succinte analize fonologice și morfo-sintactice a acestui tip particular de texte. Întrucât nu pledăm întocmai pentru un inventar statistic, considerându-l îndepărtat, prin rigoare și prin logică, de tărâmul prea sensibil al domeniului stilisticii, structura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Blandiana, realizat de Ion Zubașcu, în "Acolada", nr. 13, octombrie 2008, p. 14. 106Ileana Oancea, Poezie și semioză, Timișoara, Editura Marineasa, 1999, p. 38. 107Ion Pop, Scriitori români, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, p. 80. 108Ibidem, p. 80. 109Totuși, conchide criticul literar, "Ana Blandiana însă nu dezamăgește ca interlocutoare. Ea rămâne poetă, chiar și când i se adresează întrebări agresive sau prozaice". Alex Ștefănescu, Istoria, p. 402. 110Ibidem, p. 403. Mărturisirile și reflecțiile nonconformiste, referitoare la patriotismul scriitorului, sunt redate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
2. 138Ibidem, p. 3: " Am putea spune că acest poem este un pamflet politic văzut ca o expresie a capacității poetei de a cristaliza în simboluri spiritul epocii, fără însă a pierde în vedere dezideratul artei veritabile". 139Despre care autoarea conchide că: sunt greu de încadrat într-o formulă narativă. Criticii au propus formula oniricului, dar ar putea fi socotite în mod egal fantaste, la granița dintre real și imaginar, explorând realitatea sensibilă în legile ei fundamentale, numai jalonată circular de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu poate fi scrisă decît Împotriva romanului. În căutarea persoanei pierdute.” Autorul citatului adaugă că această literatură - despre proză fiind vorba - este poetică. Despre poezia romanelor lui Chevillard sau Echenoz vorbesc și alți cunoscători ai literaturii franceze contemporane. Așadar, putem conchide provizoriu și simplist, singura literatură care are valoare astăzi este poezie sau un derivat al genului. Poezia este așadar literatura pură anti-literară, literatura ieșită În decor. Revue de littérature générale nu e o carte de citit. N-are nici o continuitate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ideologice la modul global, pentru că politica și-a pierdut orice veleitate revoluționară sau escatologică, o dată, dar mai ales pentru că sintagma de literatură națională iese treptat dintre dovezile existenței unui „suflet” comunitar. CÎnd Jonathan Littel cîștigă premiul Goncourt, nu se poate conchide decît recunoscînd că limba franceză și literatura franceză nu mai sînt consubstanțiale și că ele nici măcar nu reprezintă două entirăți cu proprietăți asemănătoare. Sufletul - național, local - se retrage În muzee, acolo poate fi resimțit prin transfer, dar totul depinde de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
total: Malraux În romanul angajat, Butor În Noul Roman, Olivier Rollin În “romanul cultivat” arheologic (sau, Îndrăznesc, “postmodern”, prin asociere cu tematica arheologică a unor Pynchon sau Barth). Personajul romanului contemporan francez ar fi cel măcinat de o “neliniște existențială” conchide, cu rezonanțe heideggeriene, Dominique Viart. Romanele din zilele noastre sînt, crede autorul, sintetice În scriitură, recuperatoare, și critice din punct de vedere al autonomiei estetice - acesta este enunțul unui ideal mai degrabă decît constatarea unei realități. Că romanul francez se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
luptător pînă la capăt. Michel, protagonistul este copia În negativ a autorului. Ultimul vorbește cu vocea primului, dar numai ultimul scrie cărți, În timp ce primul Îi reprezintă pe toți ceilalți, adînciți În letargie. Ei trebuie să-i urmeze exemplul. Dacă Foucault conchidea cu moartea omului, În 1966, la capătul unui strălucit exercițiu retoric, pe urmele lui Nietzsche, Houellebecq sugerează că nu e totul pierdut și că, desigur, dacă vrem să evităm moartea speciei ( Într-o accepțiune cît se poate de biologică), trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dovadă și semnăturile cronicrilor francezi, dovadă reacțiile a două prietene care au citit cartea Înaintea mea, dovadă chiar și articolul de față. Catherine Millet nu e Însă ipocrită. Scrie chiar În primele pagini, la sfîrșitul relatării unui episod inițiatic timpuriu, conchizînd: “asta m-a făcut să pricep, chiar dacă confuz, că nu aparțin clasei seducătoarelor și că, În consecință, locul meu nu era printre celelalte femei În relația lor cu bărbații, ci alături de bărbați”. Așa se face că, publicîndu-și memoriile de sex
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
micuța Elena - italianca -, Amélie (presupunem, căci micuța protagonistă nu are nume) nu se poate abține să nu-și mărturisească iubirea idolului și să nu piardă astfel tot ce câștigase În luni: orgoliu Înfânt - iubire imposibilă. Autoarea recidivează În Attentat (1997), conchizând Însă antifrastic qu’il n’y a pas d’amour impossible. Aici e vorba de o rescriere, mult mai puțin pretențioasă decât cea a lui Michel Tournier după Daniel Defoe, a hugolienei Cathédrale de Nôtre-Dame. Quasimodo se numește acum Epiphane
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]