10,108 matches
-
uită și În nici un caz caietul de solfegii. Și pleacă repede, fiindcă la ora asta trebuie să vină un alt elev.“ Julius Își luă caietul și ieși ca din pușcă din auditorium. Merse apoi mai Încet pînă ajunse la jumătatea coridorului, totul i se părea foarte ciudat, elevul cel punctual nu sosea, trebuia să treacă prin acest coridor și uite că nu apărea... Ceva Îl făcu să se Întoarcă a doua oară pînă la ușa Academiei de muzică, stătu cîtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vină un alt elev.“ Julius Își luă caietul și ieși ca din pușcă din auditorium. Merse apoi mai Încet pînă ajunse la jumătatea coridorului, totul i se părea foarte ciudat, elevul cel punctual nu sosea, trebuia să treacă prin acest coridor și uite că nu apărea... Ceva Îl făcu să se Întoarcă a doua oară pînă la ușa Academiei de muzică, stătu cîtva timp la pîndă și o zbughi apoi Îndată, cînd văzu că nepoata lui Beethoven stinsese din nou lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzu că nepoata lui Beethoven stinsese din nou lumina, desigur că Începuse iar să croșeteze șaluri, ar fi vrut să mai stea, dar Îl Îngrozea gîndul că ar putea să scîrțîie din nou o scîndură din podea. Mergea Încet străbătînd coridoarele de pe marginea celui de al doilea patio ce ducea spre scară. Trecînd prin fața ferestrei unde stătea bătrînelul pleșuv cu țeasta lucioasă, Julius se uită Înăuntru, fiindcă voia să mai vadă o dată cum sînt Înțelepții. Era acolo, așezat pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întoarcă pentru a vedea dacă Într-adevăr se ridicase și ieșise la fereastră. Fugi pînă ajunse la scară și aici trebui să-și Încetinească mersul, fiindcă nu era lumină și treptele erau știrbite. CÎnd ajunse jos se opri În mijlocul coridorului Întunecos dintre cele două patio-uri și căzu pe gînduri, de parcă ar fi urzit vreun plan machiavelic pentru a străbate „vestibulul“ fără să-i fie frică de nimic și aflînd o dată pentru totdeauna ce se petrece după fiecare dintre ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plăcea să cadă pe gînduri. Și lui Cano Îi plăcea să cadă pe gînduri. Cel puțin asta era impresia pe care i-o făcea lui Julius. Ce altceva ar fi putut face În timp ce se plimba prin curte, prin grădină, pe coridoare, pînă și prin spălătorul imens și rece se plimba Cano. Și Întotdeauna cu o crenguță În mînă. Mergea Întotdeauna cu o creangă lungă și subțire. Aceeași În fiecare zi, ori poate făcea rost de o crenguță la fel de lungă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau o mulțime pentru care, oricît Își bătuse capul, nu găsise un nume mai potrivit decît cel pe care-l purtau. Juan Lucas și Susan probabil că sosiseră În clipa aceea, fiindcă Julius auzi pași În depărtare, vocea maică-siii pe coridor și dintr-odată nu mai era Cano, o realitate Întunecoasă și confortabilă Începu să pătrundă pe drumul lui spre casă, restul visului se risipi și brusc Își dădu seama că nici măcar nu știa unde era casa la care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ba chiar mai mult decît suficient, pentru ca Julius s-o șteargă ca din pușcă spre mica sufragerie pentru micul dejun, care era ca un loc de popas În lunga serie de dormitoare și camere de baie Înșirate pe acest interminabil coridor al palatului. De acolo trecu la baie, unde Țanțoșa nu se dădea dusă de lîngă el pînă nu-l vedea intrînd sub duș. „Cu cît e mai rece, cu atît e mai sănătos!“, striga, umflîndu-și pieptul mai-mai să crape șorțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
curgea sîngele bietului Cano. A căzut de pe creanga de sus și a trebuit să-l ducă la spitalul săracilor. Acolo i-au pus atele și a trebuit să stea cu brațul nemișcat. Julius s-a ținut după bunicuță prin niște coridoare Îngrozitoare unde erau pe jos numai plăci de faianță și era un frig umed. S-a lovit de o măsuță foarte urîtă și era să dea jos un ghiveci cu flori de plastic despre care mămica zice că sînt lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cumperi o hardughie din astea gata să se dărîme, ca să construiești un bloc și trebuie să aduci armata ca să-i scoți pe chiriași, nu vor să se dea duși din odăițele lor pentru nimic În lume. Julius pășea liniștit pe coridorul de la etaj, privind la „vestibul“ și gîndindu-se la fetele de la școală, sînt elevele de la școlile de stat. „Ah, spuse unchiul Juan, fandositele astea sînt cele mai bune secretare. CÎt despre fata cea drăguță care-și face unghiile, ce pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la ea și așa pierdea cîteva minute din oră. Probabil că În clipele acelea pleca elevul punctual care avea oră Înaintea lui, dar atunci de ce nu-l vedea niciodată trecînd pe lîngă el? Elevul ăsta trebuia să treacă pe același coridor. Desigur, fiind tot timpul cu gîndul la fata care o apucase pe un drum greșit, poate că nici nu-și mai dădea scama cînd pleca celălalt. Dar cel care venea după el? Nici pe ăsta nu-l văzuse la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ridică furios, Își strînse caietele și plecă grăbit fără să mai spună bună ziua, șuierînd printre dinți babornița dracului, la Lima nu ninge niciodată, În timp ce ieșea pe ușă. Se opri Îndată ce se simți liber și așteptă cîteva minute lipit de peretele coridorului. Nici urmă de elev punctual și loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai dureau și acum. I-a fost ușor să facă stînga-mprejur și să se apropie de ușa Academiei de muzică, foarte ciudat: Frau Proserpina stinsese becurile care luminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
păstrate pentru seara aceea. O să fie destul de obosit seara, foarte agitat după ce-o să-i dovedească băiatului că Frau Proserpina era nebună și rea, grozav de nervos după ce-o să-i povestească tot adevărul. Da, ăștia erau pașii băiatului pe coridor și acum, cînd nu-l auzea, se oprise ca să se uite la școlărița cea drăguță. Bătrînelul se duse la fereastră. Julius era acolo. Încă nu se obișnuise să stea În tranșeea aceea și dușmanul-prieten Îl descoperise Îndată. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și pune fularul și dispare pe ușa camerei. Crezu că o să aibă timp să se apropie din nou de balustradă și să mai arunce o privire spre „vestibul“, dar glasul subțirel al Înțeleptului Îl chemă, spre surprinderea lui, din capătul coridorului. — Vino, Îi spuse. Julius reuși să vadă că fata care cînta bolerouri nu era la fereastră, desigur că se gătea ca să vină la recital. Se grăbi să-l ajungă din urmă pe bătrînel, care acum dădea colțul. Au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era la fereastră, desigur că se gătea ca să vină la recital. Se grăbi să-l ajungă din urmă pe bătrînel, care acum dădea colțul. Au luat-o amîndoi la dreapta și au Înaintat pînă În capătul celui de al doilea coridor, aici era Academia. Julius Începu să tremure de cum văzu ușa. Recitalul Începuse. Nu Încăpea nici cea mai mică Îndoială că unul dintre cei mai buni elevi cînta, fiindcă se auzea pianul ca pe discurile unchiului Juan Lucas. Pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amîndoi. Nu-și dăduse seama ce face, se lăsase purtat de entuziasmul de data trecută, fericirea, pe urmă mînia, mizeria... Încercase să spună tot și eu sînt o victimă... Dar Julius o luase la dreapta, nu se mai vedea pe coridor, nici el nici ea n-o să-l mai vadă de acum Încolo... Frau Proserpina ieșise pe ușă, silindu-l să se dea la o parte și se uita descumpănită spre golul Întunecos al coridorului. — Școala s-a terminat pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dreapta, nu se mai vedea pe coridor, nici el nici ea n-o să-l mai vadă de acum Încolo... Frau Proserpina ieșise pe ușă, silindu-l să se dea la o parte și se uita descumpănită spre golul Întunecos al coridorului. — Școala s-a terminat pentru tine! strigă, pentru ca Julius să știe că din pricina lipsei lui de talent era silită să-l dea afară. O femeie aprinse lumina din camera ei și ieși la fereastra dinspre coridor, chiar lîngă Academia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre golul Întunecos al coridorului. — Școala s-a terminat pentru tine! strigă, pentru ca Julius să știe că din pricina lipsei lui de talent era silită să-l dea afară. O femeie aprinse lumina din camera ei și ieși la fereastra dinspre coridor, chiar lîngă Academia de muzică. Voia să Întindă un cearșaf și se trezi nas În nas cu ei doi, Încremeniți În fața ușii. Lumina de la fereastră Îi Îngădui să-i vadă bine de tot: ce bătrînă era Frau Proserpina, dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl văzu trecînd prin bar, dar el nu-l auzi spunînd: ce-i cu tine, băiete?; Daniel Îl văzu urcînd pe scara de servici și dădu fuga să-l anunțe pe Celso. CÎteva clipe mai tîrziu, la etaj, pe un coridor, Țanțoșa dădu nas În nas cu domnișorul Bobby care țipa ca un nebun și vru să țipe și ea, dar Își dădu seama că țipetele nu i se adresau ei, nu-i știrbeau prin urmare nici unul din drepturi, În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbitoare. În timp ce se Îndepărta, Juan Lucas se gîndi că n-ar fi fost rău s-o poată privi printr-un pahar de cristal, dorința Îi cerea să Îmbogățească și priveliștea asta, dar apăru Julius cu rochia pe mînă În capătul coridorului și, În orice caz, acum venise ca să se ocupe de mucosul de Bobby. „Hei, băiete“, Îi spuse prin ușă, profitînd de o clipă de tăcere, dar Bobby nu-i dădu nici o atenție și continuă să strige să-l lase singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întoarcem, probabil c-o să-l găsim blînd ca un mielușel. După douăzeci și patru de ore, foamea l-a silit pe Bobby să deschidă ușa, cînd aproape toată lumea se săturase să se mai ocupe de el. Bietul de el mergea trist pe coridorul imens, mînia Îi trecuse cînd n-a mai avut ce strica În dormitor. Și-a dat seama singur de asta cînd a răspuns inconștient printr-un da la Întrebarea pe care i-a pus-o Susan de dimineață. „Darling, darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i se făcu frig, la ora șapte ies. La șapte l-au expulzat toate lucrurile care zăceau sparte și răvășite prin dormitor. De ceasuri Întregi Îl acuzau, hărțuindu-l, ar trebui să-ți fie rușine. De aceea Înainta acum pe coridor cu o față mîhnită. CÎnd văzu dormitorul lui Julius atît de liniștit simți că-l apucă din nou furia, dar nu mai avea Încredere În aceste mici accese de furie care treceau prea repede și nu le putea auzi nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plece. Grupul se Împrăștie cu totul cînd Țanțoșa urcă la etaj să facă paturile, urmată de Julius, care voia să se uite cîteva minute la televizor Înainte de masă. „La masa asta lipsește o sticlă“, Își spuse Julius, În timp ce Înainta pe coridorul unde erau dormitoarele și camerele de baie. Aruncă repede o privire spre camera lui Bobby, era Închisă, se auzea muzică Înăuntru... „Domnișoara Peggy nu-i la Lima... e la Ancón“. Știa el foarte bine, formă numărul, mai mult pentru că telefonista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sări din pat, Își dădu seama Îndată că nu putea fi vorba de un pericol de moarte. Trebuia să fie altceva, dar nu putu face verificarea pînă dimineața, cînd, ieșind din dormitorul lui ca să meargă la bucătărie, se ciocni pe coridor cu Bobby furios, țipînd, alergînd ca un nebun ori ca am bețiv și Țanțoșa venea În urma lui În cămașă de noapte, azvîrlind după el cu tot ce-i cădea În mină și de cîte ori Îl ajungea Îi ardea cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își amintea că se bătuse Într-un bordel și că el Îi rupsese muștiucul unui negru, iar negrul reușise să plaseze cîțiva pumni și-l nimerise chiar În ochi fiindcă el era beat desigur, băuse două din sticlele găsite pe coridorul de la etaj. „Nu-i adevărat! strigă Țanțoșa, revendicînd pentru ea una din vînătăile de la ochi. Nu din plăcere, domnule, nimic nu-i mai neplăcut pentru o femeie săracă, dar cinstită, nu din plăcere, ci fiindcă cinstea m-a Învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
caldă, la fel ca mătasea cămășii, mătasea umedă și caldă, desigur, apa, fierul Încins, ridică din nou fierul ca să calce mai departe... Ca Întotdeauna, la ora asta era singură În călcătorie, o singură dată trecuse Juan Lucas pe acolo, pe coridor, cînd arhitectul la modă stărui să-i arate mai Întîi odăile pentru servitori și pe urmă cealaltă aripă, cu trei camere aliniate de-a lungul unui coridor terminat cu o ușă foarte frumoasă, care anunța luxul din aripa rezervată stăpînilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]