6,546 matches
-
timid, o persoană cu o sensibilitate deosebită, înzestrată cu un mare simț al onoarei și de o aleasă ținută morală. Ar trebui, cred, să vorbim mai des și, mai ales, pentru că vorba zboară, să scriem, să-i facem cunoscuți pe dascălii noștri, ca modele de comportare, modele de care astăzi avem mare nevoie. A iubit meseria pe care și-a ales-o - aceea de dascăl - ca nimeni altul. Conștiinciozitatea, foarte buna pregătire profesională, atașamentul față de instituția în care a lucrat - Facultatea
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
vorbim mai des și, mai ales, pentru că vorba zboară, să scriem, să-i facem cunoscuți pe dascălii noștri, ca modele de comportare, modele de care astăzi avem mare nevoie. A iubit meseria pe care și-a ales-o - aceea de dascăl - ca nimeni altul. Conștiinciozitatea, foarte buna pregătire profesională, atașamentul față de instituția în care a lucrat - Facultatea de Fizică - sunt caracteristicile omului care a fost profesorul Valer Pop. Bun camarad, își ajuta colegii atunci când era solicitat. Întotdeauna cei care apelau la
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
drum. Victore, suntem cu toții aici: familia ta, prietenii tăi, colegii tăi - de liceu și de facultate, foștii tăi studenți, prezenți într-un număr impresionant, oameni care te-au cunoscut, te-au iubit, te-au apreciat, ca om și ca profesor. Dascăl de vocație, cercetător și mentor a multor generații de studenți, conf. dr. Victor Scutaru s-a născut la 13 februarie 1938, în satul Săcălușești, comuna Agapia, județul Neamț. A parcurs clasele primare (1945-1949) și gimnaziale (1953-1955) în comuna Agapia. Având
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
viață, prin modul în care s-a implicat profesional, dar și social, prin felul în care a reușit să comunice cu părinții, cu colegii, cu școala ca instituție, profesorul Forțu a fost și rămâne un model, o legendă frumoasă despre dascălii dăruiți misiunii lor. Noi, colegii lui, dar și cei care l-au cunoscut, îi vom păstra o vie și neștearsă amintire. El va trăi mereu în inimile și în sufletele noastre atât cât vom trăi noi, dar și copiii noștri
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
ameliorarea situației, iar aceștia au fost, în primul rând, o serie de cadre didactice de atunci care au luptat cu omenie și entuziasm pentru a face posibilă existența și funcționarea în continuare a Școlii. În fapt, casa și familia acestor dascăli era Școala și studenții ei. De aceea, îmi permit ca în încheiere să fac o scurtă evocare. MĂRTURII 75 întâmpinat cu scepticism de Th. Lecca...". Ne interesează colaborarea acestuia la revista ieșeană, deoarece, în numerele 10-12 din 1915 și 1-3
ACULTATEA DE ELECTROTEHNICĂ IEŞEANĂ ÎN ANII CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
mintea mea i le asociază. În 1984, când Conferința Națională de Acționări Electrice - CNAE s-a ținut la Craiova, l-am cunoscut pe distinsul Prof. univ. dr. doc. ing. Neculai BOȚAN, Om de aleasă noblețe, modestie și erudiție, un exemplu de dascăl. M-a înnobilat cu harul, vorba în dulcele grai moldovenesc, erudiția și deschiderea către tot ce este nou și incitant, distinsul Om Prof. univ. dr. ing. H.C. Cantemir Lorin. Îmi amintesc, cu reală plăcere și satisfacție, discuțiile elevate, dar și
OMAGIU CELOR NĂSCUŢI CU DARUL DE A ZIDI. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru BITOLEANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_999]
-
Omul solitar în fața divinității tutelare; exprimați-vă și propria voastră judecată despre relația spirituală dintre om și divinitate, așa cum o percepeți în acest început de mileniu”). 3. în loc de concluzii Generațiile se succed, datoria școlii este de a forma personalități, iar dascălii sunt actori importanți în acest proces al formării spirituale. A fi dintr-o generație nouă înseamnă a experimenta, dar și a te raporta la un sistem de reguli și de valori, a gândi interdisciplinar, critic, dar și a răspunde provocărilor
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
se facă politică și că pedepsirea violenței și a terorii era îndreptățită. Totuși, el aprecia că educația politică a tinerei generații era absolut necesară, iar interzicerea ei încuraja acțiunea clandestină extremistă. Șeful de partid, care în același timp era și dascăl, semnala, astfel, apariția unui conflict și a unei prăpăstii între îndrumătorii culturii și cei ai vieții naționale 737. În primăvara anului 1937 au fost reînnoite legăturile dintre Gheorghe Brătianu, Iuliu Maniu și Corneliu Zelea-Codreanu, stabilindu-se, la 22 aprilie, un
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
erau, prin natura lor, interactive și angajante, mă îngrozeau poveștile colegilor de la alte facultăți, nevoiți să asiste plictisiți la prelegerile unor profesori care își citeau cursul din manual, fără să permită vreo întrebare din partea clasei. Astfel Cartea fețelor 212 de dascăli vorbesc, cum s-ar spune, ca la televizor, și adesea nici nu-i interesează dacă studenții sunt atenți. Numai că studenții n-au posibilitatea să schimbe canalul. În mod similar greșesc și politicienii care nu înțeleg dife rențele între comunicarea
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Motto: (W. Shakespeare) Munca și personalitatea educativă ale profesorului pot lăsa urme frumoase în mintea și comportamentul tinerilor, oferindu-le prilejul de a-și aminti cu plăcere, respect și chiar cu venerație de foștii dascăli, cu care pot menține anumite legături spirituale toată viața. Profesorul are o sarcină foarte dificilă și plină de responsabilitate, el contribuie la realizarea celui mai important produs al societății: omul capabil să se integreze eficient în viața socială susținând progresul
CATEDRA DE LIMBA ENGLEZĂ. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Alina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1833]
-
În mod firesc, orice moment aniversar îndeamnă la reflecție și retrospectivă, după 40 de ani de existență. Timpul a trecut cu bucurii și nostalgii. Amintiri, gânduri încărcate de emoție regăsesc la ceas aniversar profesori și elevi. Nenumărați dascăli au sădit în sufletele elevilor lumină, căldură, bunătate. Au dăruit mângâiere și semnele de întrebare asupra vieții au găsit deseori răspunsuri. Educația este calea zidirii, actul de șlefuire a tot ceea ce înseamnă zestre nativă, ceea ce se realizează, în mare parte
La ceas aniversar. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1829]
-
și literatura română, au găsit calea optimă de a le asigura elevilor nu doar competențe comunicative de bază, ci, dincolo de munca de la catedră, numeroase contexte care să le permită manifestarea creativității, a imaginației și a spiritului critic. Priceperea și abnegația dascălilor, efortul continuu al acestora s-au concretizat în rezultate meritorii atât la examenele naționale, cât și la olimpiade și concursuri școlare; un exemplu relevant îl constituie procentul de promovare (100%) obținut la proba de limba și literatura română din cadrul examenului
CATEDRA DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1832]
-
modestia din punct de vedere material: o școală cu ziduri gri, clădită într-un cartier muncitoresc, în vremuri de răstriște din punct de vedere istoric - epoca în care dictonul Învățați, învățați și iar învățați era doar o dogmă!, dar căruia dascălii și elevii din Școala 25 iau dat un înțeles cu totul particular, adăugând harului munca și determinarea. Azi... Astăzi clădirea liceului este complet modernizată, grație efortului susținut al echipei manageriale: o nouă imagine exterioară, un interior cu totul schimbat, dotări
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1831]
-
de altminteri dintre ei cu care am întreținut oarecari legături de amiciție, băiat de croitor și grozav la matematică (era și premiantul clasei) - înghițea și scuipa cifre cum alții beau apă sau emit salivă -, impresionându-l după cum se vede pe dascălul său, ce l-a ținut minte. Dintr-odată mi-a țâșnit și mie în memorie figura băiatului, pală ca pergamentul, precum și atelierul dintr-un subsol, în cartierul de sărăntoci din spatele Teatrului Național, unde tatăl său își exercita meseria. Am revăzut
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mine din Ardeal. Am fost înscris la Școala primară nr. 1 (la Cluj, o pornisem de la nr. 3), din orașul de sus (nu prea departe însă de locuința noastră), care trecea de cea mai bună: directorul ei (mi-a fost dascăl) își terminase studiile în Franța: cu părul grizonat și cam pântecos, nu lipsit de distincție și ceremonie, era într-adevăr un admirabil pedagog - metodele lui în prepararea lecțiilor mi-au servit cu folos și ulterior, ducând la o disciplină și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să-mi explic acest succes: făcusem o impresie neobișnuit de bună la examenul oral, recitând episodul Mircea-Baiazid așa cum mă învățase mama, iar la scris, la aritmetică, am folosit metoda de demonstrație învățată la Galați de la admirabilul pedagog ce-mi fusese dascăl. Această ultimă vacanță, dinainte de cursurile liceale, n-a fost lipsită și de o bravură sexuală: deprins cu cinematografele, de dragul filmului, începusem să adaug plăcerii „estetice“ o picanterie ocazională care, cu timpul, a ajuns să covârșească interesul pentru spectacol: să lipesc
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
el însuși un roman sub numele de Vladimir Vecerdea), un tip mic de statură, uscățiv, cu obrajii și nasul ușor vineții și tare miop sub ochelarii ce dădeau expresie figurii lui modeste - de la dânsul am primit numai note bune. Nici dascălii nu mă simpatizau: cel de română (Petruca), de matematică („moș“ Litan), geografie (Tătaru), desen (Capidan). Petruca avea totdeauna să-mi reproșeze câte ceva; în clasa a doua, ducând cu mine, ca de obicei, o carte de acasă, plăcându-mi s-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
s-a căsătorit cu o româncă clujeancă, dar a părăsit în grabă țara când tânăra lui soție - tânăr era și el - a ars într un accident domestic): m-am îndrăgostit de dânsul, îl visam treaz. Mai exista în Cluj un dascăl de franceză, tot din Misiune, Michel, despre care se spunea că era proprietar de bordeluri la Marsilia. M-a pus pe gânduri o observație ce i se atribuia: copiii români sunt mult mai buni la învățătură decât cei din Franța
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
totuși normal. Rușine îmi era doar de faptul că, la vârsta interdicțiilor, practic sexualitatea. Dar ce anume am scris în teza-confesiune nu pot nicidecum preciza, căci am uitat cu desăvârșire. Am așteptat cu sufletul la gură și ușor frisonând apariția dascălului după citirea și notarea tezelor. Aveam nota zece. Atât. Nici un comentariu, nici public, nici între patru ochi. Mult mai târziu, când am aflat că noul secretar al școlii din acea vreme, un june atrăgător, pe care adesea îl privisem insistent
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de formidabilele schimbări ce le va aduce în civilizația umană realizarea ei, cândva, într-un viitor ce-mi părea utopic. Lucrarea care trata despre pericolul social reprezentat de evrei s-a bucurat de atenția și de laudele unor profesori. Printre dascălii mei, cel de română, Ilie Cristea, se bucura de respect deosebit din partea tuturor elevilor, deoarece se șoptea că, provenit de la un liceu din Brașov, fusese ostracizat la Aiud, unde autoritățile îl puteau mai ușor supraveghea: era comunist. De altminteri, întreaga
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în străinătate (Franța? Germania?), de unde nu prea de mult se întorsese în țară și poate că tot în surghiun se afla și el la Aiud, dar din cealaltă tabără extremistă. Legionar era și prozelitul lui, înaltul, bucălatul și părosul, preocupatul dascăl de filosofie, nu atât de simpatic și de comunicativ ca celălalt, deși am impresia că politică și idei am discutat îndeosebi cu dânsul. Legionar era și profesorul de religie, tânăr ca și comilitonii lui, scund și prietenos, atribuind „vastele“ mele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
altceva: totdeauna mi-a plăcut să fiu protejat, exceptat, favorizat, poate ca o compensație față de lipsa de manifestări a iubirii părintești, care interzicea sărutul, mângâierea, alintul, răsfățul. Mi-e foarte greu să-mi amintesc ce am vorbit în particular cu dascălii mei și unde. Poate l-am vizitat acasă pe profesorul de filosofie, poate nici n-a fost ceva important și nu s-a repetat adesea. Destul că cei trei mi-au apreciat lucrarea antisemită. Pe colegii de clasă legionari i-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
i-am făcut în lipsă. A fost chemat la școală de noul director (profesorul de istorie), care l-a moralizat aproape jignitor că nu-și supraveghează odrasla (avea el însuși o „odraslă“, cu un an mai mare ca mine, și dascălul mă gelozea pentru succesele mele răsunătoare), că se descoperise de autorități organizația clandestină a frățiilor de cruce de la Liceul „Titu Maiorescu“ și că, împreună cu elevul Negoițescu, toți vinovații au fost deferiți justiției militare. Noroc că tata, care era vechi prieten
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aș fi strecurat și eu sub așternut, lângă el! L-am părăsit cu inima împovărată de nostalgie, pradă acelor vagi, dar luminoase făgăduinți ale viitorului ce sta înscris, la locul meu, în stele. Când, la terminarea studiilor secundare, am oferit dascălilor noștri tradiționala cină de adio, în grădina unui restaurant, am fost tot timpul trist de moarte (mă întrebau, când unul, când altul: ce ai? ce s-a întâmplat?), deși stăteam la masă alături de el, iar după vacanță aveam să ne
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ca, în silința la învățătură, să mă fi întrecut considerabil. Nu-mi amintesc să fi existat atunci între noi vreo comunicare deosebită. Ore de istorie ne-a ținut, pasager, turcologul Aurel Decei, care se comporta și cu noi, nu în dascăl obișnuit, ci în om de știință: era deasupra noastră, ca și a lucrurilor. La filosofie, profesor mai statornic mi-a fost Victor Iancu (pe atunci, și asistent universitar la Catedra de Estetică) și, sporadic, poeții Mihai Beniuc și Grigore Popa
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]