5,260 matches
-
trebuie să mi-l aducă aci numaidecât, viu ori mort, cu scrisoarea. (se răpede în fund.) Ghiță! Ghiță! Să vie polițaiul! Trahanache: (după el până în fund) Ai puțintică. (întorcânduse singur în scenă.) E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soțietate fără moral și fără prințip... trebuie să ai și puțintică diplomație! Tipătescu: (întorcându-se din fund) Infamul! Canalia! Trahanache: Ei, astâmpără-te omule, și lasă odată mofturile, avem
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
gata... Dandanache: Tocmai îi spuneam d-lui prefect, si dumnealui îmi spunea... Tipătescu: D-lui prefect? Dandanache: Da, d-lui prefect! (arată pe Trahanache, care vorbește lao parte cu Zoe.) Zoe: (încet) Îți place, nene, alesul d voastră? Trahanache: (încet) Deștept... dar mi se pare că e cam șiret. Dandanache: (lui Tipătescu) Îmi spunea istoriile de aiți de la aledzeri, cu scrisoarea, cu plastografia (mișcarea Zoii) si eu îi spuneam de cazul meu,... că la mine a fost chiar adevărat... cu becherul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
vă dați seama că ăla nu-și lua asistent pe oricine... că lua un asistent de mare valoare. Mi se pare că avea și doctoratul În filozofie... Deci era, cum ar zice francezul, bien calé, foarte bine pus la punct, deștept. Și era foarte bine dispus, sigur, pe cât puteai fi În Închisoare. Adică nu era prăpădit, să zică: „Doamne, ce mă fac?”. El era ca și cum ar fi fost În facultate, indiferent... Nici nu băga În seamă toate nenorocirile care se Întâmplau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mare”... „E, nu mă lua peste picior”... Și zice: „Poftim”... și m-a tratat cu o țigară... Și am fumat acolo, că n-aveai voie să intri dincolo, la celulă, cu țigări. Și zice: „Îmi pare rău, ești un puști deștept, te-ai instruit, dar ai căutat totuși să Înveți ceva care-i Împotriva regimului, chiar de la Început. Ai avut literatură subversivă”... Eu am citit atâtea romane care nu se Încadrau cu comunismu’ sau nici nu pomeneau de el. Sau când
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost rău niciodată... că din contră, noi căram pământ și pentru cei mai bolnavi, mai bătrâni, să-i mai ajutăm... Cel puțin o roabă duceam pentru ei... Și aicea mai depindea și de cum se descurcau brigadierii. Aveam câteodată brigadieri mai deștepți, mai șmecheri, care măsurau gropile și-i inducea În eroare pe majori să măsoare de aici de acolo și ne scoteau pe nas câțiva metri cubi, și atuncea ieșea brigada mai bine. Că Îi mai scăpai pe ăștia bătrâni de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă?” „Nu mai știu.” „O luăm de la Început.” Serios vă spun. „O luăm de la Început.” Vi s-a Întâmplat să primiți bătăi din astea? Nu, fiindcă eu am fost de un principiu... Acolo o fost bine să nu fii nici deștept, dar nici să mă calce pă bătătură, indiferent ce-o fost. Că n-ai avut cu cine te Înțelege, că ei o fost mai proști ca noi... Am avut unu’... nu-i mai rețin numele, avea numa’ patru clase... era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Sandu cum Îi ziceam noi, a scris Păsările... Am fost cu Nițoiu, procuror, fusese comunist, e de pe aici, de pe la Zăvoieni... L-am Întâlnit și pe Ion Omescu, Îl știa pe Shakespeare pe de rost În engleză... Era un tip foarte deștept. L-am mai Întâlnit și pe unu’ șIoanț Creangă, era rectorul Universității de la Iași... Se mai țineau prelegeri acolo Între deținuți? Da, țineau ăștia deștepți câte o prelegere d-asta extraordinară, pe câte o temă d-asta... Ori că era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ion Omescu, Îl știa pe Shakespeare pe de rost În engleză... Era un tip foarte deștept. L-am mai Întâlnit și pe unu’ șIoanț Creangă, era rectorul Universității de la Iași... Se mai țineau prelegeri acolo Între deținuți? Da, țineau ăștia deștepți câte o prelegere d-asta extraordinară, pe câte o temă d-asta... Ori că era vreo sărbătoare, vreo slujbă din asta religioasă, că erau mulți preoți... Ne scoteau la muncă și pe ploaie, dar când era potop mare era pericol
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și o Înghițeam așa netocată... El avea ce avea cu intelectualii. Și i-am spus: „Bă, tu n-ai treabă cu intelectualii, băi, că n-ai putut fi tu intelectual, că asta nu e nici o nenorocire, că ești băiat destul de deștept... Alții n-au făcut nici În școală cât ai făcut tu”. La frontieriști le spunea țuicarii, pizdarii și tot porcării d-ăstea, pentru că pe ăștia Îi băga la politici, dar, de fapt, ăștia nu erau politici, ăștia erau niște aventuriști... Dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ma’ am doi lei!”. Altu’: „Ma’ am trei lei!”. (râde - n.n.) Hai să mai bem un rând. Și-am mai băut un rând. E, după al doilea rând, nu știu dacă dumneavoastră știți, da’ devii euforic așa, devii frumos, devii deștept... Și, discutând așa..., am mai luat un rând. La al treilea rând de țuică am Început cu fotbalu’, cu... femeile. Io eram Însurat atuncea, da’ eram cel mai tânăr dintre toți. Și am Început... cu bancurile. Eram șapte inși la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a dat un leu de mi-a dat asta bilet... Și așa am ajuns În București... E, da’ am scurtat povestea și nu v-am spus... În colonie la noi, În brigadă cu mine, am avut un băiat, cel mai deștept băiat care l-am cunoscut eu, un bucureștean arestat În lotu’ de elevi de la Liceu’ „Matei Basarab”. Se numea Ică Olteanu... Am Înțeles că e prin America acum... Era un tip extraordinar, o enciclopedie. Vorbea șapte limbi străine... Și orice
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
asta... E, și trebuia să faci trei metri două sute... Și venea brigadieru’ și-ți măsura. Ei, da’ nu trebuia trei metri două sute, că accepta și dacă erau trei sau două opt sute... Și mai depindea și de brigadier... Care era mai deștept mai rezolva cu șeful de escortă... Și de multe ori mai bun era șeful de escortă ca ai noștri... E, da’ dacă nu făceai trei metri două sute și brigadierul nu era deștept, te oprea În poartă la colonie... Se făcea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai depindea și de brigadier... Care era mai deștept mai rezolva cu șeful de escortă... Și de multe ori mai bun era șeful de escortă ca ai noștri... E, da’ dacă nu făceai trei metri două sute și brigadierul nu era deștept, te oprea În poartă la colonie... Se făcea un cordon de militari, trei, patru, zece sau câți erau, venea doctoru’ și ăla care bătea. Și-ți dădea zece, cinșpe, douăzeci, douășcinci la fund cu un fier de șase... Cam așa ceva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și ăla, și ăla... Pe parcursul executării pedepsei, ați avut dreptul la scrisori, la pachete? În anii ăștia care am executat, șase ani jumătate, n-am avut dreptu’ la scrisori, n-am avut nimic. Am fost deținut politic. Care era mai deștept mai rezolva... Am făcut legătură cu unu’ de pe la Păunești, din Vrancea, și ăla mi-a dat un creion cu care i-am scris adresa mea, și a scris el acasă la mine că sunt sănătos. După aia, mai târziu, a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cap și să fii atent să faci treabă corectă, nu să faci acolo ce-ți place mata sau la știu eu ce partid te-a trimes... să nu ții cu partea aia și partea ailaltă! Dacă ai să fii băiet deștept, mai vii pe la mine când vrei. Dacă nu mor eu... Eu sunt istoric și istoria nu trebuie să fie nici de stânga, nici de dreapta. Vă mulțumesc frumos. Cu plăcere... Teofil Vasile Neculăițătc "Teofil Vasile Neculăiță" S-a născut pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Învățăm ceva. Învățam germana, engleza, matematică. Scoteam bocancul, și aveam niște bețe, și puneam săpun pe talpă la pantof, cu apă și cu praf... și scriam pe el. Și când apăreau ăștia la ușă, ștergeam repede. Aveam profesori... Erau oameni deștepți În celulă. Era unul Gheorghe Tomescu, inginer, Învățam mult de la el... Descrieți-mi o zi de sărbătoare, de Crăciun sau de Paște... Păi, nu făceam diferența. Nu Îți spunea nimeni nimica, dă-i dracului de borfași! Lucram la tapițerie și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Radu Țandără) și, probabil, Ghiță Berbecu, semnatarul articolului-program: „Fiind pentru familie, Ghiță Berbecu este contra drepturilor femeii, căci femeia, precum foarte bine a spus Maiorescu într-o conferință de la Ateneu, are creierul mai ușure decât bărbatul; deci bărbatul e mai deștept, fiindcă e mai greu la cap.“ Dintre destulele texte pline de haz aflate în filele revistei reținem „Hora colectivității“ (a afaceriștilor din partidul liberal), la fel de actuală atunci ca și acum, dacă nu cumva mai actuală: „Hai să dăm mână cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vrea să scrie cât mai mult despre dânsul pentru ca lumea să aibă zilnic gura plină cu numele său. Oamenii vor să se perpetue, cel puțin să se prelungească cât mai mult în cercul conștient al omenirii, de aci dorința veșnic deșteaptă de a nu fi uitați. Și atunci când simt că fugaciul timp a întors pagina pe care era înscris numele lor și că nimenea nu mai vorbește despre ei, se grăbesc să amintească că trăiesc încă. Dorul eternizării, care este un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
subscrie la vederile ambițioase ale principelui Gorceakov 5 și ale principelui de Bismarck, el ar subscrie atunci propria sa detronare.“6 Pe vremea aceea, pe la 1876, presa nu avea dezvoltarea de azi și nici opinia publică nu era atât de deșteaptă față de afacerile publice; de aceea puținele articole ale ziarelor asupra celor mai vitale chestiuni naționale rămâneau fără mare înrâurire asupra publicului. Dar acest articol al Românului dovedește un lucru, dovedește că Rusia n-a prezentat chestia Basarabiei în chip neașteptat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care asistase la Cameră, atât în tribunele publice cit și în curte și pe Dealul Mitropoliei la săvârșirea marelui act, se revarsă spre centrul Capitalei. Drapelele sunt arborate, valurile mulțimii străbat orașul, studenții manifestează cu cântece patriotice, se aude răsunând Deșteaptă-te române. Și până târziu în noapte poporul Capitalei, fericit, petrece 65. anul 1877 351 („un temperament de retor, lipsit de idei și de consecvență“, cum îl caracteriza N. Iorga) și N.B. Locusteanu. 63. Ședința Senatului în care a fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
une petite aguicheuse”, adică provocator, șocant, mai ales sub aspect verbal. Badineriile, picanteriile, tachineriile, formulările sale explicite țin de un anume „program”. Prin ele vrea să demonstreze - întrucît presupune că unii s-ar mai îndoi de asta - că e „fată deșteaptă”, independentă, emancipată, puternică. în biroul nostru, telefonul e pe masa mea. Luni, după ce a încheiat convorbirea cu bărbatu-su, a exclamat, bineînțeles, teatral: „Actoraș nenorocit! Pînă adineaori îl iubeam, acum să nu-l mai văd! Da’ ce crede el?” Sporici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gura i se rotunjește dînd drumul cuvintelor într-un fel de parcă acestea i-ar opări buzele. *„-Ce faci? - Citesc. - Nu scrii? - Ți-am spus doar: citesc!” Mă privește nedumerit. El crede, probabil, în scrisul continuu. *A.: „Nimeni nu te crede deștept, cînd te vede cum trăiești!” Norocul meu e că nu mă strădui pentru asta. *„O! Despre cît de multe împărății se spune în chip mincinos că sînt bune”. Și: „A fi lăudat cînd trăiești este o rușine, o batjocură. Și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce se degajă din menționarea lor. Apetisantă, povestea sa a răvășit-o pe Carmen. Oftînd, ea a întrebat cu voce tare că de ce n-a făcut-o mă-sa cu noroc, căci doar știe destule „meșteșuguri” și pe deasupra e și deșteaptă, „periculos de deșteaptă”, cum a complimentat o de curînd cineva. Sătul de pălăvrăgeală și cu senzația că-mi ratez ziua, le-am sugerat să plece, alături sau acasă (îi motivez eu în vreun fel dacă apare „Bau-Bau”-ul), căci am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din menționarea lor. Apetisantă, povestea sa a răvășit-o pe Carmen. Oftînd, ea a întrebat cu voce tare că de ce n-a făcut-o mă-sa cu noroc, căci doar știe destule „meșteșuguri” și pe deasupra e și deșteaptă, „periculos de deșteaptă”, cum a complimentat o de curînd cineva. Sătul de pălăvrăgeală și cu senzația că-mi ratez ziua, le-am sugerat să plece, alături sau acasă (îi motivez eu în vreun fel dacă apare „Bau-Bau”-ul), căci am ceva urgent de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ar putea să facă un doctorat. L am asigurat, în mod potolit, că nimeni nu pune în chestiune cunoștințele lui de latină. „Nu, nu!”, a ținut-o el înainte cu supărarea: „Toți cei care au o diplomă cred că sînt deștepți. Dar nu-i așa!” Fără să aibă o diplomă de economist, el a rezistat sub patru președinți (de sfat popular), iar circumscripția lui a fost prima pe țară, de se mirau și cei de la București cum face! „și cum făceați
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]