5,030 matches
-
de tâlhari. Lipsiți de apărare în fața miezingilor, sunt ajutați de un străin misterios cu corpul acoperit de glife - Arlen. Acesta îi ajută să ajungă în satul natal al Leeshei, care este devastat de epidemie și pe cale să fie pustiit de demoni. Cei trei ajută sătenii să organizeze apărarea și să-i învingă pe miezingi, ceea ce atrage admirația mulțimii față de Arlen, pe care-l consideră Izbăvitorul din legende. Iosua S. Hill de la "Fantasy Book Review" crede că "" „este mai mult decât un
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
de seamă că planeta se ridică chiar deasupra mormântului Virginiei. Atunci împovărat de acea superstiție a remușcărilor care se pare că l-a vizitat totdeauna când gândurile se întorceau dela visurile unei fericiri la amintirea dragostei pierdute, strigă: „Ah! ce demon m'a dus pe aceste locuri?”. Poe a scris poemul la cererea reverendului Cotesworth Bronson, care i-a cerut Poe o poezie pe care să o poată citi la una din prelegerile sale despre vorbitul în public. El i-a
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
să-și raționalizeze propriile sentimente excesive de pierdere. Spre deosebire de „Corbul”, în care naratorul crede că el nu se va mai întâlni „niciodată” cu iubirea sa, în „Annabel Lee” se spune că cei doi vor fi din nou împreună, deoarece nici măcar demonii „nu le pot despărți” sufletele. „Annabel Lee” este format din șase strofe, trei cu șase versuri, una cu șapte și două cu opt, cu o rimă ușor diferită în fiecare dintre ele. Deși nu este punct de vedere tehnic o
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
Lectura povestirii „Berenice” de către Vincent Price a fost inclusă pe albumul audio "The Imp of the Perverse and Other Tales" (1975) (Caedmon Records TC—1450). Pe același LP se mai află și lecturi realizate de Price ale povestirilor „Morella” și „Demonul perversității”. Toate cele trei povestiri ale lui Poe au fost relansate în 2000 pe setul de 5 CD-uri "The Edgar Allan Poe Audio Collection" înregistrat de compania Harper Collins. Jocul video "The Dark Eye" (1995) conținea reconstituiri video ale
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
„” (în ) este o povestire care începe ca un eseu și care a fost scrisă de poetul și prozatorul american Edgar Allan Poe. Ea discută impulsurile autodistructive ale naratorului, concretizate prin metafora simbolică a „demonului perversității”. Naratorul descrie acest spirit ca un impuls care tentează o persoană să facă acțiuni „numai pentru că simțim că "nu" ar trebui să le săvârșim”. Naratorul explică pe larg teoria sa cu privire la „demonul perversității”, despre care crede că-i face
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
ale naratorului, concretizate prin metafora simbolică a „demonului perversității”. Naratorul descrie acest spirit ca un impuls care tentează o persoană să facă acțiuni „numai pentru că simțim că "nu" ar trebui să le săvârșim”. Naratorul explică pe larg teoria sa cu privire la „demonul perversității”, despre care crede că-i face pe oameni să comită acte împotriva propriului lor interes. Această discuție similară cu un eseu este prezentată într-un mod obiectiv, deși naratorul recunoaște că el este „una dintre nenumăratele victime ale Demonului
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
demonul perversității”, despre care crede că-i face pe oameni să comită acte împotriva propriului lor interes. Această discuție similară cu un eseu este prezentată într-un mod obiectiv, deși naratorul recunoaște că el este „una dintre nenumăratele victime ale Demonului Perversității”. El explică apoi cum condamnarea sa pentru omor a fost rezultatul acestui impuls. Naratorul a ucis un om folosind o lumânare care emitea vapori otrăvitoare. Victimei îi plăcea să citească noaptea în pat și, folosind lumânarea pentru a lumina
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
suficient de nebun încât să-și recunoască vina. Spunând aceasta, totuși, el începe să se întrebe dacă este capabil de mărturisească. El fuge speriat pe străzi, trezind suspiciuni. Când se oprește în cele din urmă, se simte lovit de un „demon nevăzut”. El își dezvăluie secretul „foarte limpede”, dar cu o grabă ca și cum s-ar fi temut să nu fie întrerupt. Este judecat rapid și condamnat pentru crimă la moarte prin spânzurare. Povestirea „” a fost publicată pentru prima dată în ediția
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Demonul perversității” începe mai degrabă ca un eseu decât ca o operă de ficțiune, un format pe care Poe îl folosise anterior în „Îngropat de viu”. Ea este, prin urmare, mai puțin despre o intrigă și mai mult despre o teorie
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
auto-distructive, inclusiv naratorul. Mărturisirea finală a naratorului că este un criminal nu este inspirată de un sentiment de vinovăție, ci, în schimb, din dorința de a-și recunoaște acțiunile sale deși știe că nu ar trebui. Teoria lui Poe despre demonul perversității poate fi, de asemenea, noțiuni timpurii ale subconștientului și reprimării psihologice care nu vor fi teoretizate pe deplin până la Sigmund Freud. Multe dintre personajele lui Poe au un eșec în a rezista demonului perversității - inclusiv criminalul din „Pisica neagră
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
ar trebui. Teoria lui Poe despre demonul perversității poate fi, de asemenea, noțiuni timpurii ale subconștientului și reprimării psihologice care nu vor fi teoretizate pe deplin până la Sigmund Freud. Multe dintre personajele lui Poe au un eșec în a rezista demonului perversității - inclusiv criminalul din „Pisica neagră” și naratorul din „Inima care-și spune taina”. Opusul acest impuls este văzut în personajul C. Auguste Dupin al lui Poe care demonstrează o rațiune și o analiză profundă. Unul dintre primele exemple, care
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
inclusiv criminalul din „Pisica neagră” și naratorul din „Inima care-și spune taina”. Opusul acest impuls este văzut în personajul C. Auguste Dupin al lui Poe care demonstrează o rațiune și o analiză profundă. Unul dintre primele exemple, care precede „Demonul perversității”, se află în romanul "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Într-o scenă, personajul principal este copleșit de o dorință copleșitoare de a se lăsa să cadă de pe o stâncă abruptă. În plus, oamenii de știință și criticii sugerează că
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Într-o scenă, personajul principal este copleșit de o dorință copleșitoare de a se lăsa să cadă de pe o stâncă abruptă. În plus, oamenii de știință și criticii sugerează că Poe a avut propriul său demon al perversității. Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a scris-o pentru a-și justifica propriile acțiuni autodistructive. James M. Hutchisson a afirmat că povestirea reflectă gelozia și sentimentul de trădare al lui Poe, care a dus la vrajba sa publică
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
reflectă gelozia și sentimentul de trădare al lui Poe, care a dus la vrajba sa publică cu Henry Wadsworth Longfellow și cu cultura literară din New England; așa-numitul „război Longfellow” a avut loc în același timp cu scrierea povestirii „Demonul perversității”. Trei luni după ce povestirea a fost publicată, Poe a atacat cercul literar din Boston prin încercarea de a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al Aaraaf” la o prelegere. Biograful Daniel Stashower sugerează că încercarea lui
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
încercarea de a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al Aaraaf” la o prelegere. Biograful Daniel Stashower sugerează că încercarea lui Poe de a provoca publicul și a se înstrăina de el a fost inspirată de propriul demon al perversității. Poe a afirmat în ediția din decembrie 1845 a revistei "Broadway Journal" că publicația "Nassau Monthly" a Princeton College a criticat aspru „Demonul perversității”. Numind-o „farsă”, criticul a remarcat că linia de raționament a scriitorului despre această
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
de a provoca publicul și a se înstrăina de el a fost inspirată de propriul demon al perversității. Poe a afirmat în ediția din decembrie 1845 a revistei "Broadway Journal" că publicația "Nassau Monthly" a Princeton College a criticat aspru „Demonul perversității”. Numind-o „farsă”, criticul a remarcat că linia de raționament a scriitorului despre această idee filosofică a fost dificil de urmat. „El o urmărește din pustia frenologiei în cea a transcendentalismului, apoi în cea a metafizicii în general; apoi
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
End: Vampire Reign este cunoscut și ca Owari no Seraph. Această listă cuprinde episoadele din primul sezon al anime-ului Seraph of the End, numit Seraph of the End: Vampire Reign. 1. Lumea legii sângelui 2. Umanitate după cădere 3. Demonul dinăuntrul tău 4. Vampirul Mika 5. Contractul Demonului Negru 6. Noua familie 7. Trupa Mitsuba 8. Prima exterminare 9. Atacul Vampirilor 10. Rezultatele alegerii 11. Reuniunea prietenilor din copilărie 12. Toți sunt păcătoși Seraph of the End: Battle in Nagoya
Lista episoadelor din Seraph of the End () [Corola-website/Science/335133_a_336462]
-
no Seraph. Această listă cuprinde episoadele din primul sezon al anime-ului Seraph of the End, numit Seraph of the End: Vampire Reign. 1. Lumea legii sângelui 2. Umanitate după cădere 3. Demonul dinăuntrul tău 4. Vampirul Mika 5. Contractul Demonului Negru 6. Noua familie 7. Trupa Mitsuba 8. Prima exterminare 9. Atacul Vampirilor 10. Rezultatele alegerii 11. Reuniunea prietenilor din copilărie 12. Toți sunt păcătoși Seraph of the End: Battle in Nagoya este cunoscut și ca Owari no Seraph: Nagoya
Lista episoadelor din Seraph of the End () [Corola-website/Science/335133_a_336462]
-
no Seraph: Nagoya Kessen-hen. Această listă cuprinde episoadele din cel de-al 2-lea sezon al anime-ului Seraph of the End, numit Seraph of the End: Battle in Nagoya. 1. Lumea umană 2. Conexiuni complicate 3. Ambiție în Armata Demonilor 4. Ordinele Lunii Demonilor 5. Revolta vitelor 6. Sabia Justiției 7. Shinoa și Guren 8. Cântecul Demonilor 9. Trădătorii aliați 10. Yu și Mika 11. Iubire arogantă 12. Serafimul sfârșitului Această listă cuprinde special, specialurile fiind episoade care arată întâmplări
Lista episoadelor din Seraph of the End () [Corola-website/Science/335133_a_336462]
-
Această listă cuprinde episoadele din cel de-al 2-lea sezon al anime-ului Seraph of the End, numit Seraph of the End: Battle in Nagoya. 1. Lumea umană 2. Conexiuni complicate 3. Ambiție în Armata Demonilor 4. Ordinele Lunii Demonilor 5. Revolta vitelor 6. Sabia Justiției 7. Shinoa și Guren 8. Cântecul Demonilor 9. Trădătorii aliați 10. Yu și Mika 11. Iubire arogantă 12. Serafimul sfârșitului Această listă cuprinde special, specialurile fiind episoade care arată întâmplări ce nu au legătură
Lista episoadelor din Seraph of the End () [Corola-website/Science/335133_a_336462]
-
-ului Seraph of the End, numit Seraph of the End: Battle in Nagoya. 1. Lumea umană 2. Conexiuni complicate 3. Ambiție în Armata Demonilor 4. Ordinele Lunii Demonilor 5. Revolta vitelor 6. Sabia Justiției 7. Shinoa și Guren 8. Cântecul Demonilor 9. Trădătorii aliați 10. Yu și Mika 11. Iubire arogantă 12. Serafimul sfârșitului Această listă cuprinde special, specialurile fiind episoade care arată întâmplări ce nu au legătură cu episoadele. 1. Numărul 1 2. Numărul 2 3. Numărul 3 4. Numărul
Lista episoadelor din Seraph of the End () [Corola-website/Science/335133_a_336462]
-
prin practici taoiste. După o revoltă împotriva Împăratului de Jad este închisă sub un munte de către Buddha. În schimbul eliberării sale acceptă să-l însoțească pe călugărul pelerin Xuanzang în calitate de gardă de corp (împreună cu monstrul cu cap de porc Zhu Bajie, demonul Sha Wujing și dragonul Longwang), într-o călătorie spre vest pentru a recupera unele sutre budiste din India. Caracterul său este ambiguu, fiind cel al unui tânăr vesel, dar obraznic și rebel, un amestec de impetuozitate, curaj, umor ciudat, inteligență
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
păr posedă proprietăți magice, fiind capabil de a se transforma în clone ale sale, precum și în diverse arme, animale și alte obiecte. Cunoaște de asemenea vrăji care pot stâpâni vântul sau separa apa, pot să evoce cercuri de protecție împotriva demonilor, sau să înghețe oameni, demoni, și zei deopotrivă. Se poate deasemeni mări sau micșora, după cum și toiagul său magic poate fi mărit sau micșorat până la dimensiunea unei scobitori, putând fi astfel ascuns într-o ureche. După ce a reușit să supraviețuiască
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
capabil de a se transforma în clone ale sale, precum și în diverse arme, animale și alte obiecte. Cunoaște de asemenea vrăji care pot stâpâni vântul sau separa apa, pot să evoce cercuri de protecție împotriva demonilor, sau să înghețe oameni, demoni, și zei deopotrivă. Se poate deasemeni mări sau micșora, după cum și toiagul său magic poate fi mărit sau micșorat până la dimensiunea unei scobitori, putând fi astfel ascuns într-o ureche. După ce a reușit să supraviețuiască 49 de zile într-un
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
și toiagul său magic poate fi mărit sau micșorat până la dimensiunea unei scobitori, putând fi astfel ascuns într-o ureche. După ce a reușit să supraviețuiască 49 de zile într-un foc divin, ochii săi au câștigat puterea de a recunoaște demoni polimorfi sub diferite avatare. Ochii săi văd ziua până la 1000 de Li și noaptea până la 300. Nu se mai teme de foc, dar păstrează totuși slăbiciunea și teama față de fum. Dat fiind că poziția sa în ierarhia celestă a fost
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]