6,859 matches
-
coloane”) face trimitere la ruinele din apropiere și este un toponimic frecvent utilizat în epocă pentru „grădiștile” cetăților antice. Renașterea orașului din sec. IX se integrează unei tendințe mai largi de reurbanizare promovate în această regiune a Imperiului Bizantin de către dinastia macedoneană. Săpăturile arheologice întreprinse în perioada 1982-1996 au scos la iveală ruinele bisericii episcopale (o bazilică cu transept construită în sec. IX și restaurată în sec. XII), precum și ale altor două biserici din epoca bizantină. În perioada bizantină (sec. IX-XIV
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
-lea vine cu noi completări documentare la istoria localității: 353 de case, 2.820 de locuitori, ambulatoriu, școală medie, 4 școli primare, industrie casnică, comerț. Ceadîr-Lunga a dat mai multe personalități remarcabile dintre care Mihail Ciachir, găgăuz, provenit dintr-o dinastie de slujitori religioși, a editat o serie de manuale și cărți didactice, printre care un dicționar moldovenesc și o scurtă prezentare a gramaticii moldovenești. De asemenea, a editat o serie de cărți în limba găgăuză. O altă personalitate remarcabilă a
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
Marcus Ulpius Nerva us (n. 18 septembrie 53, Italica Santiponce, d. 9 august 117 Selinus Cilicia), Împărat Roman între 98-117, a fost al doilea dintre cei așa-ziși "cinci împărați buni" ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era . a fost fiul lui Marcus Ulpius Traianus, un proeminent senator și general dintr-o familie romană faimoasă ("Ulpii
Traian () [Corola-website/Science/297411_a_298740]
-
doar pentru luptătorii și armele sale, dar și pentru navele puternice), care dispunea de corăbii care aveau o proră la ambele capete. Nu se cunosc regii ("kuningaz") care i-au condus pe suiones, dar în mitologia nordică se regăsește o dinastie lungă de regi legendari și semi-legendari, mergând până la ultimele secole de dinaintea erei noastre. Cât despre sistemul lor de scriere, alfabetul runelor a fost inventat de elitele din sudul Scandinaviei în secolul II. Cu toate acestea, tot ce a supraviețuit de pe
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
cu triburile Hua. Potrivit lui Priscus, avarii și hunii au fost forțați de sabiri să se mute spre vest, până spre Volga, încât în 550 istoricul Bisericii Zacharias Rhaetor menționează comunități avare în Occident. După o înfrângerea suferită în lupta contra dinastiei nord-chineze Wei, avarii vor fi menționați în jurul anului 463 ca făcându-și apariția în zona Mării Negre. O parte a populației avare se chema, potrivit izvoarelor, "varchunni" (din "var" și 'chunni"), fiind o populație ogură, adică protobulgară i sunt împinși spre
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
lui Vasile Lupu, vărul acestuia, postelnicul "Iorga", cumpără aici părți de moșii. După moartea sa el a lăsat moștenire partea de sat surorilor sale "Alexandra" și "Creata". Viața acestora s-a stins la Ungheni la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dinastia următoare a fost cea a boierilor moldoveni Buznea. Mihai, ultimul descendent al acestei familii, se stinge din viață ruinat de avere în anul 1914. Cele mai de cu seamă familii boierești care au trăit la Ungheni a fost cea a
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
Orientul Mijlociu. La sfârșitul primului război mondial, guvernul turc s-a dovedit absolut neputincios, iar imperiul a fost împărțit între puterile învingătoare. În numai câțiva ani au fost proclamate noi state. Unul dintre aceste state noi a fost Republică Turcia. Membrii dinastiei otomane au fost alungați de pe pământurile Anatoliei, unde străluciții lor strămoși creaseră unul dintre cele mai mari imperii ale lumii. După 76 de ani, în 1999, Parlamentul de la Ankara a acordat cetățenia turcă membrilor familiei foștilor sultani. Imperiul otoman ar
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în Ottoman Social and Economic History" (1985); Stanford J. Shaw-H"istory of the Ottoman Empire and Modern Turkey"(1976), Robert Mantran-"Histoire De L'empire Ottoman, Colin Imber-The Ottoman Empire" (1300-1481). S-au scris "Istoriile Casei lui Osman" sau "Istoriile Dinastiei Otomane" scrise de Oguzname, Asikpasazade, Uruc bin Adil, Mehmed Nesri, Tursun Bey . S-au scris Gazavetname -Cronică expediției militare, Fetihname - Cronică cuceririi. Aceste cronici au fost utilizate drept modele de către mării cronicari din secolele XVI-XIII. Cronicile serveau ca material de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
kurde,sub supravegherea califului abbasid de la Bagdad. În 1220,regiune a fost cotropita de mongoli,care în cele din urmă,au ocupat Bagdadul în 1258.Ceea ce i-a împins pe turci să se extindă spre vest. Osman I(1299-1326) ,fondatorul dinastiei căreia i-a dat și denumirea,a fost în jurul anului 1300 conducătorul unui grup tribal din nord-vestul Anatoliei.Luptatorii tribului se dedicaseră unui Jihad împotriva Bizanțului. Orhan Gâzi (1326-1359),fiul lui Osman,și-a luat titlul de sultan,a stabilit
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
ale partidelor reanimate de vechi islamiști și focare de tradiționaliști islamici în Turcia, de ex.) sau problemele de integrare a imigrației de religie islamică în țările Europei de vest. Sultanul era monarh absolut, cel puțin din punct de vedere oficial. Dinastia a fost numită de cele mai multe ori Osmanli sau Casă Osman. Primii conducători otomani s-au numit pe ei înșiși "bei", de aceea acceptând suzeranitatea sultanatului Selgiucid și a succesorului acestuia, sultanatul Ilhanat. Murad I a fost primul otoman care s-
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
la faptul ca principii respectivi nu participaseră la războiul sfânt, ci la subminarea acestuia, sau sprijinirea inamicilor Islamului. În sec. XV, cronicarii otomani au desemnat acțiunile împotriva emirilor anatolieni ca fiind defensive În timpul lui Murad ÎI apare argumentul conform căreia dinastia otomană avea descndenți până la Oguz Han, fiind adevărații moștenitori ai oguzilor. Războaiele împotriva safavizilor. La începutul sec. XVI, șahul Ismail proclama șiismul că religie oficială a statului sau și încerca să îl extindă. Problemă otomanilor era acea că în Anatolia
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
luptelor împotriva emirilor anatolieni, otomanii au început să construiască diverse argumente pentru a-și legitimă acțiunile belicoase. Prin urmare, în sec. XV apare tradiția conform căreia „Casa lui Osman” se trăgea din legendarul Oguz Han, strămoșul oguzilor. În acest context, dinastia otomană era superioară tuturor celorlate dinaștii turcomane din Anatolia, având în vedere că turcii se considerau și urmașii legali ai Imperiului selgiuchid, astfel că aveau dreptul de a lupta împotriva emirilor anatolieni care uzurpaseră această moștenire. Apogeul luptei împotriva coreligionarilor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și urmașii legali ai Imperiului selgiuchid, astfel că aveau dreptul de a lupta împotriva emirilor anatolieni care uzurpaseră această moștenire. Apogeul luptei împotriva coreligionarilor care se împotrivea otomanilor a fost atins în timpul conflictului cu safavizii. În timpul lui Isma îl, întemeietorul dinastiei safavide, religia shi ita este ridicată la rand oficial, astfel că integritatea Imperiului Otoman este pusă la îndoială, având în vedere că turcii erau sunniți. Muftii din ambele state au emis fetva-le prin care era exprimată ostilitatea virulenta dintre otomani
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
-lea, după victoria lui Clovis I asupra alemanilor la Tolbiac în 504 e.n., și apoi după dominația francă asupra burgunzilor. De-a lungul restului secolelor al VI-lea-al VIII-lea, zona Elveției a continuat să fie sub hegemonie francă (dinastiile Merovingiană și Carolingiană). Dar după expansiunea din timpul lui Carol cel Mare, imperiul franc a fost împărțit prin tratatul de la Verdun în 843. Teritoriile Elveției de astăzi au fost împărțite atunci între Francia Mijlocie și Francia Orientală până când au fost
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
1000. În 1200, Platoul Elvețian cuprindea dominioanele caselor Savoia, Zähringer, Habsburg și Kyburg. Unele regiuni (Uri, Schwyz, Unterwalden, denumite ulterior "Waldstätten") au fost incluse în Imediațiunea imperială, cu scopul de a da împăratului control direct asupra trecătorilor montane. La căderea dinastiei Kyburg în 1264, Habsburgii, în frunte cu regele Rudolph I (sfânt împărat roman în 1273) și-au extins teritoriul în estul Platoului Elvețian. Vechea Confederație Elvețiană a fost o alianță formată de comunitățile din văile Alpilor centrali. Confederația a facilitat
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
fapt datează încă din cca. 2300. Primul imperiu important în teritoriu a fost cel al Hitiților, din sec. XVIII-XIII î.Hr.. Asirienii au colonizat teritorii din SE Turciei înainte de 1950 î.Hr. până în 612 î.Hr., când imperiul Asirian a fost cucerit de dinastia Caldeea în Babilon. Urmând colapsul hitiților, frigienii, un popor indo-european, au realizat ascendența până ce regatul lor a fost distrus de Cimerieni în sec. VII î.Hr. Cei mai puternici succesori ai Frigiei au fost Lidia, Caria și Licia. Lidienii și Licienii
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie 1923 din rămășițele Imperiului Otoman. Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia, în secolul al XI-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină o forță importantă în regiune. În secolul al XVI-lea, ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat, Europa de sud-est și Caucazul. După înfrângerea suferită în Primul Război Mondial, puterile învingătoare au urmărit
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
(în mongolă: "Монгол Улс") este o țară din Asia Centrală, republică parlamentară, care se învecinează la nord cu Rusia și la sud cu Republica Populară Chineză. A fost centrul Imperiului Mongol în secolul 13, dar a fost condusă de dinastia manciuriană Qing, din secolul 18 si până la formarea, cu asistență sovietică, a unui guvern independent (în 1921). Ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, a adoptat o formă de guvernare democratică. A optsprezecea țară din lume ca suprafața, Mongolia are foarte
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
mai mare imperiu cu suprafață continuu-terestră din istoria lumii. După mai mult de un secol, Imperiul Mongol și-a sfârșit existența, iar Mongolia a redevenit un teritoriu fracturat de lupte interne, ceea ce a permis, în 1636, cucerirea Mongoliei Interioare de către dinastia Qing, și, în 1691, supunerea celei Exterioare (propriu-zise). Ambele regiuni și-au declarat independența în anul 1911, dar numai Mongolia Exterioară și-o poate menține, datorită sprijinului rusesc. După Revoluția Rusă din Octombrie 1917, trupe chinezești au reocupat Mongolia Exterioară
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
(cunoscut și ca Dinu Brătianu, n. 13 ianuarie 1866 - d. mai 1950) a fost un om politic liberal, membru proeminent al „dinastiei Brătienilor”, ca fiu al lui Ion C. Brătianu și frate mai mic al lui Ionel Brătianu. De profesie inginer, Dinu Brătianu a deținut funcțiile de deputat și ministru, devenind în ultima parte a vieții sale președinte al Partidului Național Liberal
Constantin I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/297704_a_299033]
-
de la punctul cel mai nordic la cel mai sudic este de 350 km, iar de la cel mai apusean la cel mai răsăritean este de 150 km. Punctele extreme sunt: Basarabia: Republica Moldova: Inițial numele Basarabia a fost dat Țării Românești, datorită dinastiei întemeietoare a acestui voievodat, familia Basarabilor. Aceștia, în luptele lor împotriva Tătarilor între 1328 și 1342, au luat în stăpânire stepa cuprinsă între Carpații Vrancei - Dunăre - Marea Neagră și o linie mergând de la confluența Trotușului cu Siretul la capul Codăești (la
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
lut”). Aproximativ cincizeci de ani mai târziu orașul s-a extins și pe malul stâng al Senei, în actualul "cartier latin", și a fost numit "Paris". Ocupația romană s-a încheiat în 508, când Clovis I a făcut orașul capitala dinastiei Meroviengienilor a francilor. Invaziile vikingilor din secolul IX au obligat parizienii să construiască o fortăreață pe Île de la Cité. În cursul uneia dintre invazii, Parisul a fost cucerit de către vikingi, probabil sub Ragnar Lodbrok, care a primit o recompensă uriașă
Paris () [Corola-website/Science/296639_a_297968]
-
coasta mediteraneană la sud. Numit, inițial, Sfântul Imperiu Roman, a fost redenumit, oficial, "Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicæ" (Sfântul Imperiu Roman al Națiunii Germane) începând cu 1448, pentru ca titulatura să corespundă cu teritoriul ocupat, devenit, între timp, mai restrâns. Pe timpul dinastiei începute de Otto I, între anii 919 și 1024, s-au consolidat ducatele Lorenei, Saxoniei, Franconiei, Șvabiei, Turingiei și Bavariei, iar regele german a fost numit Împărat romano-german al acestor regiuni în 962. Pe timpul domniei împăraților salici (1024-1125), Sfântul Imperiu
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
principii de bază aveau să dureze până la destrămarea imperiului. Aceasta codifica alegerea împăratului de către șapte prinți-electori, care controlau unele din cele mai puternice principate și arhiepiscopii. Începând cu secolul al XV-lea, împărații au fost aleși, aproape fără excepție, din cadrul dinastiei austriece de Habsburg. Călugărul Martin Luther și-a publicat cele 95 de Teze în 1517, prin care ataca unele practici ale Bisericii Catolice, începând, astfel, Reforma Protestantă. O religie distinctă, luterană, a devenit religie oficială în mai multe teritorii germane
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
cu numele "Germania" a fost unificat ca stat-națiune modern în 1871, când Imperiul German a fost înființat împreună cu Regatul Prusiei, ca element constitutiv. După înfrângerea francezilor în Războiul franco-prusac, Imperiul German a fost proclamat la Versailles, în 18 ianuarie 1871. Dinastia Hohenzollern a Prusiei a guvernat noul imperiu, al cărui capitală era Berlin. Imperiul era o unificare a tuturor statelor dezmembrate ale Germaniei, cu excepția Austriei ("Kleindeutsche Lösung" sau „Germania de Jos”). Începând din 1884, Germania a început un proces de colonizare
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]