4,963 matches
-
a neliniștit puterea publică încă de la origine. Solon, dacă putem crede ce ne spune Plutarh, a părăsit, indignat, teatrul lui Dionysos din Atena, în cursul primului spectacol tragic la care a asistat, refuzând să plătească pentru această artă a minciunii. "Discipolii lui Thespis 7 începeau să anime tragedia. Noutatea spectacolului atrăgea mulțimea, deși nu s-a ajuns chiar până la a face din asta o competiție și un concurs. Solon, curios din fire și dornic să se instruiască, mergea să-l vadă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi "favorabile virtuții". Literatura, imorală, nu pare decât, ne avertizează el, să-l pervertească pe cetățean. "Văd (...) multe motive ca să cred că cetatea pe care am fondat-o este cea mai bună, zise Socrate, adresându-se lui Glaucon, unul din discipolii săi și principalul interlocutor în Republica, dar îndrăznesc să afirm acest lucru mai ales gândindu-mă la regulamentul nostru despre poezie. Ce regulament? De a nu admite în niciun caz această parte a poeziei care constă în imitație 9. Necesitatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sacră a statuilor divine aflate în temple și din care descinde. "Marioneta este descendenta străvechilor idoli din piatră ai templelor, ea este imaginea degenerată a unui Zeu. Prietenă a copilăriei, ea știe încă să-și aleagă și să-și atragă discipolii." Masca, ce suprimă mobilitatea feței, îl fascinează pe Craig pentru aceleași motive. "Oricine înțelege valoarea măștii și a voalurilor și le apreciază, se înrudește cu sculptorul, cu arhitectul, cu lucrătorul în metale prețioase, cu tipograful." Dacă Craig a analizat îndelung
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puțin un personaj care i-ar fi exterior, ci să regăsească, prin rol, o exprimare elementară arhaică. El trebuie "să învețe să-și folosească rolul ca și cum ar fi bisturiul unui chirurg pentru a se diseca pe el însuși." Thomas Richards, discipolul său, se explică astfel asupra acestui lucru, în Să lucrezi cu Grotowski asupra acțiunilor fizice, din 199537: "Nu este același lucru ca munca lui Stanislavski asupra personajului. Stanislavski își centra căutarea pe construirea unui personaj în interiorul unei întâmplări și unor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Moralitățile și Misterele au servit totdeauna drept tragedii. Nu citează Misterele pentru că tocmai fusese interzisă reprezentarea lor la Paris prin ordinul Parlamentului din 1548. Cât despre "arhetipurile" (modele), la care face aluzie, acestea sunt piesele antice. 2 Vauquelin de la Fresnaye, discipol al lui Ronsard, face câteva analize valoroase asupra poeților timpului său. În materie de teatru, el se mulțumește să-l parafrazeze pe Horațiu. 3 Jean de la Taille, care neîndoielnic nu l-a citit direct pe Aristotel, cunoaște Poetica prin comentatorii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru istorie, arheologie și filologie” și în broșură, însoțind o ediție facsimilată a cărții, nu este în măsură să-i consolideze autoritatea științifică, deoarece abecedarul se va dovedi un fals al editorului Zaharia Carcalechi. În ceea ce privește ideile despre istoria literaturii, V., discipol al lui V.A. Urechia și al profesorilor Emilio Castelar și Felipe Monlau de la Universitatea din Madrid, nu este cu nimic original. Literatura, afirmă el în cursul inaugural ținut la Universitatea din Iași în 1869, este o expresie fidelă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
altfel, se exprimase și Heraclit, care condamnase sacrificiile sângeroase ca și cultul adus statuilor, atingând În polemică și modalitatea În care contemporanii lui se apropiau de mystèria. Nu mai puțin explicit În condamnarea uciderilor sacrificiale fusese Empedocle, care le propunea discipolilor săi o etică În raport cu care să Își conformeze propria existență. Dacă apoi Empedocle și-a proclamat efectiv propria divinitate, el a fost totuși un personaj izolat, așa cum marginale din punct de vedere cultural și geografic, apar tendințele care Îi invitau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vag, după cum vagi rămân și orfeotelesti, figuri obscure de preoți itineranți ce practicau purificări și inițieri. De contururi mai precise dă dovadă, În schimb, pitagoreismul, care a fost organizat Într-o școală, fie ea și de tip ezoteric. Pythagòreioi erau discipolii lui Pitagora, Pythagorìstai erau partizanii lui, pythagorìzein desemna condiția discipolului pitagoreic, iar pythagorismòs reprezenta corpusul doctrinar. La fel de bine cunoscut și consemnat cu precizie de izvoare este „stilul de viață pitagoreic”, bios pythagòreios, sistematizat de norme precise și cu care, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
itineranți ce practicau purificări și inițieri. De contururi mai precise dă dovadă, În schimb, pitagoreismul, care a fost organizat Într-o școală, fie ea și de tip ezoteric. Pythagòreioi erau discipolii lui Pitagora, Pythagorìstai erau partizanii lui, pythagorìzein desemna condiția discipolului pitagoreic, iar pythagorismòs reprezenta corpusul doctrinar. La fel de bine cunoscut și consemnat cu precizie de izvoare este „stilul de viață pitagoreic”, bios pythagòreios, sistematizat de norme precise și cu care, de altfel, orphikòs bios avea afinități. Platon (Republica, X, 600 A
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grea) și economia financiară. Povestea lui Demaratos ne Învață cât au fost de numeroase și paradoxale relațiile dintre Roma și civilizația greacă, „deja” din epoca arhaică 1. Demaratos, originar din Corint, se stabilește la Tarquinia aducând cu sine multe bogății, discipoli și meșteșugari. Se căsătorește cu o femeie din Tarquinia, iar fiul lui devine regele Romei: Luciusxe "Lucius" Tarquinius Priscus. Acestor relații personale li se asociază un schimb cultural important. În acel timp a fost transferată de la Tarquinia la Roma o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Foceea În Apus, este considerat de către antici unul dintre Întemeietorii „filozofiei italice”. El a amintit doctrina metempsihozei lui Pitagora din Samos, activ la Crotona din 532/531, exilat și el din Orient (F 7); Parmenide și Empedocle ar fi fost discipolii lui și ar fi imitat, În poemele lor didactice, poeziile (silloi) lui Xenofan (Diogene Laertios, 8, 56; cf. Jaeger, 19642, pp. 39 sqq.). El a cutezat cel dintâi să critice „Înșelătoria homerică”. Homer Îi gândește pe zei ca oameni, antropomorfi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu Hermesxe "Hermes". În literatura atribuită lui, el asumă rolul de revelator al unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele mai Înalte ale divinului și omenire, uneori personaj divin, alteori Înțelept din neamul omenesc care instruiește un cerc devotat de discipoli. În orice caz, Învățătura lui se Înfățișează ca expresie a anticei Înțelepciuni egiptene, chiar dacă, mai ales În ermetismul de inspirație filozofică și religioasă, profunde și adesea proeminente sunt elementele greco-elenistice, Împrumutate mai ales din tradiția platonică și cu ample contribuții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indiciu despre acele perspective escatologice și soteriologice care, dimpotrivă, apar ca centrale În contextele ermetiste cu conținut filozofico-religios. Pe de altă parte, este important faptul că În interiorul ermetismului „popular” s-a format schema literară a Învățăturii dată de la maestru la discipol, structurându-se ca transmitere a unei Înțelepciuni secrete de la tată la fiu, care va fi adoptată mai târziu pentru formularea unui mesaj religios. Într-adevăr, tensiunea pentru atingerea unei cunoașteri de tip mistic, la care nu se poate ajunge prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Asclepius ca unică formă de cult. În orice caz, ca trăsătură distinctivă a bogatei producții literare puse sub patronajul lui Hermesxe "Hermes" Trismegistos rămâne calitatea ei de revelație divină care se vrea păzită și transmisă pe cale ezoterică de la maestru la discipol. Sub această garanție, era posibilă formularea din când În când a unor doctrine care, oricâxe "Asclepios"t de diversificate, se distingeau prin implicarea lor În marile teme teologice, cosmologice și antropologice, finalizate toate În cea soteriologică, În conformitate cu exigențele spirituale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a unor aspecte esențiale ale ethos-ului religios al epocii. După ce a primit o educație În artele medicale și În practica divinatorie de la un personaj care exercita tocmai profesia de medic și, „fiind prin naștere din Tyana, fusese unul dintre discipolii cei mai asidui ai lui Apollonius” (Alexandru, 5), Alexandru, chiar și În descrierea răuvoitoare a biografului care intenționează să Îl prezinte ca pe un mag și un pungaș, În afara faptului că avea obiceiuri corupte, apare deci bogat În daruri umane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scenariu taumaturgic și divinatoriu, un filozof ca Porphyrios și mediile, hrănite și ele din interese intelectuale și mistice laolaltă, În care s-a format și circula literatura de revelație atribuită lui Hermesxe "Hermes" Trismegistos, care Îi recomandă restrânsului cerc de discipoli, adunat Într-un loc sacru, tocmai să se reculeagă Într-o rugăciune tăcută, unica formă de cult cu putință pentru acești adepți ai purei religio mentis (Asclepius, 25). 5. Ultimii greci: religia neoplatonicienilor, Între logos și misticătc "5. Ultimii greci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
există, să subliniem diferențele și câteodată adevăratele contrapoziții care se conturează Între ele. a) Plotin Sosit la Roma În 244 d.Hr., după ce și-a maturizat la Alexandria, pe lângă Ammonius Saccas, propria fizionomie filozofică, Plotin elaborează În interiorul unui cerc de discipoli, Într-o fructuoasă confruntare de idei cu exponenții platonismului din generația precedentă, un sistem propriu și original de gândire, Înrădăcinat, din punct de vedere programatic, pe terenul platonic. Din acesta ne interesează să subliniem aici dimensiunea religioasă, care poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că rugăciunile i-ar putea influența pe zei, nici că ar putea să se substituie purificării morale și intelectuale. b) Porphyrios (cca 232-300 d.Hr.) Fundamentele etice și intelectualiste ale religiozității plotiniene au exercitat o influență hotărâtoare și profundă asupra discipolului și continuatorului, al cărui iter cultural și spiritual arată, de altfel, că implicarea În pestrițul humus al religiozității antice târzii era mai puternică. Autor cu o producție literară foarte bogată, În care se Împletesc Într-un mod complicat interese speculative
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a-l pregăti să urmeze ascensiunea către Unu a sufletului inteligent, obținută prin mijloacele purificării etice și ale exercițiului rațional. c) Iamblichos (250cca 325 d.Hr.) Puținele informații biografice despre acest personaj, originar din Chalcis, Siria, Îl Înfățișează ca pe discipolul lui Anatolius, de la care a dobîndit cunoștințe despre aristotelism și interesul pentru matematică, și al lui Porphyrios, deși față de acesta din urmă era mai tânăr cu doar câțiva ani. Oricum, este importantă șederea sa la Roma la scurt timp după
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de o geografie politică fragmentată și complexă, ar fi pus capăt existenței acelui stat din Khorasan, independent față de suveranitatea mezilor și guvernat tocmai de suveranul convertit de Zoroastru. Reconstrucția lui Henning a fost susținută, cu noi argumente, de unii dintre discipolii săi, fie integral, atât din punctul de vedere al cronologiei, cât și din cel al geografiei istorice (Gershevitch, 1959, pp. 14 sqq. și 1968, pp. 1 sqq.), fie parțial, pentru aspectele sale geografico-lingvistice (MacKenzie, 1988), În timp ce alții au abandonat-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mituri, legende și istorie. Printre datele privitoare la viața sa, provenite din tradiția religioasă, despre care nu există motive să fie considerate legendare, există informația că ar fi avut revelația la treizeci de ani, că ar fi convertit un prim discipol la patruzeci de ani, iar pe Vișt³spaxe "Vișta>spa", la patruzeci și doi; de asemenea, mai există și informația că moartea sa ar fi survenit la vârsta de șaptezeci de ani, fiind ucis de un personaj căruia Îi cunoaștem doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
recent o interpretare diferită, dar nu foarte convingătoare (Kellens, 1983; Kellens-Pirart, 1991, pp. 197 sqq.), este una dintre cele mai importante mărturii autobiografice existente În G³th³. Zoroastru și-a predicat „vestea cea bună” fiind urmat de un mic cerc de discipoli: drigu - „săraci, nevoiași” (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), frya - „prieteni”, urvatha - „tovarăși”, fără să poată conta pe bogății consistente În bunuri materiale, oameni sau vite. Opoziția lui Zoroastruxe "Zoroastru" față de ordinea religioasă și socială tradițională trebuie să se fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Îl urmează, și În același timp, știe bine că mai marii poporului său și ai țării sale, adepți ai Minciunii, au destulă putere ca să-l alunge, separându-l de familie și de trib (cf. mai sus, subcapitolul 2.3); discipolii profetului - și el Însuși - sunt drigu, adică „nevoiași, săraci” (Barr, 1953; Lommel, 1968; Sundermann, 1975, pp. 189 sqq. și nota 152; Narten, 1986, pp. 240 sqq.), ca În rugăciunea Ahuna Vairya (Yasna 27, 13) și În Ahunavaitș G³th³ (Yasna 34
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aduse diferite elemente. Printre acestea, iese În evidență, datorită importanței sale, mărturia lui Mani (secolul al III-lea d.Hr.), transmisă de Kephalaia (p. 7, rr. 27-33): Apostolul Luminii, strălucitorul Iluminator veni În Persia de la regele Hystaspes și Își alese discipoli cinstiți și drepți și predică În Persia speranța sa; dar Zoroastruxe "Zoroastru" șZardesț nu a scris cărți. Discipolii săi, Însă, după moartea sa, i-au transmis cuvintele din memorie și au scris cărțile pe care aceștia le citesc astăzi. Textele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
d.Hr.), transmisă de Kephalaia (p. 7, rr. 27-33): Apostolul Luminii, strălucitorul Iluminator veni În Persia de la regele Hystaspes și Își alese discipoli cinstiți și drepți și predică În Persia speranța sa; dar Zoroastruxe "Zoroastru" șZardesț nu a scris cărți. Discipolii săi, Însă, după moartea sa, i-au transmis cuvintele din memorie și au scris cărțile pe care aceștia le citesc astăzi. Textele maniheiste copte confirmă, așadar, informația din D¶nkard, cartea a IV-a, conform căreia un suveran arsacid pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]