6,113 matches
-
o notă lui Károlyi, prin care îl anunța că liniile de demarcație care trasau înaintarea trupelor cehe, române și iugoslave (trasate în multe cazuri peste zone locuite incontestabil de unguri) urmau să fie considerate drept granițe provizorii. În acest moment disperat, singura posibilitate rămasă era apelarea la solidaritatea internațională a clasei muncitoare. Károlyi i-a predat puterea unui agent bolșevic, Béla Kun, care a venit la putere la 21 martie 1919 și intenționa să restabilească integritatea teritorială a Ungariei istorice 8
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
numea acest sistem "dictatura deghizată a lui Brătianu"55. Prin 1922, regele, regina și chiar și prinții Carol și Nicolae erau împotriva lui Iorga, propunînd ca "Iorga să fie trimis înapoi la preocupările lui științifice". Iorga le-a trimis scrisori disperate, dar fără nici un rezultat. Regele Ferdinand i-a spus lui Stelian Popescu că "Iorga este un om atît de mare încît, datorită acestui fapt, este imposibil să cooperezi cu el din punct de vedere politic". Cu altă ocazie, regele Ferdinand
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a impus Partidului Comunist Român o platformă care prevedea autodeterminarea pentru Transilvania, Basarabia, Dobrogea și Bucovina, adică dezmembrarea României Mari. Acest lucru le-a dovedit multor români faptul că URSS-ul era tot Rusia și inamicul național numărul unu. În ciuda disperatei situații economice și sociale, comuniștii nu puteau beneficia de popularitatea de care se bucurau în Serbia, Grecia și chiar și în Bulgria. În 1924, guvernul a scos în afara legii Partidul Comunist. Nu prea mulți etnici români au vărsat lacrimi, chiar dacă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
facă publice fapte incontestabile despre Carol. Regele Ferdinand și Regina Maria cunoșteau mai intim situația. Regele îl considera pe prințul Carol "o ramură putredă a dinastiei care trebuie ruptă ca să fie salvată coroana"195. Regina Maria gîndește ca o mamă disperată: "Devine tot mai insuportabil; în așa măsură încît ne întrebăm adesea cu toată seriozitatea dacă se află în deplinătatea facultăților mintale. Ce blestem atîrnă asupra capului acestui biet băiat? De ce este el sortit să semene în jurul lui semințele propriei sale
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
își amintea de un evreu german, care, ajungînd în Anglia, considera antisemitismul din Germania drept un fenomen trecător, declarînd că se considera tot german. Nu toată lumea era atît de optimistă. Vechiul prieten al lui Iorga, profesorul Tiktin, i-a scris disperat, descriindu-și suferințele și rugîndu-l să-i vină în ajutor. Avea peste 80 de ani și regreta că trăise atît de mult. Iorga a reacționat prompt, încercînd să-l mobilizeze pe regele Carol și să găsească pentru Tiktin un post
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și și-a strîns rîndurile. Regimul începea să-și piardă răbdarea. Dormitoarele studențești neaflate sub egida universităților au fost desființate. La 2 martie 1937, universitățile au fost temporar închise, iar taberele de recreere legionare au fost interzise, într-o încercare disperată a birocrației de a reprima Legiunea. Care a replicat, ca de obicei: a fost organizat un atentat la viața rectorului Universității de la Iași, urmat de alte "acțiuni directe" brutale. După alegerile din decembrie 1937, Iorga va adopta o poziție tot
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
o problemă pe care Iorga și majoritatea românilor trebuiau să o ia în considerație: simpatiile comuniste ale evreilor săraci lipiți pămîntului. În anii '30, au existat destule manifestări de sprijinire a URSSului și a stalinismului a unor astfel de evrei disperați, un sprijin cu atît mai prost orientat cu cît a fost trecător. Simpatia față de comunismul instaurat în Rusia (care era în continuare inamicul național numărul unu pentru majoritatea românilor) era în detrimentul relațiilor româno-evreiești. Nu trebuie să subestimăm ura, frica și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Rusia. Să ne amintim de ostilitatea inflexibilă a lui Iorga. Românii (inclusiv Iorga) nu acceptau să se angajeze de bunăvoie în "autocritică" sau să stabilească în ce măsură contribuia tratamentul aplicat evreilor la refuzul lor de a se asimila și la căutarea disperată a unor soluții staliniste! Ei preferau să-i considere pe evrei drept o minoritate demnă de dispreț, parazită și neloială de care trebuia să se descotorosească printr-un mijloc sau altul, cu cît mai repede, cu atît mai bine. Iar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
autor, observată în vreun colț blestemat al Transilvaniei, prezentată ca o mărturie imposibilă de inferioritate, în stilul rece al unui raport de poliție, care înregistrează diverse infamii la secție". "Unde este Transilvania nobilă a lui Slavici sau Agârbiceanu?", întreabă Iorga disperat. Ion al lui Rebreanu îi amintea de duhoarea care se înălța din Pămîntul lui Zola. Nici măcar lupta țărinimii române împotriva ungurilor nu-l salvează pe Rebreanu în ochii lui Iorga. Rebreanu încălcase regula "realist-naționalistă" a lui Iorga. El zugrăvea într-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a reacționat cu blîndețe la inițiativele acestuia. Mircea, ambițios, voia să preia conducerea partidului tatălui său și avea unele legături cu legionarii, a căror importanță o exagera. El și Cocoș au inclus un articol în "Neamul românesc" într-o încercare disperată de a descrie istoria. Conform acestui articol (afirmație sprijinită chipurile pe mărturii), Iorga a trimis o telegramă Tribunalului Militar în care își retrăgea plîngerea împotriva lui Codreanu, cu cinci zile înaintea procesului. Alții depuneau mărturie privind reacția violentă a lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Tuchman ar trece cu vederea genocidul, dar ca istoric se apropie periculos de mult de ideea de a-l considera drept un mijloc de creare a unui stat național într-o regiune multinațională. Oricît de condamnabile ar fi aceste naționalisme disperate, nu trebuie să uităm promisiunile nerespectate ale "Cartei Atlanticului" din timpul ultimului război mondial și realitățile crude de la Yalta și din timpul războiului rece. Și numai de atunci. Așa cum comenta recent tragedia din Balcani "Time Magazin", " Există nu puțini nostalgici
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
paralele dincolo de Nistru: la sfîrșitul secolului al XIX-lea, guvernul rus a inițiat un program ambițios de modernizare, ceea ce a dus la răzvrătiri în zonele rurale. Temîndu-se că-și va pierde privilegiile și puterea economică, nobilimea a făcut o încercare disperată de a opri acest proces. Ceea ce a dus la stabilirea că numai evreii erau țapii ispășitori, încercîndu-se să se facă din aceștia autorii schimbării și ai declinului. Astfel, "evreii au fost cei care au distrus "utopia lor reacționară" de pace
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
selectivi și precauți! Iorga nu greșea în privința forței naționalismului, numai că el nu era un veritabil politician, urmîndu-și cu rigiditate visul, lipsa lui de flexibilitate semănînd cu deviza lui De Gaulle: În ciuda a tot și a toate". Era un efort disperat. Văleni, bastionul lui cultural, loc pe care Iorga îl considera ca fiind cel mai aproape de un sat sămănătorist, număra puțini oameni sămănătoriști, transformîndu-se în schimb într-o fortăreață legionară. Dar Iorga rămînea inflexibil. În timpul vieții lui Iorga era imposibil ca
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
intrării lui în lupta politică pînă unde se află astăzi". Nota era nesemnată, dar scrisul lui Cuza era inconfundabil. BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 284, doc. 162 102 Iorga își amintea cu ironie sarcastică cum: "Își frîngea profesorul Cuza disperat mîinile" în Adunare, în timp ce se discuta problema drepturilor egale ale evreilor. O viață de om..., vol. III, p. 36 103 Partidul Comunist aflat în ilegalitate nu prezenta nici o atracție pentru evrei și (într-o măsură și mai mică) pentru tineretul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Și gândește despre tine că nu ești serios. Nu mi-o poți lua pe Lizzie, dar poți distruge totul, o poți face să înnebunească de suferință și regret, o poți face să se îndrăgostească din nou de tine în chip disperat, ne poți distruge pe amândoi. — Gilbert, oprește-te. N-am de gând să joc jocul tău și să mă împotmolesc în mocirla ta. N-ai decât să te împotmolești de unul singur și să visezi de unul singur. De ce n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întâmplător, și cea mai bună metodă pentru așa ceva este să vii întâmplător. Jos, în sat, mi se făcuse aproape rău din cauza senzației pline de dor și de îngrijorare a vecinătății lui Hartley. Acum, magnetismul apropierii ei îmi insufla un curaj disperat; eram conștient că-mi pierdusem controlul, mă simțeam greoi, primejdios. Am apăsat butonul soneriei cu sunet dulce și clinchetul ei angelic a produs o teribilă vibrație în interiorul casei. După aceea a urmat un ușor zgomot târșit, dar glasuri nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era înspăimântată de soțul ei; dar și mai mult o înspăimânta vechea dragoste pentru mine, încă vie, țâșnind la suprafață precum flacăra unui zăcământ de petrol subteran: o dragoste care, în cel mai bun caz, avea să-i distrugă precara, disperata ei liniște sufletească. În acea scrisoare, pe care aveam, desigur, să i-o predau în taină, intenționam să-i scriu despre toate acestea, și despre cum aș putea și aș vrea, dacă ea ar fi de acord, să o eliberez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu neputință de urcat. Intuiam o lumină pe suprafața mării, și aș fi vrut să pot privi într-acolo, ca să mă asigur că nu se zărește pe undeva capul negru al unei femei gata să se înece și brațele ei disperate, spărgând oglinda liniștită. Gemeam încet în timp ce mă încleștam cu mâinile și săream, hăulindu-i, din când în când, numele, ca un țipăt de bufniță și, în cele din urmă, pe neașteptate, am ajuns pe cupola netedă a unei stânci înalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
autonimicindu-se în furia clocotitoare a apelor potrivnice de care se izbeau, și pulverizându-se în spumă lăptoasă. Pe urmă, când fluxul se sugea, se pornea în cazan un vârtej mânios care smântânea apa într-o volbură circulară, în graba ei disperată de a se repezi prin canalul strâmt de sub arcul podului, înfruntând pieptiș forța șfichiuitoare a suflului mării. Vântul bătea continuu în acele zile, și când se întețea, valurile pălmuiau stâncile și gemeau și se sugeau și se împingeau în crăpături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ci doar ca să-mi astâmpăr o mușcătoare curiozitate, care m-a urmărit toată viața. Cert, nu era nici pe departe ceea ce mă așteptasem eu să fie, deși nu știu de ce mă așteptasem la un nătâng. Poate că ceva din relatările disperate ale lui Hartley în legătură cu el îmi sugeraseră asemenea imagine. Era un băiat inteligent și atrăgător și aveam de gând să fac pe dracu-n patru ca să pun mâna pe el. Întâi să pun mâna pe el, și pe urmă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sufle o vorbă lui Peregrine despre vizita Rosinei. Și bine făcusem, pentru că dimineața n-am mai fost capabil de vreun gând rațional. Aveam senzația că-mi plesnise ceva în cap, o tumoare la creier care crăpase sau așa ceva. Starea mea disperată era pricinuită, în parte, de prezența lui James, care părea să fie un focar de atracție magnetică pentru toți ceilalți. Fiecare dintre cei trei a ținut să-mi spună, separat, ce om plăcut e James. Fără îndoială, se așteptau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și m-a îmbrâncit cu putere. Din moment ce continuu să scriu această istorie, e clar că am supraviețuit, dar nu cred să fiu în stare să comunic esența experienței, cât de lungă a fost în timp, cât de cumplită, cât de disperată: experiența primară a pierderii absolute a speranței. Căderea este lucrul de care se teme copilul, de care se teme adultul, este însăși imaginea morții, a neputinței trupului, a fragilității și perisabilității lui, a absolutei sale dependențe de factori exteriori. Chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-și ia câinele. Și dacă Ben îl plătise pe Freddie să mă ucidă sau, măcar, să mă schilodească, și totul se terminase cu acea îngrozitoare cădere? James își dădu seama de speculațiile care-mi munceau mintea și făcu un gest disperat. Nu mă pricep la dezlegarea rebusurilor, am spus. Eu am gândit că a fost Ben, și continuu să cred acest lucru. Atunci vino înăuntru, îmi ceru James, ridicându-se în picioare. Am intrat în bucătărie. Lizzie stătea lângă plită. Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fie Hartley. Pe urmă, firește, n-am putut găsi telefonul, mi-era imposibil să-mi amintesc în ce cameră îl instalasem. În cele din urmă l-am localizat în bibliotecă, și am alergat să răspund, mânat de o speranță disperată. Era vocea Rosinei. — Charles. Sunt eu. — Bună! — Îmi pare foarte rău de ce s-a întâmplat cu nefericitul \la de băiat. — Da. — Regret din inimă. Mă rog, ce altceva se poate spune în asemenea împrejurări? Dar, spune-mi, Charles, vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mi-am adus aminte de cuvintele lui Bob Arkwright. Titus refuzase să se lase înfrânt de „munte“. Încercase în repetate rânduri să se agațe, și de fiecare dată valurile compacte îl smulgeau îndărăt. Și la urmă, când era istovit și disperat, un val și mai masiv l-a izbit de stâncă. Am intrat în bucătărie și mi-am turnat puțin whisky din sticla lui Perry. Pe ușa deschisă pătrundea briza mării, și auzeam perdeaua de mărgele clincănind pe palier. Am băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]