5,649 matches
-
al XVI-lea, domnitorul Moldovei, Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a dat boierilor Ureche satul Ceplenița "„pentru 12 cai buni, dați în slujba țării”". Familia Ureche, atestată încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, vindea cai de rasă Curții domnești și avea în arendă stărostia Rohatinului în Polonia. După cum relatează istoricul ieșean Gheorghe Ghibănescu în lucrarea "„Surete și izvoade”" (vol. II, Iași, 1907), în anul 1617, domnitorul Moldovei Radu Mihnea Vodă (1616-1619, 1623-1626) a dat un hrisov domnesc prin care
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
rasă Curții domnești și avea în arendă stărostia Rohatinului în Polonia. După cum relatează istoricul ieșean Gheorghe Ghibănescu în lucrarea "„Surete și izvoade”" (vol. II, Iași, 1907), în anul 1617, domnitorul Moldovei Radu Mihnea Vodă (1616-1619, 1623-1626) a dat un hrisov domnesc prin care "„vornicului Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche i se reconfirmă posesia moșiei Ceplenița, toate satele din țara Moldovei și anume: 52 sate întregi, 45 părți de sate, 17 moșii, 6 heleștee, un loc de vânat, o prisacă, 45
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
trași în țeapă. În același timp, un om viteaz și cinstit, Mihai Pătrașcu (Amza Pellea), ban al Craiovei, era urmărit de iscoadele domnitorului pentru a fi pedepsit pentru faptele sale de răzvrătire. Filmul debutează cu un ospăț ținut la curtea domnească în cinstea solilor turci conduși de Selim Pașa (Sergiu Nicolaescu) care veniseră să ia tributul cuvenit. Pe drumul spre Istanbul, convoiul lui Selim Pașa, care ducea și o căruță de copii care urmau a fi instruiți pentru a deveni ieniceri
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
mult de 100, din familia ceae. Unele sunt otrăvitoare, din care fac parte "Amanita phalloides", "Amanita virosa", "Amanita verna" sau "Amanita muscăria", altele comestibile și gustoase, ca de exemplu "Amanita crocea", "Amanita rubescens", "Amanita vaginata" precum faimoasa "Amanita caesarea" (burete domnesc). Ciupercile cresc în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie în păduri foioase și de conifere, preferat pe soluri calcaroase, unele și pe teren nisipos, prin pășuni, tufișuri, livezi precum în parcuri. Ordinul "Agaricales" este de
Amanita () [Corola-website/Science/310880_a_312209]
-
Putnei, ce este cu sate pe dânsul" sub pretext că "au rămas din vechile vremi dreapta moșie domnească nedată danie nimănui". Vrâncenii nu au izbutit decât cu prețul a mari cheltuieli materiale să facă dovada că Vrancea nu era pământ domnesc, ci o regiune de țărănime liberă, mai veche decât însuși descălecatul țării. Conform documentelor, atât Constantin Ipsilanti, cât și Alexandru Moruz, care va urma la scaunul Moldovei după pierderea domniei, vor trece fățiș de partea marelui virstiernic. Procesul a durat
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
6 km de intersecție. La 24 iunie 2004 Chiriarhul Dunării de Jos a sfințit noul paraclis al mănăstirii, ce a fost ridicat între 2001-2004 asemănător că stil cu bisericile lui Matei Basarab. Acesta este situat la 45m de vechea biserică domneasca și este prevăzut cu o singură turla, pe naos, având hramul Sfanțul Voievod Ștefan cel Mare. La exterior s-au ridicat noi corpuri de chilii. Ruinele bisericii lui Matei Basarab din secolul al XVII-lea Nașterea Sf. Ioan Botezătorul a
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
nuntă capul voievodului Bogdan al II-lea (1449-1451), tatăl lui Ștefan cel Mare, de către Petru al III-lea Aron (domnitor al Moldovei în perioadele 1451-1452, 1454-1455 și 1455-1457), care venise cu armată asupra lui Bogdan ca să-l scoată din scaunul domnesc. Tradiția spune că după ce a fost ucis tatăl lui Ștefan cel Mare, acesta s-a refugiat în pădurea vecină, ascunzându-se într-un stejar, de frica lui Petru Aron, care voia să-l omoare. Tradiția spune că din acest stejar
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
este prima curte domnească din București, a devenit nefuncțională după incendiul din 1718, care a distrus întregul București și după cutremurul din 1738. Întreaga Curte Domnească era formată dintr-un palat - Palatul Voievodal, o biserică - Biserica Buna Vestire, cunoscută ulterior sub numele de Biserica , case cu saloane de recepție, cancelariile domnești, grajduri și grădini. Nu se cunosc prea multe detalii despre întemeietorul curții, dar conform opiniei
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
incendiul din 1718, care a distrus întregul București și după cutremurul din 1738. Întreaga Curte Domnească era formată dintr-un palat - Palatul Voievodal, o biserică - Biserica Buna Vestire, cunoscută ulterior sub numele de Biserica , case cu saloane de recepție, cancelariile domnești, grajduri și grădini. Nu se cunosc prea multe detalii despre întemeietorul curții, dar conform opiniei cercetătorilor care au studiat istoria Bucureștiului, curtea pare a fi construită de către Mircea cel Bătrân. , undeva la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
construită de către Mircea cel Bătrân. , undeva la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului a XV-lea. După cele două calamități din secolul al XVIII-lea, care au distrus curtea și clădirile aferente, a fost construită o nouă curte domnească, Curtea Nouă. În prezent, ruinele Palatului Voievodal au devenit sit arheologic protejat, fiind amenajat și un muzeu, Muzeul Curtea Veche. Curtea domnească se întindea pe suprafața cuprinsă între străzile Halelor (fosta Carol), Șelari, Lipscani, Bărăției, Calea Moșilor. De-a lungul
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
din secolul al XVIII-lea, care au distrus curtea și clădirile aferente, a fost construită o nouă curte domnească, Curtea Nouă. În prezent, ruinele Palatului Voievodal au devenit sit arheologic protejat, fiind amenajat și un muzeu, Muzeul Curtea Veche. Curtea domnească se întindea pe suprafața cuprinsă între străzile Halelor (fosta Carol), Șelari, Lipscani, Bărăției, Calea Moșilor. De-a lungul timpului orașul București a suferit diverse modificări urbanistice, astfel că vechea curte domnească nu mai corespunde întru totul cu vechile descrieri. Conform
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
fiind amenajat și un muzeu, Muzeul Curtea Veche. Curtea domnească se întindea pe suprafața cuprinsă între străzile Halelor (fosta Carol), Șelari, Lipscani, Bărăției, Calea Moșilor. De-a lungul timpului orașul București a suferit diverse modificări urbanistice, astfel că vechea curte domnească nu mai corespunde întru totul cu vechile descrieri. Conform vechilor descrieri, Curtea Veche era așezată pe o colină destul de înaltă, înconjurată la sud de malul foarte înalt al Râului Dâmbovița, iar în celelate puncte cardinale de ziduri puternice. Accesul în
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
mai corespunde întru totul cu vechile descrieri. Conform vechilor descrieri, Curtea Veche era așezată pe o colină destul de înaltă, înconjurată la sud de malul foarte înalt al Râului Dâmbovița, iar în celelate puncte cardinale de ziduri puternice. Accesul în curtea domnească era posibil prin două porți opuse. Prima poartă, amplasată la intersecția străzilor Smârdan cu Halelor (fosta Carol), a avut mai multe denumiri, Poarta de Sus, Turnul despre Nemți, Clopotnița Domnească, iar mult mai târziu după ce turnul de piatră s-a
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
în celelate puncte cardinale de ziduri puternice. Accesul în curtea domnească era posibil prin două porți opuse. Prima poartă, amplasată la intersecția străzilor Smârdan cu Halelor (fosta Carol), a avut mai multe denumiri, Poarta de Sus, Turnul despre Nemți, Clopotnița Domnească, iar mult mai târziu după ce turnul de piatră s-a ruinat, Foișorul Roșu (probabil numele a fost luat de la culoarea în care a fost vopsit turnul). A doua poartă, Poarta de Jos, era situată în locul în care pornește strada Moșilor
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
a ruinat, Foișorul Roșu (probabil numele a fost luat de la culoarea în care a fost vopsit turnul). A doua poartă, Poarta de Jos, era situată în locul în care pornește strada Moșilor. Pe locul în care ulterior va fi construită curtea domnească, Mircea cel Bătrân construiește o cetate, undeva între anii 1386-1418. Cetatea avea ziduri de cărămidă și era înconjurată de șanț de apărare. În secolul al XV-lea, Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, consolidează cetatea construită de Mircea cel Bătrân și
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
undeva între anii 1386-1418. Cetatea avea ziduri de cărămidă și era înconjurată de șanț de apărare. În secolul al XV-lea, Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, consolidează cetatea construită de Mircea cel Bătrân și o ridică la rangul de reședință domnească, alternativă celei de la Târgoviște. Primele date certe despre Curtea Veche le avem din documentele de pe vremea lui Radu cel Frumos, acesta a mutat scaunul domnesc la București. Deși pentru o perioadă de timp s-a crezut că Curtea Domnească a
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
Românești, consolidează cetatea construită de Mircea cel Bătrân și o ridică la rangul de reședință domnească, alternativă celei de la Târgoviște. Primele date certe despre Curtea Veche le avem din documentele de pe vremea lui Radu cel Frumos, acesta a mutat scaunul domnesc la București. Deși pentru o perioadă de timp s-a crezut că Curtea Domnească a fost distrusă complet, cercetările arheologice au scos la iveală importante ruine, printre care: hrube, ziduri, baze de turnuri, trepte coloane, camere aflate în construcții din
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
reședință domnească, alternativă celei de la Târgoviște. Primele date certe despre Curtea Veche le avem din documentele de pe vremea lui Radu cel Frumos, acesta a mutat scaunul domnesc la București. Deși pentru o perioadă de timp s-a crezut că Curtea Domnească a fost distrusă complet, cercetările arheologice au scos la iveală importante ruine, printre care: hrube, ziduri, baze de turnuri, trepte coloane, camere aflate în construcții din secolul al XIX-lea. Cercetătorii au stabilit că Curtea Veche a suferit diverse rezidiri
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
nopții. În 24 noiembrie 1473, moldovenii pătrund în cetate, iar conform letopisețului lui Grigore Ureche, Ștefan a dobândit Cetatea Dâmboviței punând mâna pe toate avuțiile lui Radu cel Frumos chiar și pe fiica acestuia Voichița. Ștefan îl urcă pe scaunul domnesc pe Basarab Laiotă, dar după o scurtă perioadă acesta se închină la sultan. În 11 noiembrie 1476 Ștefan cel Mare atacă din nou cetatea Bucureștilor și o cucerește ajutându-l pe Vlad Țepeș să revină la domnie. În acest fel
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
că în unele surse este chiar numită "Noua Cetate". Transformarea cetății în acestă perioadă este atestată și prin urmele arheologice descoperite în strada Soarelui de astăzi. Deși din această perioadă s-au păstrat o serie de documente emise de cancelaria domnească, doar câteva amintesc de refacerea cetății, astfel că informații detaliate despre cetate nu s-au păstrat. Conform unui document din 1480 aflăm că cetatea purta numele "Cetatea nouă de scaun București", iar alt document emis de vornicul Neagu amintește de
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
înalt al castelului, situat pe niște pivnițe și hrube foarte încăpătoare și curtea interioară a palatului întinsă pe o suprafață de peste 100 mp. Deși de-a lungul istoriei mulți din domnii Țării Românești au ales ca cetate de scaun Curtea Domnească din Târgoviște, unii din ei au folosit și cetatea Bucureștilor ca cetate de scaun. Este și cazul lui Vlad Călugărul (1482-1495), care deși avea Curtea Domească la Târgoviște semna documente (s-au păstrat peste 30 de astfel de documente) din
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
de la Afumați, domnitor al Tării Românești, întărește mănăstirii Glavacioc, moșia cu "rumâni" la Bărăgan, dăruită de Calotă Vornic. Între 1522-1529, Afumați a fost în proprietatea domnului Țării Românești, Radu de la Afumați. În perioada imediat următoare, Afumați intră în proprietatea domeniului Domnesc (1529-1585). În 1636, Șerban Cantacuzino a construit în Afumați o fabrică de postav. În 1785, Alexandru Moruzzi a construit aici o fabrică de hârtie, pe care la sfârșitul domniei a lăsat-o mitropoliei ortodoxe a Munteniei. La sfârșitul secolului al
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
1691), conacul și zidul de incintă. În afara acestuia, în comună se mai află alte patru obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice. Unul este curtea domnească a lui Radu de la Afumați, aflată pe malul stâng al râului Pasărea la 300 m vest de șoseaua Afumați-Petrăchioaia. Un al doilea se află pe malul drept al râului Pasărea, la est de aceeași șosea și cuprinde manufactura lui Șerban
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
pergament din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea, cărțile Școlii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru începutul românilor în Dachia" și "Ortografia română" ale lui Petru Maior ș.a.). Complementar, cele peste 80 hrisoave domnești, înscrise pe pergament și aurite, confirmă permanentele legături intre ținuturile românești. Slujind în egală măsură școala și biserica, dascălii brașoveni au creat valori care au menținut nestinsă flacăra de cultură din Șcheii Brașovului. Copiști, traducători, creatori de limbă literară, muzică
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
a calvinismului. Conform ideilor Calvinismului a sprijinit folosirea limbii materne în liturgie și în învățământ, nu numai în cazul comunității maghiare ci și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și pe cheltuielile Principatului s-a tipărit în tipografia domnească de la Alba Iulia prima traducere completă a Noului Testament în limba română, Noul Testament de la Bălgrad, cunoscut și sub denumirea de "Biblia Rakocziana". De numele lui se leagă înființarea în 1669 a sistemului educațional elementar în limba română, bazat pe școli
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]