9,274 matches
-
o broscuțè, zac abandonate sub un nuc, ceva mai încolo, în soarele molcom al unui început de toamnè aurie, deasupra unei mese de tenis, doi bèieți de liceu se înverșuneazè într-un turnir a cèrui recompensè ar putea fi zâmbetul domnișoarei cu pèrul blond, care, împreunè cu alte douè fete, urmèrește amuzatè, cu gândurile aiurea, teribilă încleștare, Turnirul lor sângeros și inutil îmi stârnește reacții neînțelese de gelozie, încè nu-mi dau seama care dintre cei doi adolescenți rèzboinici va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
viață de noapte, pe el nu l-a interesat decât cartea... -- Și-a părăsit aici frații sugari, tatăl bătrân, infirm și nu s-a mai Întors niciodată să-i vadă! Un adevărat cult a avut pentru mama lui! Fină persoană, domnișoară de familie, crescută la călugărițe, cu pian, cu limbi străine! Când ea a murit, el n-a mai suportat să stea aici, a plecat În lume. — Mama lui a murit pe loc de inimă, când el a anunțat-o că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mărturisit că ea nu poate purta decât pantofi moi, care să n-o deranjeze la monturi. Și, cu fireasca ei amabilitate, notă de subsol: amabilitate - cuvântul preferat care o caracteriza cel mai bine pe Buni. Ex.: Ai, te rog, amabilitatea, domnișoară. Ex.: Era un domn/Era un vânzător/ Era un milițian amabil. Din amabilitate deci, Buni s-ar fi ridicat de pe banchetă cu intenția unei demonstrații sportive adică, uite ce ușor se merge cu acești pantofi cumpărați, cred că v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de a se petrece ceva fatal creștea În fiecare secundă. Iar atunci când m-am văzut În avion, prima mea grijă a fost să-mi caut pastilele de tensiune și să-i cer stewardesei un pahar cu apă. Un Vitello, dragă domnișoară, un Pernod, chiar și apă de la robinet, orice, să Îmi iau mai repede medicamentul! Mărite al lui Laerte fiu, Ulysse,/ Prea iscusite, de ce-ai lăsat, sărmane,/ A soarelui lumină și ai venit/ Să-i vezi pe morți și jalnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
deschideți odată geamurile ca să intre aer, de ce să mă sufoc, Împreună cu voi, În această cutie etanșă? Cu o mână nesigură Îți așezi În buzunarul de sus al hainei cutia de pastile, nu, mulțumesc, nu mai am nevoie de nimic, dragă domnișoară, te uiți suspicios la ea, așa cum stă, țeapăn îndatoritoare, nu-i cumva tot cea care apărea mereu la ușa camerei de hotel, seara, să-ți ceară o brichetă, un chibrit, un foc? N-are cum să fie tot aia, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Stăteam deci cu ochii la cei care făceau check-in-ul și plecau spre vamă și cu spatele la familie, dar printre râsetele de pe banchetă auzeam mereu fraza care mă scoate din sărite: — Sper că Daniel va moșteni succesul tatălui său la doamne și domnișoare! Și, fără să Întorc capul, Îi zăream ochii veseli În obrazul pământiu și trupul cocârjat de durere În hainele care s-au mototolit și s-au pătat imediat ce le-a pus pe el, anihilând pe loc după-amiaza când mama i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bun sportiv, se comporta leal, camaraderește. Așa cum se Întâmplă deseori cu copiii privilegiați de soartă, nu se prea omora cu Învățătura, dar juca foarte bine tenis, era un as local al aviației și, bineînțeles, avea mare succes la doamne și domnișoare. Mă Înțelegeam destul de bine cu el, deși eram atât de diferiți. Dar În adolescență, când nici tu Însuți nu știi prea bine cine ești, dacă prietenia rezistă ciocnirilor incomode, diferența de fire te Îmbogățește, te ajută să ieși din carapacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
râcâind cu vătraiul grătarul sobei, în căutarea tăciunilor din cenușă. Parcurgea mental textul. Îl regăsea imprimat în memorie, în carnea și în sângele lui care pulsa acum ceva mai repede. PASAJ RETRAS Duminică 3 janvier 1812. Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE... FINAL PASAJ RETRAS Superb nume! Foarte potrivit pentru o cântăreață, pentru o femeie, pentru iubita unui poet. Nanone, Nanone! Ce ritm! Ta-tàm, ta-tàm! Mii de poeme s-ar putea scrie cu acest nume. PASAJ RETRAS Reprezentațiune extraordinară dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
NANONE... FINAL PASAJ RETRAS Superb nume! Foarte potrivit pentru o cântăreață, pentru o femeie, pentru iubita unui poet. Nanone, Nanone! Ce ritm! Ta-tàm, ta-tàm! Mii de poeme s-ar putea scrie cu acest nume. PASAJ RETRAS Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE, primadonă și dănțuitoare a teatrului St. Jam din Londra. Elle joue, mime, chante et danse tout à la fois. Reprezentațiunea cuprinde mai multe arii și cântece și se va încheia cu un danț egiptean, Fermecarea șerpilor, cu costum național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a teatrului St. Jam din Londra. Elle joue, mime, chante et danse tout à la fois. Reprezentațiunea cuprinde mai multe arii și cântece și se va încheia cu un danț egiptean, Fermecarea șerpilor, cu costum național de Harem executat de domnișoara Nanone pentru prima oară înaintea E.s. Mehmet Ali, pașă din Egipt. Priciurile locuriloru. Fauteluri, trei taleri. Chaizuri, doi taleri. Bănci, un taler. FINAL PASAJ RETRAS Poate că feciorul terminase, poate că ieșise deja. Iancu nu mai știa. Nici trosnetele buturugilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pare nespus de rău, boierule, dar nu este posibil. Sunt extrem de aglomerat. Am o grămadă de comenzi. ― Lași tot și mi le faci! Înțelegi? Pe 3 ianuarie vreau să merg la reprezentațiune cu aceste haine. ― Ah, mergeți la reprezentațiune... La domnișoara Nanone... Ce frumos!... Ochii croitorului priveau undeva, în sus, ca și cum ar fi urmărit acolo evoluția unei apariții minunate, în timp ce mâinile lui îl ajutau pe Luciano, ucenicul lui Dante Negro, să-și scoată hainele pe care tocmai le probase. Imediat vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tamburinei, dar și de câteva sărituri în pași de dans. Generalul Kutuzov se simți, dintr-odată, deosebit de atras de gleznele ei fine și, încercând niște subtile evaluări de ansamblu, se declară satisfăcut și zâmbi încrezător. Era o bucățică bună. Partenerul domnișoarei Nanone, domnul Highland-Fling, un dansator destul de bun, de altfel, trecu aproape neobservat. Și dacă primi niște aplauze din partea publicului, acestea se dovediră a fi doar nerăbdătoare chemări pentru primadona serii. Dansatorul se grăbi să îndeplinească dorința spectatorilor, alergă în culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lor îndrăzneață dizolvau, anihilau orice prejudecată. La primele acorduri ale muzicii, cei doi parteneri de dans și-au pus măștile aurite. Bătrânețea și tinerețea, iarna și primăvara, renunțarea și iubirea. Dansul lor evoca toate acestea, cu o mare expresivitate din partea domnișoarei Nanone. Astfel încât, în mod firesc, spectatorii aplaudară doar tinerețea, primăvara și iubirea. Mici buchete zburau din toate părțile spre podium. Nanone le mulțumea, executând o suită de reverențe din ce în ce mai elaborate. Lumânările aproape se topiseră și fumul lor o făcu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decât răzvrătitul din salonul croitorului, îl făcu să tresară puternic. Era prea mult pentru demnitatea lui de general. Răbufni cu obrajii dintr-odată stacojii. ― Ce-ce-ce-i cu dumneata, tinere? Nu mai cunoști respectul? N-ai observat că tocmai discutam ceva cu domnișoara Nanone? Lasă-ne singuri! Iancu nici măcar nu-l privi. Era ochi în ochi cu primadona. Replica lui sună calm și fără echivoc: ― Domnule, aici nu mai sunteți general. Aici doar arta este general. Arta reprezentată de domnișoara Nanone. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
discutam ceva cu domnișoara Nanone? Lasă-ne singuri! Iancu nici măcar nu-l privi. Era ochi în ochi cu primadona. Replica lui sună calm și fără echivoc: ― Domnule, aici nu mai sunteți general. Aici doar arta este general. Arta reprezentată de domnișoara Nanone. Și ea va hotărî imediat cine pleacă și cine rămâne. Domnișoara Nanone preluă într-adevăr conducerea. Sărută dulce obrazul Marelui Komandir, în timp ce mâna ei căută, prinse și magnetiză spontan mâna tânărului boier. Degetele lor se împreunară în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
privi. Era ochi în ochi cu primadona. Replica lui sună calm și fără echivoc: ― Domnule, aici nu mai sunteți general. Aici doar arta este general. Arta reprezentată de domnișoara Nanone. Și ea va hotărî imediat cine pleacă și cine rămâne. Domnișoara Nanone preluă într-adevăr conducerea. Sărută dulce obrazul Marelui Komandir, în timp ce mâna ei căută, prinse și magnetiză spontan mâna tânărului boier. Degetele lor se împreunară în cea mai firească și de nedezlegat încleștare. ― Îmi pare rău, mon cher général! C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
preferă să moară de foame, să cerșească În metrou - decât să lucreze „cu mâinile”... «Fată dragă», Încercase doamna X, «ân primii ani de exil toți am dus-o greu - doamna cutare a lucrat ca femeie de serviciu Într-un spital, domnișoara cutare a fost vânzătoare, bătrâna doamnă cutare plimba câini, eu Însămi am făcut ani de zile pe femeia de menaj - și nu mi-a căzut, ca să spun așa, blazonul... » «Cum să cadă blazonul de unde este?», a replicat poeta. Doamna X
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am făcut ani de zile pe femeia de menaj - și nu mi-a căzut, ca să spun așa, blazonul... » «Cum să cadă blazonul de unde este?», a replicat poeta. Doamna X, neînțelegând, Îi ceruse să explice. Poeta: «Simplu: și doamna cutare și domnișoara cutărescu și bătrâna doamnă cutăreanu - și Dvs., doamnă, sunteți doamne, vă permiteți să faceți pe servitoarele. Eu sunt țărancă: nu-mi permit să lucrez, În exil, cu mâinile... » ȘCOALA Într-adevăr, tata abia Începuse, nu-și permitea. Școala, În jurul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
plecau!, râde tata. Maică-ta era spaima „muzicilor” pe o rază de cincizeci de kilometri... - Exagereeezi... - Atunci: pe o rază de cinci kilometri... - Prea puțin! - Când angajai muzica pentru bal, Înainte de a-ți spune cât cere, starostele Întreba: Vine și domnișoara Popescu a lui Holban din Chiștelnița? dacă vine, căutați-vă altă muzică, uite ce ne-a făcut duminica trecută... - și-și arătau buzele umflate... - Exagereeezi. Aveau, de la mamele lor, buzele așa - ca toți muzicanții... - Nu erau toți muzicanții țigani! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
asta vi-l și dau», zice revizorul. Când o să vă speriați, să n-aveți de-alergat până la mine decât zece kilometri...» - Așa a zis inspectorul, dar poate n-ar fi rău dacă i-am povesti băiatului ultimul meu bal de domnișoară, cel de la Scorțeni, când m-ai Îmbrobodit și m-ai făcut să zic Da, În loc să rămân liberă, măcar un an, doi, cinci, să dansez... Doamne, ce inspirat ai mai fost În ziua a șaptea, când ai făcut dansul... Mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe o perniță brodată: De acord: tata n-a chiar furat-o pe mama, cum se fură fetele (bunicii de la Chiștelnița nu se opuneau căsătoriei, Însă Îi dădeau dreptate fetei, când ea spunea că-i prea devreme, să mai rămână domnișoară un an, doi, trei, să se bucure de viață, de fetie - dansând, dansând...) - dar a fluierat-o el, la portiță, Într-o noapte? A fluierat-o. A ieșit mama, pe fereastră, desculță, Într-o mână cu pantofii, În cealaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-l rostesc decât mult mai târziu). Vine de depaaarte, departe, dintr-un oraș cu nume frumos și alb: Alba Iulia; dintr-o provincie cu nume tot frumos, aproape mai frumos decât al Basarabiei noastre: Transilvania (așa-i zice mama, domnișoara Tuza Îi spune altfel și urât: Ardial: nu-i deloc bine ca o provincie să ardă, chiar dacă-i a ta). Totul e nou la domnișoara: hainele, geamantanele, servieta; felul cum merge: băiețos, bărbătos, hâțânat pe-n sus și-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nume tot frumos, aproape mai frumos decât al Basarabiei noastre: Transilvania (așa-i zice mama, domnișoara Tuza Îi spune altfel și urât: Ardial: nu-i deloc bine ca o provincie să ardă, chiar dacă-i a ta). Totul e nou la domnișoara: hainele, geamantanele, servieta; felul cum merge: băiețos, bărbătos, hâțânat pe-n sus și-n jos; felul cum vorbește, tărăgănat și cam otova; și cum se miră - când se miră, zice: «Ioooi!», ca la noi, Jâdanii; când se vaietă, zice: «Tulaaai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dulce și lăptos-spinos (sau chiar cu: Sus sai!); și cum blestemă: «Călca-l-ar nevoia!» - și noi iar râdem, fiindcă chiar vedem pe careva călcând În picioare ceva - nimicul, doar o nevoie nu se calcă... Nou, pentru noi, faptul că domnișoarei Tuza nu-i place la noi - nu asta, ci nou e că ne-o spune: nu-i place Basarabia, nu-i place județul Orhei, nici Mana noastră... Zice că-i prea tină (adică glod); ori prav (colb adică); ba prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi, prăpădit, Înseamnă adevărul, adică pierdut, rătăcit pe undeva - dar nu singur, ca omul Într-o pădure, ci ca un lucru pe care l-ai avut și nu-l mai ai; ori ca banii cheltuiți pe nimica toată... Se plânge-ntr-una domnișoara Tuza, că aici - aci, -n sărăcia asta - n-are distracții, n-are anturaj... Mama zice că la asta să se fi gândit când a intrat la Școala Normală, nu când a ieșit. Domnișoara: - No, păi dacă nu m-am gândiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]