5,695 matches
-
reies din Noul Testament, în legătură cu problema culturii. O cultură, să-i zicem indiferentă din punct de vedere creștin, este expresia libertății haotizate de păcat. O cultură creștină e posibilă când această libertate haotică se lasă de bunăvoie cristalizată de puterea harului dumnezeiesc. Dacă numeroase sunt aptitudinile noastre naturale, după doctrina apostolică, nenumărate sunt darurile harului, care le corespund și le pot îndruma. Modul acestui acord dintre libertate și har este acela de a face tot ce facem în numele lui Iisus Hristos. Iar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
libera adeziune a personalității creatoare la concepția de viață creștină; la idealul de perfecțiune divină, dacă e vorba de artist; la lumina adevărului absolut, dacă e vorba de cercetarea științifică a savantului sau de speculația rațională a filosofului; la dreptatea dumnezeiască, dacă e vorba de normele juridice ale legislatorului. în creștinism este exclusă o divinizare a culturii în felul prăbușirii omului păgân sub propriile sale făpturi. Dar din moment ce există cultură, zămislirea ei se orânduiește după modul divan de a lucra,ceea ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștină transcende cultura, care, prin natura ei, rămâne limitată în condițiile de timp și de spațiu. Cultura e o creație a creaturii. Și divinizarea ei ar însemna degradarea religiei la o creație a creaturii, când ea e în realitate puterea dumnezeiască spre mântuirea creaturii. Cultul ortodox ne înfățișează fuziunea istorică cea mai tipică, cea mai clasică, dintre religie și cultură. Lămurindu-i înțelesul, pricepem care e treapta pe care stă cultura și ce funcție îndeplinește ea în lucrarea de spiritualizare și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că monahismul ar însemna sublimare erotică, trândăvie și ignoranță. Acela e nenorocitul monahism de azi, cadavrul gloriosului monahism care a creat cultura Europei. Viața religioasă, care are felurite grade și nuanțe, culminează în contemplație, care e pipăirea directă a puterii dumnezeiești. Și acești faun de geniu ai culturii s-au dovedit atât de activi și de fecunzi, umplând veacurile de lumină, fiindcă au încremenit mai întâi în contemplație. Ea e izvorul celei mai intense și mai calitative activități. Spiritul creștin știe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu în lume, prezență de imensitate, cu expresia Fericitului Augustin și posibilitatea rațiunii omenești de a primi impulsuri spre adevărul divin, ne îndreptățesc să vorbim de revelația naturală ia neamurile păgâne, care n-au fost părăsite cu totul de Providența dumnezeiască. Efectul ei este acel suspin negrăit și acel dor statornic după puterea care îi lipsea omenirii de a face binele, pe care totuși îl înțelegea și îl voia, despre care vorbește Pavel către Romani, cap. VIII. Fondul acesta de nădejde
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nici una. Istoria nu cunoaște prigoană ortodoxă împotriva științei. Convinsă de imuabilitatea adevărului revelat, ortodoxia știe că cercetarea științifică în continuă schimbare și rectificare de sine însăși, va ajunge la descoperiri naturale, ce nu pot contrazice revelația supranaturală, de vreme ce același spirit dumnezeiesc lucrează în lume. Cu toată pornirea francmasonică a profesorului american Draper, pe care l-am citat, el e nevoit să scrie despre ortodoxie următoarele cuvinte: „Aceasta din urmă mai ales nu s-a socotit niciodată adversară a științei: dimpotrivă, a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
afirmație exactă, de vreme ce nu există nici un testimoniu omenesc pe care să se sprijine. După Biblie, omul n-a asistat la crearea lumii. Că și el și lumea au fost creați, aceasta n-o știe prin cercetări științifice, ci din revelația dumnezeiască. Cu neputință de dezlegat vreodată pe cale experimentală, misterul acesta ne vorbește permanent de necesitatea revelației, singura explicație desăvârșită ce se poate da spiritului omenesc, chinuit să afle originea lumii și a sa proprie. Pornite să nege total adevărul revelat, ipotezele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu trebuie confundată cu ideea de umilință creștină. Umilința creștină e o înjosire în fața lui Dumnezeu pentru a face posibilă înălțarea la noblețea spirituală. Umilința creștină e lepădarea de tine însuți pentru a te reintegra în ordinea supranaturală a harului dumnezeiesc. Ea e condiția ridicării din mizeria terestră. Căci în concepția creștină omul e investit cu atâta demnitate încât depășește însăși demnitatea îngerească. Fecioara Măria e mai presus de heruvimi și de serafimi. îngerii slujesc omului, dar omul nu slujește îngerilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e mai presus de heruvimi și de serafimi. îngerii slujesc omului, dar omul nu slujește îngerilor, ci lui Dumnezeu. Umilința creștină e calea către această demnitate prin gând și faptă, îndeplinite de om nu după modul omenesc, ci după modul dumnezeiesc. înjosirea caricaturală a negativismului e, dimpotrivă, o înjosire pentru înjosire. Ea nu e un mijloc, ci un scop. Iar înjosirea ca scop e ceea ce se numește cu alt termen: perversitate. Spiritul caricatural e spiritul pervers care, contrar umilinței creștine, dezintegrează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dimpotrivă, comunicabilitatea frumuseții absolute e fundată în personalitatea divină. Dumnezeu se revelează lumii din proprie inițiativă. Frumusețea e un atribut al ființei sale. Ea e anterioară frumuseților din lume și se comunică sau se descoperă la fel cu celelalte însușiri dumnezeiești. Pentru cugetarea teologică, această afirmație constituie un adevăr dogmatic, în ordinea de lucruri ce ne preocupă, consecința pe care o tragem din această afirmație este că o estetică adevărată sau creștină nu se poate concepe pe alte baze mai solide
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
răsfrânge chipul și însușirile. Chiar numele lumii e frumusețe, fiindcă lumea se numește cosmos, adică ordine sau podoabă. Și dacă lumea e bună, precum Dumnezeu a zis creând-o, ea este expresia în timp și în spațiu a infinitei bunătăți dumnezeiești; și dacă lumea e frumoasă, ea e expresia strălucitoare și cosmică a frumuseții supralumești, care a creat-o. Dionisie atribuie binelui divin formele lucrurilor create când zice că „natura lui fără formă produce orice formă”(Numele Divine, IV,3). Dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pot fi frumoase. Dar mai presus de toți și de toate, sfinții se ridică în contemplația mistică până la experimentarea suprasensibilă, până la vederea miraculoasă a luminii necreate. „Fericită e mintea care, trecând peste toate cele ce sunt, se bucură neîncetat de dumnezeiasca frumusețe”(Maxim Mărturisitorul: Centuria I, 19 în Filocalie ), exclamă sfântul Maxim Mărturisitorul. Ca să aprofundam mai bine sensul preocupării noastre, să trecem acum la un alt aspect și anume la caracterul sofianic al frumuseții. Expresia de „frumos sofianic” a apărut întâia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
izvoarele principale ale doctrinei sofianice le găsim în Proverbele lui Solomon, în înțelepciunea lui Solomon și în înțelepciunea lui Iisus fiul lui Sirah. Sophia e termenul grecesc pentru înțelepciune. Dar filosofii ruși, care au actualizat-o, văd în ea frumusețea dumnezeiască manifestată în cosmos. Sophia este frumusețea”, zice Pavel Florenski(Pavel Florenski: Der Pfeiler und die Grundfeste der Waheit în Ostliches Christentum, vol. II ). „Sophia se descoperă lumii ca frumusețe, care e caracterul sofianic sensibil al lumii”, zice Sergiu Bulgakov(Sergiu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care a stârnit protestele și discuțiile recente în teologia rusă, silind pe părintele Bulgakov la atenuarea punctului său de vedere. Ideea sofianică, așa cum am schițat-o aici cu elementele ei biblice, privește raportul Sfintei Treimi față de creatură sau revărsarea puterii dumnezeiești în făptură, lucru în care cărțile sfinte, printr-un acord unanim, văd însăși frumusețea cosmică și o socotesc ca reflex al frumuseții transcendente, necreate. Tot astfel gândește sfântul Vasile cel Mare care, în Hexaimeron, (mai ales în omiliile I și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tot astfel lucrurile izvorăsc din centrul divin, se multiplică și se întocmesc în timp și în spațiu după ordinea universală a înțelepciunii, pentru a se reîntoarce unificate în chip ideal în obârșia lor transcendenta. Multiplicitatea lor nu contrazice simplitatea principiului dumnezeiesc, fiindcă multiplicitatea e o desfășurare în timp și în spațiu, pe când principiul divin e dincolo de timp și spațiu, în ordinea transcendenta. Din unitatea lui cea mai presus de lume care își, imprimă atotputernica creatoare în lucruri, decurg, rânduiala proporția, armonia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai largă decât o are geniul natural. Contemplația mistică, deși atât de asemănătoare în unele puncte cu cea artistică, îi e mult superioară. Sfântul poate vedea direct și nemijlocit, adică poale experimenta prin intuiție spirituală, însăși strălucirea inefabilă a frumuseții dumnezeiești. Din această perspectivă sublimă, cosmosul îi apare, ca în ziua întâia și ca în ziua din urmă, înveșmântat în lumină sofianică, expresie ordonată în timp și în spațiu a nemărginitei înțelepciuni dumnezeiești. Vorbind în termenii cei mai proprii, există o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin intuiție spirituală, însăși strălucirea inefabilă a frumuseții dumnezeiești. Din această perspectivă sublimă, cosmosul îi apare, ca în ziua întâia și ca în ziua din urmă, înveșmântat în lumină sofianică, expresie ordonată în timp și în spațiu a nemărginitei înțelepciuni dumnezeiești. Vorbind în termenii cei mai proprii, există o estetică a sfinților, o filocalie, adică o iubire de frumusețea suprafirească, sub numele căreia ortodoxia cunoaște arta practică a contemplației transcendente. Ea îl determină pe Sergiu Bulgakov să scrie: „Ortodoxia are viziunea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în felul cum ființează astăzi și cum îi înțelegem rostul în lume nu s-a născut în rai. Căci raiul însemna el însuși un templu larg cât universul, în care omul participa direct și nemijlocit la desăvârșirea și la strălucirea dumnezeiască. Biserica s-a întemeiat pe pământ din pricina păcatului. Păcatul e distanța neasemănării omului cu Dumnezeu, e golul imens deschis de om între pământ și cer. Biserica a venit să umple acest gol și să suprime această distanță. Solia ei este
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în eternitate. Din ordinea contingență a imperfecțiunii terestre, formele concrete reapar în ordinea veșnică, strălucind de frumusețea nemuritoare. Prin Iisus Hristos s-a sfințit omenirea întreagă și formele spirituale ale sfinților săi dăinuiesc, acolo sus, pure și circumscrise în gloria dumnezeiască. Sofianismul lumii create e o regăsire și o recunoaștere de-a pururea a lucrurilor în arhetipurile lor transcendente. Expresia „în sânul lui Avraam” sau „în corturile drepților”, unde nu mai e durere și suspin, vrea să spună regăsirea și recunoașterea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o anexă a operei, care-i absoarbe toată energia. El are conștiința superioară a nobilei și singularei misiuni, pe care o împlinește în lume. Și dacă noi vedem în titanica-i luptă de a fauri miracolele frumuseții o amintire a dumnezeieștii creații cosmice, conștiința artei lui nul1 apropie mai puțin de divinitate. Se poate vorbi fără exagerare de un profetism artistic, care constă în a răpi în operă ceva din splendorile sublimelor viziuni pentru a le împărtăși oamenilor. Între primirea frumuseții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
desăvârșirea ei. Istoria talanților ne învață că cu cât darul e mai mare, cu atât cresc obligațiile celui care l-a primit. Și dacă arta nu s-a născut în rai, ci a fost dată omului după cădere, înțelegem ce dumnezeiască mângâiere i s-a pus la dispoziție în durerea terestră, pe care singur și-a pricinuit-o. O funcție religioasă și morală i s-a destinat de la început artei de a preînchipui în strălucitoare forme sensibile realitățile transcendente ale credinței
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de obicei pe acesta temă ca să înțelegem că toată filosofia reprezentării simbolice a acestui instinct constă în conformitatea artistului cu ordinea firească a vieții. Instinctul sexual în slujba continuității biologice e sanctificat de Biserică și ridicat la rangul de taină dumnezeiască. În ordinea fizică, el continuă creația cosmică, precum în ordinea artistică o continuă plăsmuitorii frumuseții. Estetica relevând vitalitatea sexuală a omului de geniu, nu face altceva decât să indice înrudirea firească dintre puterea creatoare a instinctului biologic și a instinctului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sintetică, a unei mai vechi preocupări nearticulate. Dar această revenire împlinită nu distruge nimic din natura extraordinară a inspirației. În mistică, Dumnezeu nu e o preocupare continuă? Și totuși, când el se descoperă în momentul culminant al extazului, când flacăra dumnezeiască aprinde focul din vatra îndelung pregătită, care e ființa ascetului, micșorează preocuparea anterioară ceva din sublimitatea negrăită a extazului? 2. Surpriza inspirației izbește în starea obișnuită a sufletului sfărâmându-i echilibrul și dând loc unei frenetice gâlgâiri de imagini luminoase
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai înainte se adună spontan și se încheagă într-o sinteză uimitoare. E clipa în care artistul își vede opera întreagă în forma ideală, cum Richard Wagner și-a văzut în întregime Maeștrii Cântăreți. Într-o astfel de stare de dumnezeiască exaltare și-a scris marele mistic ortodox, Simion Noul Teolog, Dragostele imnurilor divine, după cum ne povestește biograful și ucenicul său, Nichita Stetatos. Și tot în această stare și-a scris Tereza d’ Avila poesiile. 3. Al treilea aspect al inspirației
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
transcrie cuvânt cu cuvânt dictatul Duhului Sfânt, ldeea acestei copii pasive, observă Lusscau, e protestantă. Într-adevăr, ea concordă cu concepția despre natura iremediabil distrusă de păcat și devenită incapabilă să adauge vreun efort propriu la opera mântuitoare a harului dumnezeiesc. Protestantismul a pierdut noțiunea teandrică a colaborării lui Dumnezeu cu omul. În plus, dacă admitem copierea pasivă, atunci cum se poate explica diferența de stil de la un autor la altul? în sfârșit, colaborarea teandrică nu trebuie înțeleasă nici în sensul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]