5,962 matches
-
pe Sfântul Mihail, sub el aflându-se stema Sfântului Imperiu Roman, cea a Regatului Ungar și a Regatului Boemiei. Existența lor se explică prin faptul că împăratul Sigismund de Luxemburg (1387-1437), sub domnia căruia se pare că s-a finalizat edificiul, era împărat roman și, în același timp, rege al Ungariei și al Boemiei. De importanță artistică deosebită este capela Schleunig, aflată în colțul sudvestic al edificiului (în dreapta intrării principale), dedicată Arhanghelului Mihail. Tavanul pe ogive al acestei capele a fost
Biserica Sfântul Mihail din Cluj () [Corola-website/Science/298216_a_299545]
-
împăratul Sigismund de Luxemburg (1387-1437), sub domnia căruia se pare că s-a finalizat edificiul, era împărat roman și, în același timp, rege al Ungariei și al Boemiei. De importanță artistică deosebită este capela Schleunig, aflată în colțul sudvestic al edificiului (în dreapta intrării principale), dedicată Arhanghelului Mihail. Tavanul pe ogive al acestei capele a fost terminat în preajma anului 1481. În interiorul capelei se păstrează cele mai însemnate fresce ale bisericii. Capela poartă numele lui Gregorius Schleunig, care a fost pleban al orașului
Biserica Sfântul Mihail din Cluj () [Corola-website/Science/298216_a_299545]
-
1725, ca apoi să fie amintită în celebra “Catagrafia Moldovei” din 1774. La acea vreme în Darabani locuiau 90 de familii. În 1834, hatmanul și marele logofăt Theodor Balș, proprietarul moșiei Darabani, își inaugurează aici conacul cu douăzeci și patru de încăperi, edificiu dominat de stilul arhitectonic grecesc. Actul de întemeiere a târgului Darabani este emis, la cererea lui Balș, în 1837 și poartă pecetea domnitorului Mihail Sturdza. Între 1834 și 1840 se construiește biserica Sfântul Nicolae, ctitoria hatmanului Balș. În 1841 se
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
ca stare socială, nu a reușit să se remarce în vreun fel pe scena confesională a comitatului. Nobilimea, așezată statornic în Hațeg abia din secolul al XVII -lea nu mai era nici ea interesată la aceea dată de ridicarea unor edificii trainice din piatră, comparabile ca dimensiuni și valoare artistică cu vechile ctitorii cneziale de odinioară ale înaintașilor. Existența unei biserici modeste de-a lungul întregii perioade medievale, asemănătoare lăcașurilor de cult din satele iobăgești hațegane, nu trebuie, așadar, să surprindă
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
hațegane, nu trebuie, așadar, să surprindă. În anul 1516, când „pop Filip ot Hațag” inciza o inscripție slavonă pe soclul altarului bisericii mitropolitane din Feleac, aceasta deservea deja obștea românească locală. Cândva în cursul secolului al XVII -lea, în locul acelui edificiu a fost ridicată, la marginea târgului, înspre actualul sat General Berthelot, o biserică de lemn, in care slujeau, în 1681, preoții Gheorghe, Mihai, Gheorghe și Găină; transferată în posesia uniților după 1701, aceasta apare menționată pe harta iosefină a Transilvaniei
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
de lemn, in care slujeau, în 1681, preoții Gheorghe, Mihai, Gheorghe și Găină; transferată în posesia uniților după 1701, aceasta apare menționată pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). La o dată neprecizabilă, în paralel cu aceasta s-a ridicat încă un edificiu, tot din bârne, în cimitirul vechi din hotarul nordic al localitătii menționat si el în izvorul cartografic austriac citat; pe un "Liturghier" (București, 1728), păstrat la Silvașu de Jos, este însemnat: „Această Sfântă Liturghie iaste a sfintei beserici acei din
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
coloană romană, provenită, potrivit tradiției locale, de la masa prestolului, îi marca poziționarea. Ușile împărătești, împodobite de „popa Simion Zugrav” din Pitești în anul 1777, și câteva icoane valoroase, purtând semnătura lui „Vasile Theodorovici, malăr, 1828”, au fost transferate la noul edificiu de zid, registrul prăznicarelor fusese mutat la Galați, iar friza profeților și cea a apostolilor la Șerel. În contextul marilor tulburări confesionale de la începutul secolului al XVIII-lea, dată fiind opoziția preoțimii hațegane față de unirea cu Biserica Romei, trebuie să
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
fiind opoziția preoțimii hațegane față de unirea cu Biserica Romei, trebuie să fi apărut și celălalt lăcaș de cult, tot din lemn, aparținător obștii ortodoxe a târgului. Într-adevăr, pe harta iosefină, în partea centrală a localității, este menționat încă un edificiu, din păcate, nu se poate preciza dacă este înaintașul bisericii ortodoxe actuale sau al celei reformate. În tabelele conscripțiilor epocii moderne, aceste lăcașuri de cult apar deja bine individualizate, anume unite în anii 1733 și 1750 și separate confesional la
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
În tabelele conscripțiilor epocii moderne, aceste lăcașuri de cult apar deja bine individualizate, anume unite în anii 1733 și 1750 și separate confesional la 1761-1762; între anii 1782 și 1795, cea unită a revenit „greco-răsăritenilor”. Continuatoarele acestora au fost două edificii de zid, situate, la mică distanță una de cealaltă, în apropierea pieței centrale a Hațegului. Prima în ordine cronologică este biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”, înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03327). Lăcașul, renovat în anii 1980 și 1990-1991, este compus
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
Celălalt lăcaș de cult, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construit între anii 1824-1829, în timpul păstoririi vicarului unit Iovian Nobili, cu sprijinul financiar al episcopului Ioan Bob al Blajului; târnosirea s-a făcut în 1834, iar resfințirea în 1970. Pereții edificiului înscriu planul dreptunghiular, cu absida semicirculară nedecroșată. Nava spațioasă, supraînălțată printr-o clopotniță scundă, cu un coif de factură barocă, este precedată de un pridvor închis de zid, cu două turnulețe, adosat în anul 1984; împodobită mural în tehnica „tempera
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
Kerezthur" 1559 - sub regina Izabella, localitatea este scutită de ori ce fel de impozite în afară de cele ce trebuiau plătite turcilor. 1631 - prima mențiune a unei școli reformate. Biserica romano-catolică a fost construită în secolul al XIII-lea ca biserică romanică. Edificiul a suferit mai multe transformări, prima în secolul al XIV-lea, apoi la mijlocul secolului al XV-lea când au fost înălțați pereții navei romanice, a fost construit un nou altar și au fost terminate bolțile. În secolul al XVI-lea
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
romano-catolici (2,5%) și creștini după evanghelie (1,09%). Pentru 4,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Biserica Reformată a fost edificată în stil gotic între 1486-1593, astfel este cea mai veche construcție din Iernut. Fondurile necesare realizării edificiului au fost donate de familia Bogáthi. Inițial lăcașul de cult a servit catolicii, dar la mijlocul secolului al XVI-lea când Reforma Protestantă a ajuns în meleagurile mureșene, locuitorii orașului au devenit reformați. Corul bisericii, având o boltă pe ogive, specifică
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]
-
fost construit de Gáspár Bogáti în stil renascentist (1545). Ancadramentul portalului datează din 1574, fiind realizat tot în stilul Renașterii. Clădirea a fost modificată între 1650-1660 de principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea, după planurile arhitectului venețian Agostino Serena. Edificiul îmbină elemente ale goticului târziu cu elemente renascentiste. Imobilul a adăpostit o bună perioadă de timp Liceul Agricol din localitate. Castelul din Iernut, monument înscris în patrimoniul cultural național, nu are niciun stăpân din cauza tărăgănării procedurii de retrocedării, riscând astfel
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]
-
etnic polonez ceea ce le-a ușurat emigranților stabilirea în orașul bucovinean. În 1896 este dată în folosință o mică rafinărie de petrol, proprietatea unui cetățean numit Kraft. Doi ani mai tarziu este deschisă Gară Siret. În 1905 este construit un edificiu în care a funcționat Judecătoria Siret. Clădirea există și în prezent, în ea funcționând Spitalul Orășenesc Siret. În 1907 este dată în folosință uzina de apă. În 1908 este ridicată o clădire în care a funcționat prefectura. Clădirea există și
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
demolate în anii 1980-1989. Una dintre cele mai importante clădiri civile ale orașului sunt: cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL (clădirea a fost construită inițial pentru a fi sediul comandamentului trupelor de grăniceri) și spitalul de boli contagioase, ambele edificii datând de la sfârșitul anilor 1700. Clădirea primăriei a fost construită în 1888 și aici s-a aflat sediul comitatului Ciuc. După revoluția din 1848 s-a construit spitalul vechi, aflat lângă cetatea Mikó. Palatul Justiției a fost construit în 1905
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
tot centrul Romei și o parte din reședința imperială de pe Colina Palatină. Nero se afla la Antium când a izbucnit incendiul, dar s-a întors degrabă la Roma pentru a afla despre amploarea dezastrului. A ajutat sinistrații, a transformat unele edificii publice în adăposturi și a oferit grâne ieftine populației. A oferit bani pentru reconstrucție și a impus măsuri stricte pentru reducerea riscului de repetare a incendiilor. Lumea credea că Nero însuși ar fi provocat incendiul ca să facă loc pentru Domus
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
germane Câmpulung respectiv Baia. Multe din bisericile săsești care aparțin stilului romanic au fost ridicate în localitățile mai mici cam în aceeași perioadă și au fost construite pe baza unei idei unitare. Analizând stilul arhitectonic, W.Horwath trage concluzia că edificiile așezărilor indică faptul că cele mai vechi construcții romanice au fost construite în capitulul Sibiului și Cincu, după care colonizarea s-a desfășurat „radial". Pe aceste teritorii, susține W.Horwath, se diferențiază două tipuri de biserici romanice, care ar putea
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
doar o capelă fiind folosită până în prezent de comunitatea evanghelică săsească. Mănăstirea cisterciană Cârța a deținut un rol major atât în istoria politică, economică și culturală a Transilvaniei medievale, cât și în introducerea și diseminarea artei gotice în spațiul intracarpatic. Edificiul religios figurează pe lista monumentelor istorice din 2010, , cu următoarele obiective: Data fondării mănăstirii Cârța (lat.: "monasterium beatae Mariae virginis in Candelis de Kerch") nu este cunoscută cu exactitate. Papa Honorius al III-lea a menționat mănăstirea într-un document
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare. După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. Din 1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănățeni construind aici majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Se cuvine să pomenim aici de faptul că în anul 1999, Termele Romane cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman au fost redate, după 2000 de ani, în circuitul turistic astfel încât
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
numele presupus fiind "Dubh Linn"). După invazia normanda a Irlandei, Dublin a devenit capitala Irlandei, și după secolul XVII, orașul s-a dezvoltat rapid. O multitudine de războaie în prima jumătate a secolului XIV au distrus orașul, lăsând multe din edificiile sale istorice în ruine. Statul Liber Irlandez a reconstruit parte din oraș, dar Dublinul a rămas parțial distrus. După anii 1960, cănd Irlanda a devenit mai stabilă, orașul a fost modernizat încet, dar reconstruirile majore și dezvoltările infrastructurale au început
Dublin () [Corola-website/Science/298179_a_299508]
-
Cultura spaniolă și-a pus amprenta pe cultura Venezuelei, în special cea provenind din regiunile Andaluzia și Extremadura ale Spaniei, de unde în perioada colonială au venit marea majoritate a coloniștilor în Caraibe. Influențele culturale ale acestora pot fi observate în edificii, muzică, religie catolică și limbă, dar este și mai evidentă dacă observăm apariția coridelor spaniole, precum și apariția unor feluri de mâncare specific spaniole. În Venezuela în secolul al XIX-lea au fost și alte curente culturale de origine indiană și
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
întruchipează omul în Grecia Antică și simbolizează democrația. Piciorul de sprijin și cel în stare de repaos, precum și combinația dintre mișcare și calm, sugerează, deopotrivă, echilibru și armonie. În arhitectură au existat trei ordine de construcții: doric, ionic și corintic. Edificiile erau construite în piatră, pe un soclu ("krepis"), cu sau fără pridvor în față ("amphiprostyl") și erau, adesea, folosite coloanele, care înconjurau întreaga clădire ("peripteros"). La nivelul frontonului era pusă în evidență friza, în general bogat decorată cu sculpturi în
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Panteonul, Arcul lui Constantin. În domeniul sculpturii, printre cele mai valoroase lucrări se situează: bustul lui Nero, statuia lui Cezar August de la "Prima Porta", bustul lui Caracalla. De asemenea, pictura romană s-a bucurat de un real prestigiu în decorarea edificiilor publice și a locuințelor. Pictura romană, pe lângă influențele bizantine, a împrumutat elemente și din arta populară. Tehnicile folosite sunt cele tradiționale: fresca, în care culoarea aplicată pe tencuiala proaspătă, prin uscare, se întărește ca piatra; pictura grecească, realizată pe mai
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
supraetajate, imitau munții și erau bogat ornamentate cu sculpturi, cele mai reprezentative fiind templele de la Mamallapuram și Ellura. Arta Indiei antice a evoluat de-a lungul a mai multor perioade: Stilul budist al templelor influențează și arta regiunilor învecinate, printre edificiile reprezentative fiind: templul Angkor Wat, cel din Borobudur, precum și multe altele din China, Japonia și Tibet. Beneficiara unei tradiții îndelungate și mai puțin supuse influențelor exterioare, arta Chinei antice dezvoltă o gamă de culori și forme subtile și utilizează materiale
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
fost influențate de stilul bizantin (de exemplu: Moscheea Omar din Ierusalim). Ulterior, s-a adoptat planul dreptunghiular al moscheilor, cu o mare curte interioară, încadrată de porticuri (de exemplu: moscheile Ibn-Tulun și Amru din Cairo). În secolele X - XII dimensiunile edificiilor cresc (exemple: El-Azhar și El-Akmar din Cairo). Remarcabile sunt monumentele arhitecturii maure din Spania (Marea Moschee din Córdoba, secolele VIII - X, Palatul Alhambra din Granada, secolele XIII - XIV), cu nesfârșitele lor colonade. Alături de arhitectură s-au dezvoltat și artele decorative
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]