5,606 matches
-
unei culturi străvechi, aparținând perioadei paleoliticului superior și mezolitic. Pe o terasă înaltă a dealulului Frasinul aflat în stânga râului Bistricioara în locul numit Lutărie, s-au descoperit unelte tipice din perioada aurignacianului superior (def.). Pe terasele pâraielor dezgolite de o puternică eroziune care a avut loc în perioada Riss-Wurn (def.), au fost descoperite arme și unelte din silex (cuțite, dăltițe, răzuitoare ), dovezi care atestă existența unei culturi de tip gravettian (def.). Cea mai veche mențiune documentară cu referire directă la o așezare
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
află situată în zone de luncă comună a Ploieștiului și Leaotului, pe partea stangă a acestuia din urmă, excepție făcând satul Stejaru. Din punctul de vedere al modelării actuale a reliefului Câmpia Ploieștiului este afectată în principal de procese de eroziune și acumulare fluvială, care au loc de-a lungul albiilor, dar și de procese caracteristice suprafețelor orizontale interfluviale ("tasarea, sufoziunea") sau frunților de terase ("pluviodenudarea"). Procesele de tasare și sufoziune se manifestă în spatiile acoperite cu loess și dau naștere
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
din el alte două șosele naționale: DN17B, care duce spre Vatra Dornei; și DN15B care duce spre Târgu Neamț. Pe teritoriul comunei, lângă viaductul Poiana Largului, se află în lacul Izvorul Muntelui stânca solitară denumită Piatra Teiului, un martor de eroziune al unui recif cretacic de corali. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Poiana Teiului se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,03%). Pentru 2
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
nordici și în parte cei estici este drept sau ușor convex, iar cel longitudinal uniform. Lățimea lor variază între 200 și 700 metri, cu pante cuprinse între 5-25% înclinație, dominând pantele de 5-12%. Mult mai fragmentați, cu numeroase alunecări si eroziuni sunt versanții sudici și estici, a căror pantă variază între câteva grade până la 40-50% înclinație, cu un profil neregulat, cu dese schimbări de pantă, cu alunecări, unele în curgere, altele vechi stabilizate, cu rupturi și ogașe. Văile dintre versanți sunt
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
este așezat pe depozite sarmațian-panoniene, reprezentând umplerea neomogenă a Bazinului Transilvaniei. Formațiunile geologice sunt reprezentate prin argile marnoase, argile și marne cu intercalații de nisipuri și gresii slab cimentate. Cuaternarul este reprezentat prin depozite deluviale, coluviale și aluviale formate prin eroziune și depunerea materialului sedimentar la baza pantelor sau văilor existente în zonă. Teritoriul se află în bazinul hidrografic al Mureșului,râu care curge la circa 10 kilometrii sud de localitate. Valea Câmpiei sau Ludușelului, pârâu care izvorăște din județul Bistrița-Năsăud
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
de solidificare. Este imposibil de delimitat acțiunea fiecărui factor în parte. Rolul predominant în formarea și repartiția teritorială a solurilor au avut-o apa freatică, roca mamă, vegetația și relieful. Influența directă a reliefului se observă îndeosebi în procesul de eroziune. Pe versanții puternic înclinați, acoperiți cu vegetație rară, solul este expus eroziunii, prin apele de șiroire, care îndepărtează orizonturile superioare, iar orizonturile inferioare au o fertilitate mai scăzută. Pe acești versanți procesul de eroziune este mai puternic ca cel de
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
predominant în formarea și repartiția teritorială a solurilor au avut-o apa freatică, roca mamă, vegetația și relieful. Influența directă a reliefului se observă îndeosebi în procesul de eroziune. Pe versanții puternic înclinați, acoperiți cu vegetație rară, solul este expus eroziunii, prin apele de șiroire, care îndepărtează orizonturile superioare, iar orizonturile inferioare au o fertilitate mai scăzută. Pe acești versanți procesul de eroziune este mai puternic ca cel de pedogeneză. Pe versanții slab înclinați se produce o antrenare lentă a materialului
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
se observă îndeosebi în procesul de eroziune. Pe versanții puternic înclinați, acoperiți cu vegetație rară, solul este expus eroziunii, prin apele de șiroire, care îndepărtează orizonturile superioare, iar orizonturile inferioare au o fertilitate mai scăzută. Pe acești versanți procesul de eroziune este mai puternic ca cel de pedogeneză. Pe versanții slab înclinați se produce o antrenare lentă a materialului din stratul superior. Particulele fine sunt antrenate de ape, transportate și depuse la partea inferioară a versantului, dând naștere la soluri mai
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
un complex care cuprinde albia, lunca și terasa joasă. Dacă albia a suferit modificări morfologice importante, ca urmare a lucrărilor de regularizare și a acumulărilor Vidraru și Oești, în profil longitudinal acesta cunoaște meandre simple care au fost stopate împotriva eroziunii fluviale (la confluență cu Berindești pe o lungime de 2500 m și cu Varnița pe 500-600 m). Lunca râului are o dezvoltare restrânsă, având lățimi medii de 150-200 m. Cât privește terasa, delurile ocupă cea mai mare parte a teritoriului
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
a șirului central al Carpaților Orientali, respectiv cel cristalino- mezozoic. În perioada pliocenului superior, s-a realizat o intensă activitate vulcanică, ce a închis un lac intramontan a cărui oglindă se ridica până la 950 m altitudine. La începutul cuaternarului prin eroziune apa lacului a străpuns lanțul vulcanic în zona munților Călimani și Gurghiu dând naștere defileului Deda - Toplița. Afluenții Mureșului au contribuit la actuala înfățișare a reliefului prin conurile de dejecție formate de aceștia cu materialele aluvionare aduse de munții din
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
sat în comuna Rucăr din județul Argeș, Muntenia, România. Satul are cam 200 de locuitori și este situat pe valea superioară a Dâmboviței, între culmile estice ale Munților Iezer-Păpușa și Piatră Craiului. Situat în bazinetul depresionar omonim, bazinet format prin eroziune diferențiala. Săticul este cunoscut de localnici ca având trei zone distincte: "Cojocaru", lângă Valea lui Ivan, "Săticul de Sus" între valea Largă și Valea Clăbucetului și "Săticul de Jos" între valea Clăbucetului și Valea Jugii. Inițial era un sat de
Sătic, Argeș () [Corola-website/Science/300642_a_301971]
-
vulcanic, alcătuit din coș, crater și con. Coșul reprezintă hornul sau orificiul de evacuare a materialelor expulzate. În timpul perioadelor de liniște și după stingerea vulcanului, în coș rămân lave sau "piroclastite" consolidate; ele pot fi puse în evidență numai prin eroziunea conului. Craterul reprezintă prelungirea externă prin care se termină coșul; are de obicei forma de pâlnie. Conul este edificiul propriu-zis, clădit din lava revărsată și din alte materiale rezultate în timpul exploziei vulcanice; reprezintă o formă de acumulare, a cărei morfologie
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
de obicei forma de pâlnie. Conul este edificiul propriu-zis, clădit din lava revărsată și din alte materiale rezultate în timpul exploziei vulcanice; reprezintă o formă de acumulare, a cărei morfologie depinde de tipul activității vulcanice și apoi de evoluția subaeriană a eroziunii. Conurile sunt rezultatul erupțiilor de lavă acidă-vâscoasă, cu multă silice și cu viteză de curgere redusă. Apar izolate sau grupate pe anumite areale și îmbracă forme diferite, după tipul de erupție și după natura rocilor constituente. Rezultate în urma exploziilor de
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
de "maar", folosită în regiunea Eifel din Germania. În aceeași categorie intră și conurile fără rădăcină, formate în urma exploziilor freatice rezultate în timpul trecerii unei curgeri de lavă peste lacuri sau zone mlăștinoase, descrise în Islanda. O dată cu stingerea vulcanului procesele de eroziune devin predominante, ele fiind dirijate de sistemul pantelor caracteristice vulcanilor (convergente și divergente) și de structura lor. Structura, reprezentată în general prin strate monoclinale, dirijate în sensul curgerii lavei, poate fi complicată de dizlocatiile tectonice sau de intruziunile magmatice sub
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
crater. Văile adânci care fragmentează conul se numesc barrancos (în insulele Azore). Interfluviile de formă triunghiulară care urcă în pantă crescândă spre vârful conului sunt numite planeze. În partea superioară, după o evoluție îndelungată ele se transformă în creste. Prin eroziune regresivă barrancosurile pătrund în interiorul craterului și drenează lacul. Dirijarea rețelei convergente din interiorul craterului, către un nivel de bază exterior, coborât, intensifică eroziunea, fapt ce duce la lărgirea craterului și la transformarea lui într-o caldeira de eroziune. Accentuarea generală
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
conului sunt numite planeze. În partea superioară, după o evoluție îndelungată ele se transformă în creste. Prin eroziune regresivă barrancosurile pătrund în interiorul craterului și drenează lacul. Dirijarea rețelei convergente din interiorul craterului, către un nivel de bază exterior, coborât, intensifică eroziunea, fapt ce duce la lărgirea craterului și la transformarea lui într-o caldeira de eroziune. Accentuarea generală a eroziunii duce la îndepărtarea rapidă a rocilor moi. Rezistă numai coșurile și filoanele vulcanice, formate din lavă dură, care sunt puse în
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
creste. Prin eroziune regresivă barrancosurile pătrund în interiorul craterului și drenează lacul. Dirijarea rețelei convergente din interiorul craterului, către un nivel de bază exterior, coborât, intensifică eroziunea, fapt ce duce la lărgirea craterului și la transformarea lui într-o caldeira de eroziune. Accentuarea generală a eroziunii duce la îndepărtarea rapidă a rocilor moi. Rezistă numai coșurile și filoanele vulcanice, formate din lavă dură, care sunt puse în evidența prin eroziunea diferențială. Astfel, vechile forme negative (coșuri, crăpături) se transformă în forme pozitive
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
barrancosurile pătrund în interiorul craterului și drenează lacul. Dirijarea rețelei convergente din interiorul craterului, către un nivel de bază exterior, coborât, intensifică eroziunea, fapt ce duce la lărgirea craterului și la transformarea lui într-o caldeira de eroziune. Accentuarea generală a eroziunii duce la îndepărtarea rapidă a rocilor moi. Rezistă numai coșurile și filoanele vulcanice, formate din lavă dură, care sunt puse în evidența prin eroziunea diferențială. Astfel, vechile forme negative (coșuri, crăpături) se transformă în forme pozitive: se produc inversiuni de
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
duce la lărgirea craterului și la transformarea lui într-o caldeira de eroziune. Accentuarea generală a eroziunii duce la îndepărtarea rapidă a rocilor moi. Rezistă numai coșurile și filoanele vulcanice, formate din lavă dură, care sunt puse în evidența prin eroziunea diferențială. Astfel, vechile forme negative (coșuri, crăpături) se transformă în forme pozitive: se produc inversiuni de relief reprezentate prin "neck"-uri, "dyke"-uri și "sill"-uri. "Neck"-ul este un stâlp de rocă dură (lavă sau piroclastite cimentate), ce s-
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
din dezvelirea lavelor injectate pe planurile de stratificație ale conului; apare sub forma unor pereți circulari, care închid o depresiune inelară, un crater fals rezultat în urma dezagregării rocilor mai puțin rezistente. Platourile de lavă bazică au o mare rezistență la eroziune. Aceasta este încetinită de prezența diaclazelor și fisurilor, care le face foarte permeabile. Dezagregarea este însă foarte activă în regiunile deșertice sau periglaciare. Dacă relieful și climatul permit umplerea fisurilor cu apă, eroziunea fluviatilă taie văi adânci, asemănătoare canioanelor, cu
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
lavă bazică au o mare rezistență la eroziune. Aceasta este încetinită de prezența diaclazelor și fisurilor, care le face foarte permeabile. Dezagregarea este însă foarte activă în regiunile deșertice sau periglaciare. Dacă relieful și climatul permit umplerea fisurilor cu apă, eroziunea fluviatilă taie văi adânci, asemănătoare canioanelor, cu numeroase rupturi de pantă însoțite de cascade. Între ele rămân interfluvii largi, adevărate platouri alungite (platourile de lavă din Idaho și Oregon, tăiate de râurile Snake și Columbia). De multe ori văile se
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
ajung la rocile friabile ale subasmentului, versanții se retrag repede, văile se lărgesc, apar văi secundare, iar platourile sunt fragmentate în bucăți tot mai mici. Aceste mici platouri de lavă izolate se numesc "mesas" (în Mexic). Sunt asemănătoare martorilor de eroziune din structurile tabulare. Cu timpul sunt distruse complet. Un caracter important al rețelei hidrografice îl reprezintă frecvența de văi supraimpuse.
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
topografia litoralului poate favoriza amplitudini mult mai mari (în Golful Fundy - Canada 19,6 m; în Golful Arabiei 13 m; în golful Mezen 12 m) La flux se produc acumulări sub formă de bancuri submerse. La reflux nivelul apei coboară, eroziunea devine predominantă, antrenând spre larg aluviunile aduse de râuri, dar și pe cele aflate pe platforma litorală. La țărmurile unde mareele sunt foarte puternice, gurile de vărsare ale fluviilor sunt mult lărgite prin eroziune. Aceasta se realizează atât la flux
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
submerse. La reflux nivelul apei coboară, eroziunea devine predominantă, antrenând spre larg aluviunile aduse de râuri, dar și pe cele aflate pe platforma litorală. La țărmurile unde mareele sunt foarte puternice, gurile de vărsare ale fluviilor sunt mult lărgite prin eroziune. Aceasta se realizează atât la flux cât și la reflux. Forma rezultată de „pâlnie” a gurii de vărsare poartă numele de estuar (Tamisa, Sena, Elba, Sf. Laurențiu). Procesele cu rol secundar însoțesc acțiunea apei marine. Procesele mecanice au o largă
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
litoral și se referă la perforarea rocilor de către moluște, arici de mare, microorganisme prin secreții acide, rezultatul fiind numeroase alveole, scobituri, galerii de câțiva mm până la câțiva cm. Algele pot ajunge la o asemenea abundență, încât frânează acțiunea valurilor, diminuând eroziunea. Faleza reprezintă un abrupt, cu o pantă cuprinsă între 30ș și 90ș, cu înălțimi variabile, ce se desfășoară la contactul dintre uscat și mare. Baza ei se continuă submarin, printr-o suprafață puțin înclinată, numită platformă de abraziune. Faleza și
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]