6,312 matches
-
Ca atare, ideea ei e strâns legată de ideea frumosului în sine sau a frumosului transcendent. Cu alte cuvinte, ceea ce elimină comod estetica modernă face parte integrantă din dogma creștină. Iată, deci, ce deosebiri fundamentale se desemnează între teologie și estetică, pe care suntem datori să le lămurim în chip apologetic. în comparație cu ideile teologice, estetica modernă operează o serie de eliminări, după care, ceea ce rămâne se circumscrie într-o zonă spirituală pipernicită și e supus unor răstălmăciri de multe ori neconvenabile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumosului transcendent. Cu alte cuvinte, ceea ce elimină comod estetica modernă face parte integrantă din dogma creștină. Iată, deci, ce deosebiri fundamentale se desemnează între teologie și estetică, pe care suntem datori să le lămurim în chip apologetic. în comparație cu ideile teologice, estetica modernă operează o serie de eliminări, după care, ceea ce rămâne se circumscrie într-o zonă spirituală pipernicită și e supus unor răstălmăciri de multe ori neconvenabile nici artei și nici sensului teologic. Arta ca funcție socială ridică o serie de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu mare răsunet de Henri Bremond, e de natură să arunce o lumină mai înaltă asupra frumosului artistic și poate, să deschidă drumul unei ieșiri în larg din cercul tot mai strâmt în care se închide evaziva știință experimentală a esteticii modeme. Am vorbit în capitolul trecut despre negativismul culturii moderne și am spus că negația, neavând o subzistență proprie, nu poate sta prin sine și atunci e nevoită să creeze simulacre pentru a le substitui concepției și formelor vieții religioase
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în această lume. Dintre toate creațiile spiritului, frumusețea are aspectul cel mai seducător și de aceea nu e greu ca ea să devină o masca sub care spiritul demonic să continue a caricaturiza și a înjosi un om. Și când estetica, în numele unei doctrine a frumosului cu pospai știmțific, încearcă să justifice această degradare, teologia e obligată să-și spună cuvântul. SENSUL TEOLOGIC AL FRUMOSULUI Pentru gândirea teologică, tot ce există vine de la Dumnezeu și se întoarce la Dumnezeu. El e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
el e frumusețea, toate lucrurile frumoase sunt condiționate de el. Precum teologia nu poate gândi adevărurile de credință și legile morale fără această temelie transcendentă, tot astfel nu poate concepe ideea de frumos fără fundamentul frumuseții transcendente. în această privință, estetica modernă se desparte cu totul de teologie și de metafizică. Punând obiectul frumosului numai în opera de artă, punctul ei de plecare e cu totul altul decât acela al teologiei și al metafizicii. Circumscriindu-și atenția și cercetarea în jurul operei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
desparte cu totul de teologie și de metafizică. Punând obiectul frumosului numai în opera de artă, punctul ei de plecare e cu totul altul decât acela al teologiei și al metafizicii. Circumscriindu-și atenția și cercetarea în jurul operei de artă, estetica modernă își limitează obiectul numai la un fragment din frumosul sensibil, adică din frumosul ce se poate experimenta prin simțuri. Ca să înțelegem mai limpede cât de arbitrară e această limitare, să ridicăm următoarea întrebare: există oare numai o frumusețe sensibilă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care văd în ele arhetipuri transcendente ale lucrurilor sensibile. Similar e cazul rapsodului orb, care a fost legendarul Homer și al modernului John Milton, care, cu ochii stinși, a văzut strălucirile Paradisului pierdut. Cazurile acestea, greu de lămurit pentru metoda esteticii moderne, sunt foarte apropiate de ceea ce teologia mistică numește „simțurile interioare”. Ele corespund simțurilor fizice prin care luăm contact cu lumea externă. Dar pe când acestea revarsă spiritul în afară de sine și îl împrăștie în senzații, simțurile lăuntrice funcționează întors, concentrându-l
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu această condiție simțurile spirituale se pot încorda în contemplația frumuseții supranaturale. în lumina exemplelor date, care concordă cu teoria despre cele două categorii de simțuri, a teologiei mistice, există, prin urmare, o frumusețe sensibilă care e obiectul restrâns al esteticii moderne și o frumusețe suprasensibilă sau inteligibilă care, împreună cu cea dintâi, formează obiectul esteticii teologice. Care e pentru noi frumusețea inteligibilă prin excelență? (Prin frumusețe inteligibilă trebuie să înțelegem frumusețea transcendentă). Această frumusețe e Dumnezeu însuși. Dumnezeu, e frumusețea perfectă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exemplelor date, care concordă cu teoria despre cele două categorii de simțuri, a teologiei mistice, există, prin urmare, o frumusețe sensibilă care e obiectul restrâns al esteticii moderne și o frumusețe suprasensibilă sau inteligibilă care, împreună cu cea dintâi, formează obiectul esteticii teologice. Care e pentru noi frumusețea inteligibilă prin excelență? (Prin frumusețe inteligibilă trebuie să înțelegem frumusețea transcendentă). Această frumusețe e Dumnezeu însuși. Dumnezeu, e frumusețea perfectă sau absolută. Afirmând această propoziție, teologia, care până la un punct merge mână în mână
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ea nu e gândită ca având putere intrinsecă de comunicare către frumusețile relative, pe când în teologie frumusețea absolută fiind Dumnezeu însuși, ea se comunică de la sine frumuseților relative din lume, precum se comunică existența, viața sau bunătatea și iubirea. în estetica metafizică a lui Schopenhauer bunăoară, care e sinteza celei platonice și a celei kantiene, frumusețea e o idee veșnică, dar impersonală. Gândirea lui Schopenhauer e ateistă și exclude atributul de personalitate vie a ideii veșnice. În consecință, această idee veșnică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lume și se comunică sau se descoperă la fel cu celelalte însușiri dumnezeiești. Pentru cugetarea teologică, această afirmație constituie un adevăr dogmatic, în ordinea de lucruri ce ne preocupă, consecința pe care o tragem din această afirmație este că o estetică adevărată sau creștină nu se poate concepe pe alte baze mai solide decât cele dogmatice. Frumosul în sine, definit în mod vag de metafizică, devine pentru noi frumosul în Dumnezeu și astfel el este izvorul transcendent al tuturor frumuseților din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artistică a lui Dumnezeu, în care bunătatea și frumusețea sunt unul și același lucru. Din formele ei strălucitoare, gândirea teologică lămurește strălucirea fără formă și mai presus de lume a Creatorului și tot astfel, imitând această metodă a teologiei afirmative, estetica lămurește din opera de artă însușirile geniului care a plăsmuit o, în sine sau în Dumnezeu, frumosul, după Dionisie, „e veșnic, invariabil și neschimbabil; fără naștere, fără moarte, fără dezvoltare sau micșorare. El nu este frumos într-o parte și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Fără lumină, lumea n ar putea să fie cosmică. „Ea e frumusețea și podoaba întregii creațiuni văzute, zice Ioan Damaschin. Căci ia lumina, și toate rămân necunoscute în întuneric, fără să-și poată arăta frumusețea”(Dogmatica, p. 72). Pentru orice estetică, organul principal al frumosului e ochiul, iar armonia și splendoarea formelor și a culorilor nu se pot percepe decât în viabilitate. Soarele, care împrăștie întunericul și pune în valoare farmecul acestei lumi, vine în mod inevitabil ca o comparație, „ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ci ne place fiindcă e frumoasă, fiindcă frumusețea e o proprietate a ei. Fie că suntem sensibili la această frumusețe, fie că nu suntem, ea există independent de noi în virtutea faptului că a fost creată de Dumnezeu în lucruri. în estetica modernă însă se desemnează o atitudine contrară concepției teologice și contrară chiar esteticii tradiționale sau filosofice. Să precizăm punctul acesta de vedere, care elimină natura din preocupările estetice actuale. în opoziție cu estetica tradițională și în consensul contemporan, Charles Lalo
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Fie că suntem sensibili la această frumusețe, fie că nu suntem, ea există independent de noi în virtutea faptului că a fost creată de Dumnezeu în lucruri. în estetica modernă însă se desemnează o atitudine contrară concepției teologice și contrară chiar esteticii tradiționale sau filosofice. Să precizăm punctul acesta de vedere, care elimină natura din preocupările estetice actuale. în opoziție cu estetica tradițională și în consensul contemporan, Charles Lalo îl formulează astfel: „Estetica adevărată, pură de orice compromisuri cu știința sau cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fost creată de Dumnezeu în lucruri. în estetica modernă însă se desemnează o atitudine contrară concepției teologice și contrară chiar esteticii tradiționale sau filosofice. Să precizăm punctul acesta de vedere, care elimină natura din preocupările estetice actuale. în opoziție cu estetica tradițională și în consensul contemporan, Charles Lalo îl formulează astfel: „Estetica adevărată, pură de orice compromisuri cu știința sau cu morala, n-are ca obiect direct decât arta; și natura numai în raporturile ei cu arta; adevăratele fapte estetice nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
desemnează o atitudine contrară concepției teologice și contrară chiar esteticii tradiționale sau filosofice. Să precizăm punctul acesta de vedere, care elimină natura din preocupările estetice actuale. în opoziție cu estetica tradițională și în consensul contemporan, Charles Lalo îl formulează astfel: „Estetica adevărată, pură de orice compromisuri cu știința sau cu morala, n-are ca obiect direct decât arta; și natura numai în raporturile ei cu arta; adevăratele fapte estetice nu sunt frumusețile naturale, ci frumusețile artistice”(Ch. Lolo: Introduction a l
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Esthetique, p. 157 ). În afară de om, zice același estetician francez, natura e dincolo de frumos și de urât; adică e indiferentă. Ca atare, noi suntem cei care o valorificăm într-un fel sau altul prin proiecția în afară a preferințelor subiective. Pentru estetica tradițională există, dimpotrivă, două izvoare obiective ale frumosului: natura și arta. Fie în ordinea metafizica, fie în ordinea psihologică, frumosul natural și frumosul artistic stau pe același plan al atenției(Tudor Vianu: Arta și Frumosul, p. 122-128). Pentru filosofic, atât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu deosebirea că ea potențează și adâncește frumusețea naturală. Artistul de geniu articulează în chip fericit ceea ce natura n-a izbutit să spună suficient. Arta e astfel o continuare și o desăvârșire a naturii. Același punct de vedere îl arc estetica psihologică, cu deosebirea că, pe când estetica filosofică vede unitatea frumosului natural și artistic în ideea lui transcendentă, psihologia o vede în emoția estetică. Atât natura cât și arta ne procură emoții estetice de o egală calitate, între esteticienii psihologi, Volkelt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adâncește frumusețea naturală. Artistul de geniu articulează în chip fericit ceea ce natura n-a izbutit să spună suficient. Arta e astfel o continuare și o desăvârșire a naturii. Același punct de vedere îl arc estetica psihologică, cu deosebirea că, pe când estetica filosofică vede unitatea frumosului natural și artistic în ideea lui transcendentă, psihologia o vede în emoția estetică. Atât natura cât și arta ne procură emoții estetice de o egală calitate, între esteticienii psihologi, Volkelt e reprezentativ, ca unul care caută
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cât și arta ne procură emoții estetice de o egală calitate, între esteticienii psihologi, Volkelt e reprezentativ, ca unul care caută un fundament comun contemplării estetice atât a naturii cât și a artei(Tudor Vianu: op. cit. p. 124). Ce obiectează estetica modernă acestei concepții tradiționale? Mai întâi, ca știință experimentală, cum năzuiește să devină, ea elimină considerațiile metafizice asupra frumosului, fiindcă ele nu intră în sfera științifică și deci n-o interesează. Unitatea frumosului natural și a frumosului artistic pe temeiul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
următor, nu credem că arta e o imitație a naturii). Al treilea, și acum ne găsim în ordinea psihologică nu există unitate de frumos între natură și artă, fiindcă emoția estetică procurată de natură diferă de cea procurată de artă. Estetica modernă ține să fie foarte puristă în delimitarea obiectului propriu; și astfel să elimine din cuprinsul emoției estetice tot ceea ce i se pare eterogen. Al patrulea, natura nu e nici frumoasă nici urâtă, ea este anestetică în sensul în care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o simplă reminiscență de artă. Al cincilea, pentru oamenii religioși, natura, fiind socotită ca opera lui Dumnezeu, pare în întregime frumoasă. Dar emoția acestei contemplații nu e pur estetică, pentru că e colorată de religiozitate. Cam acestea sunt obiecțiile pe care estetica modernă le ridică împotriva celei tradiționale cu scopul de a delimita obiectul acestei științe într-o zonă de autonomie completă a artei și de a elimina natura din această zonă. Mărturisim că ele nu ne-ar interesa câtuși de puțin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ar fi vorba numai de poziții contrare între esteticienii vechi și esteticienii noi. Ele ne interesează însă întrucât, direct sau indirect, ating atitudinea teologică față de natură. Natura înseamnă pentru noi creatura lui Dumnezeu și a-i nega frumusețea tocmai în numele esteticii e una din aberațiile cele mai bizare ale mentalității moderne. Ținem să spunem că nu suntem întru totul de acord cu punctele de vedere ale esteticii tradiționale, care își găsea cum putea pârghia metafizică a frumosului. E adevărat că principiul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Natura înseamnă pentru noi creatura lui Dumnezeu și a-i nega frumusețea tocmai în numele esteticii e una din aberațiile cele mai bizare ale mentalității moderne. Ținem să spunem că nu suntem întru totul de acord cu punctele de vedere ale esteticii tradiționale, care își găsea cum putea pârghia metafizică a frumosului. E adevărat că principiul ei, după care atât natura cât și arta revelează deopotrivă invizibilul în vizibil sau inteligibilul în sensibil, e mai aproape de sensul teologic al frumosului. Dar, după cum
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]