5,918 matches
-
al vieții lor cotidiene. Pentru ca servituțile urbanismului să fie asumate de către aceia care vor fi constrânși și deserviți de el, trebuie ca ei să fie interesați să facă alegerile care îi privesc [...] Între riscurile democrației și acelea ale birocrației, nu ezit să parcurg această nouă etapă în favoarea democrației 283". În discursul său asupra calității mediului de viață, statul pare să valorifice acum localul, estimând că acesta putea genera spontan raporturi sociale mai pașnice și mai depolitizate decât eșalonul național. "Schimbarea în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
afirmă drept ochi critic al democrației locale. Se spera chiar ca ele să fie contraponderile necesare la autoritarismul puterii municipale sau la abuzul puterii tehnocraților. Numai că asociațiile devin o contraputere ambiguă. Atunci când intră în conflict cu municipalitatea, aleșii nu ezită să ia în zeflemea slăbiciunea reprezentativității lor autoproclamate, care nu poate fi o piedică în calea sufragiului universal, în special atunci când asociațiile sunt suspectate că ar servi ca rampă de lansare unui concurent politic. În ce le privește, presate să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
descentralizarea. Miza acestei contrac-tualizări era reforma administrației de stat mai curând prin oportunitatea pe care o oferea protagoniștilor de a se sustrage cadrului normativ al dezvoltării urbane fixat prin documente de amenajare decât prin promovarea descentralizării responsabilităților. Anumiți comentatori nu ezitau să insiste asupra acestei trăsături. Ei făceau din aceste politici contractuale nici mai mult, nici mai puțin decât un alibi pentru puterea centrală, dornică să se extindă asupra ansamblului teritoriului și să uite de scăpările descentralizării 293. În viziunea primilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de funcționare, începând cu 1979). Nu descriem aici confuziile și luptele ocazionate de această repartiție a competențelor; ele au înglodat în datorii în loc să aducă sperata simplificare a sistemului politico-administrativ; să semnalăm însă că numeroase colectivități locale mai active nu au ezitat să abordeze probleme care depășeau cu mult cadrul formal al atribuțiilor lor, înscriindu-le pe agenda politică 299. Identificarea orașului cu un actor politic ridică obiecții teoretice. Obiecția principală ține, fără îndoială, de analogia pe care o induce între oraș
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
contemporanilor și a posterității. Într-un fel, cea mai mare parte a proiectelor nu a fost lipsită de contradicții prezente atât în forma, cât și în conținutul acestora. De pildă, republicanii se manifestau și se exprimau ca sinceri proeuropeni, dar ezitau între formularea susținerii unei Europe care să se identifice cu o juxtapunere de identități naționale și o Europă unitară pe baze federaliste. Fondator, în 1834, a mișcării Tinerei Europe, italianul Giuseppe Mazzini propune depășirea acestei contradicții prin satisfacerea, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în numeroase întreprinderi un factor strategic al succesului. Până la urmă, liderii așteaptă în viitor și din partea salariaților, nu numai dintr-a personalului de conducere, competență, initiațivă și implicare (Crozier, 1994). În ceea ce privește nesiguranța destinelor individuale și colective, acestea din urmă nu ezită să-și exprime părerea, uneori chiar mediatizată. Creșterea nivelului de calificare, asociată cu dorința de cunoaștere, de înțelegere și de a fi ascultat au creat o nouă formă de presiune. Criza de la sfârșitul anilor ’90 a subliniat limitele unei comunicări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
să ducă la îmbunătățiri ale calității documentelor de comunicare internă. Concluzie Evaluarea constituie de mai bine de 12 ani una dintre preocupările majore ale actorilor comunicării în întreprinderi. Studierea practicilor lasă să se vadă că atașații de presă par să ezite între bricolaj (Lévy-Strauss, 1922), activitate puțin îngrijită, improvizată, adaptată împrejurărilor, dar legală, și braconaj, în care respectul regulilor este foarte relativ. Realizarea strategiei de comunicare (izolabilă și identificabilă) poate fi aici opusă la ceea ce Michel de Certeau, într-un text
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
auzit deopotrivă de bine coborând tonul ca și atunci când îl ridica; putea să străbată toată gama și pronunța finalele cu atâta grijă, că ulti mele cuvinte nu se pierdeau niciodată. Maniera lui obișnuită era puțin tărăgănată: începea cu oarecare șovăială, ezita adesea, dar într-un fel care trezea interesul; putem să spunem că, sub ochii noștri, își cântărea, își alegea și își îndepărta cuvintele, până când se însuflețea și foalele fierăriei intrau în funcțiune. În momentele cele mai impetuoase, sentimentul care îl
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sală când a observat pe cineva pe care nu-l cunoștea, și care tot mergea grăbit de ici-colo, palid, buimăcit, apro pi in du-se de toate femeile în domino albastru, apoi înde părtându-se cu un aer deznădăjduit. Contele nu ezită să-l abordeze și îi spune cu solicitudine: „Domnule, mi se pare că aveți un necaz. Aș fi încântat dacă v-aș putea fi de folos.“ „Vai, domnule, sunt cel mai nefericit dintre oameni. Închipuiți-vă, azi-dimineață am sosit de la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
prin care nu se vede nimic. Foarte nepăsător la primejdii, avea curajul frumos și rece în zilele de criză și, în același timp, lucru destul de comun, era foarte șovăielnic în planurile sale. A fost văzut schimbându-și brusc direcția, înaintând, ezitând, dând înapoi spre marele lui rău: pentru că națiunea l-a ales ca să aibă toate îndrăznelile, și ceea ce aștepta ea de la el era cutezanță, și nu prudență. Se zice că a fost dintotdeauna foarte înclinat spre plăceri și că și le
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de a răsturna textualitatea și în vreme ce autorul se bucură de inventivitatea lui cititorul își cam blestemă zilele. El icnește și primul impuls e să depună armele: nu înțelege. Adevărata schimbare la față a literarului aș zice are loc după Modernism. Ezit să spun Postmodernism fiindcă termenul e din ce în ce mai vag, controversat și rău definit. L-am botezat cândva Desperado de dragul demonstrației, chiar dacă acest cuvânt are la fel de multe păcate ca și celelalte. Să considerăm, pentru moment, că de la Huxley (Brave New World) și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
existat, de importanță capitală, e creat cu o ironie nesfârșită. Textul se citește cu mare satisfacție intelectuală, dacă nu pentru teza lui, pentru puterea de a râde pe care o degajă. Romanul Desperado se vrea sinonim cu existența, drept care autorul ezită să-l încheie și merge înainte într-un prezent continuu. Robyn Penrose (Nice Work, de David Lodge) și-ar putea continua evoluția în alte incidente, la fel de prezente ca și cele pe care le-am urmărit, dar Lodge decide să se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Moderniștii își iubeau cu patimă eroii vulcanici, ale căror vieți interioare le disecau cu tehnica Fluxului conștiinței. Lodge refuză o prea mare intimitate cu eroul. Ca orice Desperado, el nu se poate mulțumi cu o unică tehnică narativă, așa că Helen ezită să fie psihanalizată, refuzând în jurnalul ei să descrie momentul apropierii fizice de Ralph la persoana întâia. Eroii lui Lodge sunt uscați tocmai fiindcă romancierul cochetează cu prea multe procedee în conturarea lor. Concentrându-se pe modalități de a reda
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încă există și încă funcționează, dar el refolosește de fapt tradiția bucuria secretă a poetului modernist. 3.3. Peter Ackroyd: Tradiția basmului marea absență din poem Peter Ackroyd e un autor tandru care ascunde lecturii cât e de vulnerabil. El ezită în fața creației: dacă mă arăt privirii o să fiu oare eu, ori doar începutul altei povești? (romanul) Într-un lung dialog cu masteranzii și doctoranzii (2006), aflăm că autorul nu se simte în stare să scrie despre el însuși, despre vremea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu Jung. Este vorba de implicarea schimburilor de natură mitologică, cu descindere spre interpretarea viselor pacienților. Se rezumă la considerații interesante terapeutic, ferindu-se de speculațiile numeroase rezultate din aplicarea unei asemenea metode investigative. Dintr-o astfel de postură nu ezită să-l critice pe Jung, sancționând inexactitățile rezultatelor sale. Cu E. Jones linia ortodoxă freudiană se va articula, devenind mai conciliantă față de orientările disidente. De origine din Țara Galilor, face studii de medicină la Cardiff și pe urmă la Londra și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
1956 reușește să celebreze centenarul nașterii lui Freud. În centrul atenției investigațiilor lui Jones au fost fenomenele de coșmar, angoasele, cele de refulare ale libidoului, toate investigate din perspectivă clinică. El a preluat metodologia simbolistică pentru studierea fenomenelor maladive, nu ezită să se inspire din mitologie, din religie pentru interpretarea acestora. După ce o întâlnește pe Melanie Klein gândirea sa suportă o deschidere spre considerarea reacțiilor arhaice, implicarea acestora în investigarea sadismului, a indivizilor cu sindrom de castrare, etc. A avut reținere
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sa a intrat în panteonul spiritualității universale alături de cea a unor mari gânditori, ca Socrate sau Heraclit aparținând epocii elene, sau ca Lucretius sau Galenus din vechea Romă. Legătura este totuși căutată în contextul în care cunoașterea științifică psihologică nu ezită să-și caute trecutul ei îndepărtat în gândirea filosofilor antici și, contrar unor critici literari ca Tudor Vianu, care a făcut din poezia lui Ovidiu doar un obiect de investigație estetică. Așa apare aceasta în literatură de peste două mii de ani
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
rețele, despre călăuze, despre filiere spre Ungaria sau spre Iugoslavia. Se spunea că era ultima clipă înainte de închiderea definitivă a frontierelor,ceea ce s-a și întâmplat în 1950. Străinii aflați pe punct de plecare le spuneau prietenilor români: „Nu mai ezitați! E ultimul moment!“ Cu puțină vreme în urmă, la o masă dată de părinții mei, generalul Schuyler, șeful misiunii militare americane din Comisia de Control, îi spusese mamei mele o frază profetică pe care nu aveam s-o uităm niciodată
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
care mi-o adusese. Individul era, în mod evident, la curent cu situația mea, astfel că trebuie să recunosc că a fost cumsecade dându-mi voie să aleg. Cu un soț în închisoare, nu îndrăzneam să opun rezistență, așa că am ezitat și apoi am acceptat să mă mut în același imobil, mai curând decât să mă duc în altă parte: greșeală de care aveam să mă căiesc curând. Dar îmi era drag cartierul, parcul Filipescu, străzile înverzite, vilele elegante, vecinătatea spitalului
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
am s-o uit nici pe acea redactoare a Editurii de Stat care a continuat să-mi dea lucrări pe care le semnam cu numele meu de domnișoară, explicând că sunt în proces de divorț. Fusesem sfătuită să nu mai ezit - trebuia să divorțez, ca să pot continua să lucrez -, dar amânam, făceam să dureze formalitățile. N-am s-o uit niciodată pe acea redactoare pe care o și revăd, monosilabică, cu un aer sever, la care intram întotdeauna tremurând în sufletul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
bărbatul? I-am înșirat povestea mea: habar n-aveam, mă părăsise... A trecut peste asta. Unde mi-era fiul? La ce lucram? Apoi, deodată, m-a întrebat dacă aveam familie în străinătate. Întrebare ce m-a făcut să tremur. Am ezitat, dar el a adăugat îndată: Cine era Jean L. M., de la Paris? Care era profesia lui? Ce adresă avea? Ezitam, răspundeam cu grijă, încercând să nu par că bănuiesc ceva, dar nici că nu știu nimic și, mai ales, să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ce lucram? Apoi, deodată, m-a întrebat dacă aveam familie în străinătate. Întrebare ce m-a făcut să tremur. Am ezitat, dar el a adăugat îndată: Cine era Jean L. M., de la Paris? Care era profesia lui? Ce adresă avea? Ezitam, răspundeam cu grijă, încercând să nu par că bănuiesc ceva, dar nici că nu știu nimic și, mai ales, să nu par că sper ceva. Plecând, individul m-a sfătuit să stau în banca mea, ceea ce m-a umplut de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
se aflase acolo odată cu mătușa mea, Olga Florescu, însoțită de prietena ei, doamna Nicolau, pe care de asemenea o cunoștea. Aceasta era soția doctorului Nicolau, marele profesor reumatolog. Or, tanti Olga era genul de femeie care, în fața problemelor vieții, nu ezita să dea sfaturi. Ea fusese aceea care-l împinsese spre căsătoria cu actuala lui soție, cea de a treia. Primele două căsătorii nu prea reușiseră. Deși era un bărbat foarte frumos și mândru, cu mult succes la femei, nevestele îl
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să-i vadă pe marele critic Perpessicius și pe soția lui, care aveau o situație foarte bună, grație colaborării lor cu comuniștii, ca să le ceară ajutorul. L au sfătuit să scrie, mai întâi, ceva care să proslăvească regimul. Dar, cum ezitase s-o facă, și-a continuat viața de student în mizerie. În plus, se mai și însurase, de tânăr, cu o studentă care nu-i semăna deloc. Era fiica unor oameni ceva mai bogați, din Focșani, un fel de negustori
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a sila și nu vrea să vadă"219. Eminescu este recunoscut drept unul dintre cei mai acizi redactori de la Timpul, cu un discurs bine argumentat, care se distinge în presa vremii prin erudiția și bogăția mijloacelor de expresie. Jurnalistul nu ezită să intre în polemică cu gazetarii de la publicațiile adverse sau cu oamenii politici ai timpului. Campania de presă inițiată de Slavici și Eminescu în noiembrie 1877, pentru apărarea drepturilor poporului român, culminează cu studiul "Basarabia", publicat în martie 1878. Eminescu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]