9,472 matches
-
Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor ficționale aferente). Un poem se intitulează chiar mopete și ficțiunile: mopete citește atent despre figmenta heterocosmica - adică despre ficțiuni imposibile în cadrul acestei lumii - și care proiectează globuri cu încărcături de frumos, în câte un punct al lumii - și acolo, în explozii canonice răspândesc splendoarea dens-fulgurantă (...) (mopete și ficțiunile) Putem cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor ficționale aferente). Un poem se intitulează chiar mopete și ficțiunile: mopete citește atent despre figmenta heterocosmica - adică despre ficțiuni imposibile în cadrul acestei lumii - și care proiectează globuri cu încărcături de frumos, în câte un punct al lumii - și acolo, în explozii canonice răspândesc splendoarea dens-fulgurantă (...) (mopete și ficțiunile) Putem cu ușurință constata că ne aflăm în prezența unui autor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mopete și ficțiunile: mopete citește atent despre figmenta heterocosmica - adică despre ficțiuni imposibile în cadrul acestei lumii - și care proiectează globuri cu încărcături de frumos, în câte un punct al lumii - și acolo, în explozii canonice răspândesc splendoarea dens-fulgurantă (...) (mopete și ficțiunile) Putem cu ușurință constata că ne aflăm în prezența unui autor extrem de lucid, care nu de puține ori strecoară în poemele sale câte un indiciu referitor la propria metodă de creație. Fragmentul citat este cât se poate de edificator în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
eboșe, ca niște scheme sau cadre de roman în care nu se întâmplă, de fapt, nimic. Să fie acesta un mod indirect de a mărturisi atracția față de proză, fascinația pe care o provoacă asupra autorului tot ceea ce are tangență cu ficțiunea narativă? Există argumente care ne îndreptățesc să credem că așa stau, în parte, lucrurile (mopete însuși mărturisește undeva: „am să scriu în sfârșit un roman lung, cu nenumărate personaje”). Proza bună ajunge întotdeauna la poezie, cum credea Pound, iar tentația
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
însă nu ar fi cu totul lipsit de interes să ne întrebăm dacă textele adunate în La Lilieci nu se dovedeau, la momentul apariției lor, subversive și din alt punct de vedere, și anume față de realitatea epocii ceaușiste, distorsionată de „ficțiunea” impusă de propagandă. Chestiunea ni se pare crucială pentru plasarea justă a poeziei lui Sorescu în peisajul literaturii române scrise sub comunism și ea nu a fost abordată decât în treacăt și adeseori superficial. Să amintim, pentru moment, care erau
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de psihopatologie sau schizoidie socială), scriitorii care nu-și pierduseră cu totul luciditatea s-au văzut nevoiți să reacționeze cu mijloacele - puține și fragile - pe care le aveau la îndemână: de pildă imaginând, cum proceda Mircea Ivănescu, universuri alternative opuse „ficțiunii” comuniste (lipsită de orice aderență la „ceea-ce-este”) sau, pur și simplu, consemnând în textele lor aspectele prozaice, umile și meschine ale unei lumi arhaice, surprinsă în tot ceea ce avea ea mai diferit de arhetipul poetic oficial al epocii. Din acest
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
său, să restabilească realitatea în datele ei esențiale. Susținută de instinctul sigur al ironiei, această atitudine a funcționat ca o armă redutabilă îndreptată, în fond, către mecanismul ideologic al regimului totalitar care urmărea să substituie realului o utopie sau o ficțiune, construită parcă prin pervertirea regulilor de gen. Disprețului față de contingent, propriu discursului comunist (în fond una dintre strategiile autodefensive care l-a situat într-o irealitate absolută, fără nici o legătură cu ceea ce se petrecea în jur), literatura de acest fel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spiritul accepțiunii arhaice), se pot dovedi extrem de utile în deconstruirea dialecticii mit/rațiune, definitorie (și nu întotdeauna profitabilă) pentru gândirea occidentală. Din perspectiva demonstrației noastre, tocmai resuscitarea dimensiunii presocratice a conceptului se dovedește, în ultimă instanță, crucială. Poezia metatranzitivă este ficțiune, precum jocul. Ea nu numai că tematizează - după cum am arătat - posibilitatea sau imposibilitatea reprezentării, ci simulează adeseori abandonarea acelor „cadre” ce ar marca distanța față de acțiuni sau comunicări reale. Am putea vorbi, în consecință, despre conservarea unei dihotomii implicite între
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
face apariția în lume. Afirmația poate fi valabilă pentru toate cele patru categorii descriptive ale ludicului propuse de Roger Caillois (Agon, Alea, Ilinx și Mimicry). Cu precizarea că, mai cu seamă în cazul celei din urmă (Mimicry) - înrudită îndeaproape cu ficțiunea - potențialul iluzionistic al ludicului devine și mai evident. În aceste condiții, este aproape de prisos să mai insistăm asupra faptului că, nici măcar așa-numita poezie „directă”, „transparentă”, „denotativă” a ultimelor decenii nu se poate sustrage medierii „cadrelor teatrale”, chiar dacă își disimulează
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
denotativă” a ultimelor decenii nu se poate sustrage medierii „cadrelor teatrale”, chiar dacă își disimulează caracterul de joc normat, de iluzie supusă unor reguli. S-ar putea invoca, desigur, contraargumentul „poveștii adevărate”, al întâmplării trăite, care neagă prin definiție caracterul de ficțiune. Dar și la această posibilă obiecție, răspunsul este simplu și el a fost dat, într-un mod cât se poate de tranșant, de către Lorenzo Renzi: „orice poveste adevărată e valabilă numai întrucât pare fictivă”417. Semnificativă mi s-a părut
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Kendall Walton. Autorul studiului Mimesis as Make-Believe se ocupă nu numai de implicațiile capacității noastre de a pătrunde în felurite lumi ficționale, unde suntem atrași să jucăm jocuri ale închipuirii, ci și de consecințele deplasării frontierelor dintre diferitele „medii”, din moment ce ficțiunea nu mai poate fi restrânsă astăzi doar la domeniul limbajului, al actelor de vorbire, ci este prezentă și în alte sfere. Astfel, proiecția unui dublu ficțional al destinatarului în interiorul ficțiunii (ipoteză centrală a teoriei lui Walton) este o strategie activă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ci și de consecințele deplasării frontierelor dintre diferitele „medii”, din moment ce ficțiunea nu mai poate fi restrânsă astăzi doar la domeniul limbajului, al actelor de vorbire, ci este prezentă și în alte sfere. Astfel, proiecția unui dublu ficțional al destinatarului în interiorul ficțiunii (ipoteză centrală a teoriei lui Walton) este o strategie activă și în alte „practici”, ca visarea cu ochii deschiși, interpretarea de roluri și mai cu seamă, în toate formele (mai simple sau mai dezvoltate) ale jocului. Am considerat îmbucurător faptul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
piață doar prin gradul mai ridicat de stabilitate În timp a contractelor. Pe de altă parte, Granovetter consideră piața concurențială, cu tranzacții impersonale, guvernate exclusiv de dinamica cererii și ofertei și În care sunt implicați actori atomizați, mai degrabă o ficțiune decât o instituție reală, concretă. Relațiile sociale infuzează deopotrivă piața și organizațiile și acestea guvernează tranzacțiile (interacțiunile dintre actori) Într-o logică proprie care nu este de fapt specifică niciuneia din instituțiile amintite: piețe ori ierarhii. Cu alte cuvinte, instituțiile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
perfectă fără a implica costuri. Realitatea este foarte diferită de idealul propus. Există un cost al obținerii informațiilor, al luării deciziilor și al impunerii acestora și acestea au fost desemnate generic prin termenul de „costuri tranzacționale”. Concepția neoclasică este o ficțiune teoretică, menită să păstreze constante variabile manageriale și instituționale pentru a simplifica condițiile de funcționare ale sistemului economic. Atât reducerea activităților firmei la o singură funcție de producție neproblematizată, cât și asumpțiile costului tranzacțional zero sunt condiții teoretice menite să simplifice
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
productiv În alocarea resurselor, ci aceasta se realizează de la sine, pe piață, de asemenea prin intermediul prețurilor. Sistemul economic ar fi astfel coordonat exclusiv de mecanismul prețurilor, iar societatea nu ar fi o organizație, ci un organism.Dincolo Însă de această ficțiune teoretică, se impune cu puterea evidenței că activități de natură diferită sunt În fapt coordonate În interiorul firmei, această coordonare fiind specifică organizațiilor; organizația este În sine un mecanism de alocare a resurselor ce funcționează diferit de cel al prețurilor; În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a profitului. O poziție contractualistă mai nuanțată, Însă tot de sorginte neoclasică, este vehiculată de economiștii Michael Jensen și William Meckling (1976). Aceștia argumentează că, de fapt, firmele nu sunt personificări și deci nu pot avea obiective. Firma, este o „ficțiune legală ce servește drept centru Într-un proces complex În care obiectivele conflictuale ale indivizilor sunt aduse la un echilibru Într-un cadru de relații contractuale” (1976 :9). Maximizarea valorii de piață (pe piața de capital) a firmei respective devine
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
centru Într-un proces complex În care obiectivele conflictuale ale indivizilor sunt aduse la un echilibru Într-un cadru de relații contractuale” (1976 :9). Maximizarea valorii de piață (pe piața de capital) a firmei respective devine obiectivul central al acestei ficțiuni legale, maximizare care face posibilă derivarea unor beneficii maxime pentru toți actorii constitutivi, actorii ce se află Într-o relație contractuală În cadrul firmei. Firma modernă, cu o structură de capital mixtă - formată din acționari, deținători de obligațiuni, creditori etc. - În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
durata reglementată a zilei sau săptămânii de muncă, concediile de odihnă, concediile de boală sau maternitatexe "„maternitate" sau pentru îngrijireaxe "„îngrijire" copilului, condițiile de muncă, echipamentele de protecțiexe "„protecție", salariul minim pe economie, plata la termen a salariilor sunt simple ficțiuni 37. Este o piață pe care aproximativ 70.000 de bărbați în calitate de patroni angajează 1 milion de femei, în genere tinere, care nu au alternativă și acceptă un salariu mic și lipsa de asigurări fiindcă nu au încotro (vezi Pastixe
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cele proprii, cât și pe ale altora, și În Înțelegerea expresiilor faciale, a contactului vizual și a altor forme de comunicare nonverbală) - imaginație (au o gamă restrânsă de interese, uneori numai unul - care devine o obsesie -, preferă informațiile concrete În locul ficțiunii și pot fi foarte buni cunoscători ai unui subiect anume, dar pot Întâmpina dificultăți În a inventa povești; În cazul În care fac dovada unui interes față de personaje și istorii fictive, vor avea tendința să prefere caricaturile exagerate, precum poveștile
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
variabilitate nu este una aleatorie, cele două rezultate având un sens clar, în corelație cu ceea ce se întreabă. Așadar problema discutată aici nu constituie un motiv pentru a privi cu rezervă rezultatul tuturor sondajelor, considerând orice rezultat ca o pură ficțiune, ci un motiv să încercăm să ne apropiem cu răbdare, prudență și mai ales cu onestitate și competență de munca celor care se ocupă de sondarea opiniei publice. 4.2. Erori generate de numărul și ordinea întrebărilor în chestionartc "4
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
fericite) În poem cînd Heliade Își uită tema și deschide versul spre ceea ce am putea numi un discurs al discursului: „La singura-ți vedere delirul creațiunii Cu totul mă coprinde, mă simț zeu din atom, Întreg realitate, nu fruct al ficțiunii, Și fur din ceruri focul spre a crea pe om”. Dar, din nefericire, asemenea Întreruperi sînt rare. Heliade, care vorbește despre toate, vorbește inadmisibil de puțin despre originile scrisului său. Citindu-i versurile, trebuie, realmente, să vînezi cîte o propoziție
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
n. t.). 40 Giovanni Antonio-Magini (Maginus), 1555-1617, astronom, cartograf, matematician și astrolog italian (n. t.). 41 Gerolamo Cardano (Cardanus), 1501-1576, matematician, medic și astrolog italian (n. t.). 42 autor și titlu inventat de autor, fiind vorba de un roman de ficțiune, iar nu de o biografie propriu-zisă (n. t.). 43 Torquato Tasso (Sorrento 1544 Roma 1595), poet, scriitor și dramaturg italian (n. t.). 44 Diodor din Sicilia (80-20 a. Ch.), istoric grec, autor al unei istorii universale (n. t.). 45 J.
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Cimpoeșu, Simion liftnicul. Roman cu îngeri și moldoveni Gabriel Chifu, Relatare despre moartea mea sau Eseu despre singurătate Alexandru Vlad, Curcubeul dublu Nichita Danilov, Locomotiva Noimann Alexandru Ecovoiu, Cei trei copii-Mozart Ioan Groșan, Planeta Mediocrilor Petru Cimpoeșu, Nouă proze vechi • Ficțiuni ilicite Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile ***, Rubik (roman colectiv) Nicolae Breban, Îngerul de gips Stelian Tănase, Maestro V irgil Duda, Ultimele iubiri Marin Mincu, Intermezzo II : Graziella Nicolae Breban, Orfeu în infern Augustin Buzura, Raport asupra singurătății Nora
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
citit că secta mormonilor din America izbutise a strânge o sumă considerabilă și a ridica un sanctuar la Navoo. Asta înseamnă că o societate umană sănătoasă, în luptă aprigă cu natura, cum era cazul mormonilor, are nevoie de opere de ficțiune plastică. - Botticelli, vorbi Ioanide, întins pe un trunchi lat ca unpat, aruncat pe marginea pădurii, opera noastră arhitectonică va fi foarte anevoioasă, aci nu e liniște. Butoiescu-Botticelli râse politicos și nu răspunse nimic, deși nu admitea carența liniștii în această
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cum funcționează legenda în public și întrebă pe Smărăndache ce mai este nou. A răspunde la asemenea chestiuni era rațiunea de a fi a lui Smărăndache, care nu era totuși un simplu colportor. El rotunjea știrile, le dădea aspectul unor ficțiuni, le prevedea cu o poantă și cu o sociologie, transformîndu-le în documente pentru uzul intelectualului, știind cu toate acestea să retragă orice aparat filozofic când ascultătorul gusta anecdota simplă. În consecință, Smărăndache răspunse că Conțescu s-a făcut sănătos "subit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]