6,294 matches
-
Două domenii sunt deosebit de sensibile la absența sau eclipsa spiritului critic. în ambele zone, principiul autorității se instalează abuziv și intolerant. Ar putea fi invocat chiar și Goya cu celebra sa gravură și legendă: Somnul rațiunii naște monștri. în domeniul filozofic, se cere pus permanent în discuție stilul aforistic categoric, plin de generalizări abuzive și simplificatoare, de pretinse adevăruri definitive, indiscutabile. E.M. Cioran poate cădea, adesea, sub această critică. La fel, Constantin Noica, la care se poate pune în evidență și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de spus?). De asemenea, tonul inițiatic, nebulos, confidențial, de mari revelații șoptite misterios în medii izolate și în cerc închis. Climat favorabil mai curând revelațiilor mistice și carismelor, de calitate inevitabil inegală (și care pot duce oriunde), decât unor discuții filozofice, metodice, serioase. Subliniem apăsat și astfel de aspecte, exclusiv pentru claritatea demonstrației. A doua zonă de unde au dispărut adevăratele exigențe ale spiritului critic este chiar... critica literară curentă, de cronică săptămânală. Ea abdică de la spiritul critic, atunci când pretinde că deține
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Y nu are, Z intră în literatura română, Y nu intră ș.a.m.d. în baza cărei legitimări, cărui principiu inatacabil, se emit astfel de judecăți absolute, propuse ca definitive? Judecata de valoare absolută, emisă în numele unui (imaginar, fictiv) subiect (filozofic) universal, nu poate fi demonstrată altfel decât prin analogii, cel mult, cu imperativul categoric kantian. Reacție perfect legitimă, într-un fel. Doar că imperativul meu nu... coincide (și el este perfect îndreptățit să nu coincidă neapărat) cu imperativul tău etc.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al cuvântului, rămâne încă, după toate indiciile, modul fundamental de exprimare al sensibilității imediate, autentice, doar elementare. Și după alții (Dan Petrescu) inflația poeticească la români (este)... un simptom de subdezvoltare culturală. Inutil a intra în speculații foarte savante și filozofice pe această temă. Cât timp structura sufletească esențială este încă de tip agrar rural, o astfel de exteriorizare emoțională rămâne practic inepuizabilă și, esențial vorbind, justificată. Chiar și la poeții-intelectuali-citadini, la prima generație. Evident, pe parcurs, expresia lirică se va
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Noica (1976). Ca și cum Goethe și goetheanismul au constituit vreodată o preocupare majoră, apăsătoare, obsedantă, a culturii noastre. Răfuiala cu Goethe (care a contaminat și pe alții), oricât de inteligentă și adecvată ar fi ea, rămâne doar un caz de solipsism filozofic. Ea pune, în orice caz, alături de alte texte, nu lipsite de unele contraziceri (într-un mod aproape involuntar) dilema esențială a culturii noastre: deschiderea spre universalitate, dar s-ar înțelege din subtext și regretul, imposibilitatea, fatalitatea de a nu o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în această fază pur contextuală și pe care, în mod voit, dorim s-o sustragem speculațiilor nebuloase și inconcludente, apar două alternative. Cel puțin la fel de importante, fie că ne... despărțim de Goethe sau nu. El nici nu bănuia ce soartă filozofică ingrată, devastatoare, va avea la gurile Dunării. Când am vizitat casa lui Goethe de la Frankfurt, am observat între multe altele și o presă uriașă de... stors rufe. Detaliu teribil de prozaic, s-ar spune. într adevăr. Dar care simbolizează, cel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Cioran etc., pp. 97-98. 9 I.D. Sârbu, Neamul și epoca la tribunalul istoriei, in: Jurnalul literar, VI, 41-44, decembrie 1995, p. 17. 10 Friedrich Schlegel, Werke in zwei Bänden (Berlin und Weimar, 1980), I, p. 214. 11 Constantin Noica, Rostirea filozofică românească (București, Editura Științifică, 1970), p. 229. 12 Andrei Pleșu, op. cit., in: Luceafărul, 25, 26 iulie 1995. 13 Adriana Babeți în dialog cu Andrei Pleșu, in: Orizont, 9, 19 septembrie 1995. 14 Geo Șerban, Amplitudini, Adrian Marino, Z. Ornea și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
referinței directe și descriptivistă, renunțându-se la semantica referențială și urmând căile semanticii interpretative. O serie de comunicări ale colocviului Le texte et le nom ținut la Universitatea din Montréal în 25, 26, 27 aprilie 1995, abordări lingvistice, semiotice, psihanalitice, filozofice, istorice încearcă să răspundă la întrebarea: cum acționează literatura asupra numelor proprii. Lucrările colocviului pornesc de la interpretarea clasică a numelor, analizează numele proprii în opera lui Proust, Balzac, Bataille, Maupassant ș.a., observă comportamentul numelui în traduceri, se opresc asupra memoriei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se exclud reciproc și care pot fi demonstrate logic în aceeași măsură"13. Dicționarul limbii române, la care m-am referit mai sus, indică același sens, definind antinomia drept "contradicție aparent insolubilă între două teze, două legi sau două principii (filozofice), care se exclud reciproc și care totuși pot fi demonstrate fiecare în parte, la fel de concludent"14. Un dicționar occidental de filosofie dă o definiție oarecum asemănătoare: "O antinomie apare atunci când putem argumenta atât pro cât și contra unei propoziții sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este totdeauna taina sufletului, taina rugăciunii și dragostei. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât mai clare sunt contradicțiile. Acolo, în Ierusalimul Ceresc, ele nu există. Însă aici contradicțiile există în toate; nici structurile sociale, nici argumentele filozofice nu le vor aboli"402. Rațiunea noastră fracționează în mod inevitabil orice obiect, ajungând mai devreme sau mai târziu la antinomii. Numai pe cale supra-rațională, prin har, aceste antinomii pot fi depășite, unite, împăcate. Dogma este piatra pe care se așează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să treacă de limitele lucrului în sine. Mihai Drăgănescu respinge această severitate kantiană: "Știința modernă, contrar poziției adoptate de Kant, alungă și îndepărtează lucrul în sine, rămânând încă posibilă, la noi adâncimi, interpretarea kantiană, dacă nu am avea o viziune filozofică concepând cognoscibil "ultimul lucru în sine". Ceea ce nu putem ști astăzi, putem totuși ști mai în profunzime mâine. Fenomenul presupunea pe vremea lui Kant o captare de suprafață de către simțurile omului; astăzi, cu ajutorul minții ca ghid al experimentului, putem pătrunde
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Gilles Gaston, L'irrationnel, Editions Odile Jacob, Paris, 1998. Grădinaru, Mihail, "Prefață" la Rudolf Otto, Mistica Orientului și mistica Occidentului, Editura Septentrion, Iași, 1993. Hegel, G.W.F, Știința logicii, Editura Academiei, București, 1966. Hegel, G.W.F., Enciclopedia științelor filozofice. Logica, Editura Academiei, București, 1962. Hegel, G.W.F., Logica, Editura Academiei, București, 1962. Heisenberg, Werner, "Conceptul de "teorie închisă" în știința modernă a naturii", în Pași peste granițe, Editura Politică, București, 1977. Hersch, Jeanne, Mirarea filozofică. Istoria filozofiei europene
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
F., Enciclopedia științelor filozofice. Logica, Editura Academiei, București, 1962. Hegel, G.W.F., Logica, Editura Academiei, București, 1962. Heisenberg, Werner, "Conceptul de "teorie închisă" în știința modernă a naturii", în Pași peste granițe, Editura Politică, București, 1977. Hersch, Jeanne, Mirarea filozofică. Istoria filozofiei europene, Editura Humanitas, București, 1997. Horia, Vintilă, "Préface à une rénovation", în Lucian Blaga, L'Éon dogmatique, Editions L'Age d'Homme, Laussane, 1988. Iftimie, Gheorghe, Lucian Blaga și creștinismul românesc, Tipografia "Liga culturală", Iași, 1944. Ioan, Petru
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996. Meyerson, Émile, De l'explication dans les sciences, Payot, Paris, 1921. Mioc, Simion, "Perspectiva ontologică a metaforei la Lucian Blaga", în Seminarul de litere, Universitatea din Timișoara, Facultatea de Filologie, 1986. Mittelstaedt, Peter, Problemele filozofice ale fizicii moderne, Editura Științifică, București, 1971. Modreanu, Simona, "Paradoxul cioranian și logica terțului inclus", în Revista 22, nr. 20, 10-16 mai 2011. Morin, Edgar, Introduction à la pensée complexe, ESF éditeur, Paris, 1990. Morin, Edgar, La Méthode, tome 1
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în care acesta detectează și analizează, sub toate ipostazele care s-au manifestat de-a lungul timpului, antinomia, conchizând că singura compensație ce i-a fost dată omului la această hărțuire constantă a antinomicului este esteticul. 243 Jeanne Hersch, Mirarea filozofică. Istoria filozofiei europene, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 10-11. 244 Ibidem, p. 13. 245 Ibidem. 246 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., pp. 229-230. 247 Jeanne Hersch, op. cit., p. 13. 248 Ei pot fi considerați emblematici pentru ceea ce a însemnat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dogmatic", în op. cit., p. 233. 349 Ibidem, nota 3. 350 Peter Singer, Hegel, Editura Humanitas, București, 1996, p. 17. 351 Cf. Anton Dumitriu, Istoria logicii, vol. III, Editura Tehnică, București, 1997, p. 235. 352 G.W.F. Hegel, Enciclopedia științelor filozofice. Logica, Editura Academiei, București, 1962, p. 121. 353 Ibidem. 354 G.W.F. Hegel, Știința logicii, Editura Academiei, București, 1966, p. 226. 355 Ibidem, p. 425. 356 Ibidem, p. 226. 357 Ibidem, p. 426. 358 Ibidem, p. 429. 359 Ibidem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
elementare: Electronul este un corpuscul Electronul este un fenomen ondulatoriu. 792 Ibidem, p. 358. 793 Alexandru Surdu, "Orientări tradiționale, moderne și moderniste în dialectică", în Astra, anul XVII, nr. 5 (140), mai 1983, p. 4. 794 Vezi Peter Mittelstaedt, Problemele filozofice ale fizicii moderne, Editura Științifică, București, 1971, cap. 6. 795 Alexandru Surdu, op. cit., p. 4. 796 Se pare că acest studiu a fost tradus abia în 1971 în limba engleză, în The review of Metaphysics, XXIV, sub titlul "On the
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de sine, dindărătul tabu-urilor încălcate, dintre deșeurile unei imagistici de sine disfuncționale (sau funcționale numai în alte contexte) și de pe terenul desfundat al unor secrete, dar tenace, adeziuni intime. Dacă vreuna din tabere ar fi avut înclinații spre speculația filozofică, miza jocului lor s-ar fi putut exprima prin dilema: care dintre adevăr și neadevăr constituie de fapt mediul cel mai ospitalier și mai propice locuirii? Dar, uniți de un pragmatism simplificator, participanții la întâlnire se limitau la întrebările ce
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unde mașina închiriată urma să fie restituită. În liniștea care se așternu în habitaclu toți ochii priveau neîncrezători într-acolo, aproape surprinși că, după cât o vorbiseră de rău, ieșirea li se oferea, totuși, fidelă. VIII Deși îmbogățit de subtile intuiții filozofice ca de-un pașaport revoluționar perfect valabil, lui Rică sudul Franței îi rezervă o primire destul de distantă. Nu reuși să dea de Onu Boacă, iar cum banii i se terminaseră, stomacul îl îndemna la demersuri mai lucrative decât reflecția filozofică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
filozofice ca de-un pașaport revoluționar perfect valabil, lui Rică sudul Franței îi rezervă o primire destul de distantă. Nu reuși să dea de Onu Boacă, iar cum banii i se terminaseră, stomacul îl îndemna la demersuri mai lucrative decât reflecția filozofică. Pedestră sau plimbată într-o mașină de lux, foamea se adeverea la fel de neînduplecată. Așa că, odată ajuns în Cap d'Agde - localitate situată la vreo patruzeci și cinci de kilometri sud-vest de Montpellier - se îndreptă spre plaja de nudiști, a căror
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cercetătoarei. Primul a inclus în lexiconul italian-român (aprox. 1700) un dicționar de terminologie geografică. Dimitrie Cantemir anexează la Istoria ieroglifică (1704) un glosar cuprinzând 286 de termeni savanți, de origine greacă și latină. Glosarul cuprinde in nuce începuturile formării terminologiei filozofice românești (idem). Istoria ieroglifică a consemnat termeni din numeroase alte domenii: politică, matematică, diplomație, arhitectură, logică, psihologie, zoologie etc. Caracteristica perioadei este coexistența terminologiei preștiințifice/ populare cu terminologia neologică, savantă, de sursă franceză, în special, observă Inga Druță. În Descriptio
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
geografiei, chimiei etc. Este perioada în care "terminologia românească parcurge un proces evolutiv, de la faza unor structuri învechite, rudimentare, greoaie, fluctuante, la faza unor structuri moderne, stabile, esențial latino-romanice" (I. Druță, 2013: 111). Se continuă activitatea de dezvoltare a terminologiei filozofice începute de Dimitrie Cantemir, a terminologiei geografice, a limbajului fizicii și chimiei prin traduceri, studii, gramatici, dintre care, literatura de specialitate menționează: Gramatica fizicii (manuscris de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, aparținând probabil, lui Amfilohie Hotiniul), Elementele Geografiei (1834, manual
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
formativă și curativă etc. Metafora terapeutică însumează povești, mituri, fabule, basme, parabole, fiind subordonată nevoilor individuale și structurii interne ale ființei umane. Conține întotdeauna soluționarea conflictelor ființei psihice. Metafora terminologică /conceptuală este extrinsecă. Nu are statut de metaforă literară, poetică, filozofică. Metafora terapeutică se definește prin puterea de transfer a semnificațiilor, având funcție de modificator. Metafora terapeutică se deosebește de metafora terminologică și la nivelul funcțiilor, așa cum se poate deduce din literatura de specialitate (M. Erickson, 1989; S. Freud, 1980; G. Battiello
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Fascinat de principiul contrariilor în terapia medicamentoasă (contraria contrariis curantur) și de efectele bolii (similia similibus curantur) - adică alopatia și homeopatia din știinta actuală - Hipocrate a rămas părintele primului corpus coerent de termeni medicali, organizat într-un sistem științific și filozofic. Viața cotidiană a grecilor și a romanilor din vremea lui Hipocrate a lăsat o puternică amprentă asupra limbajului medical. După moartea lui Alexandru cel Mare, în 323 ant. Ch., centrul științelor se va deplasa din Grecia, la Alexandria și apoi
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
numele disciplinei. Modelul metaforic pe care se întemeiază denumirea de anatomie este "disecție" (cf. gr. άνατομή, - ñς). Față de limbajul științelor socio-umane, unde titlul/ denumirea indică parametrii estetici (Expresionismul, Impresionismul), curentul (Realismul, Romantismul), temporalitatea, în sens istoric (Istoria Evului Mediu), orientarea filozofică (Idealism, Nihilism), științele exacte, medicina, economia etc. au o situație aparte, prin faptul că numele subdomeniului/ al ramurii este în general, o metaforă formată în baza unor tipare preconceptuale asociate. De aici derivă caracterul criptic al acestor limbaje. Metafora-titlu Fizioterapie
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]