51,126 matches
-
nu? E la mintea cocoșului. Dar găina asta o putea să priceapă? Mă rog, acum așa pare", consimte baba. Da', oricum, rămâne o chestie ciudată. Ciudată rău de tot, nu așa..." Parcă și văd alea trei puncte de suspensie din finalul spuselor lui madam Săvulescu. Insinuante puncte! Se dă atât de lovită în aripă de ai jura că a dat în ulcer de grija mea. "Asta e! Rămân totuși la părerea mea. Dan o să apară și o să ne spună ce i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a mișcărilor și efortul fizic în sine. Am scris până am simțit că gâfâi de oboseală. Cu toate acestea, am izbutit un text citeț și bine încadrat în pagină. Speram din suflet să fie și cât se poate convingător. La final, opera mea epistolară suna așa: "Dragă tată, Trebuie să plec cât mai repede într-o călătorie pe care doream să o fac de mult timp. Acum, iată, mi s-a ivit o ocazie nesperată și nu vreau câtuși de puțin
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
uitat în sticlele împrumutate de la nea Vasile, dosite în spatele tomberoanelor. Îl enervase dobitocul ăla de Anton și din pricina acestei enervări gândul îi fugise de la ele, când ieșise furios pe poartă, dimineață. Stătu un pic să analizeze mai atent problema. La finalul acestei scurte și nu prea intense operațiuni, ajunse la concluzia că asta trebuie să fi fost sursa apăsării neliniștitoare pe care o resimțise în urmă cu puțin timp. Dar uite că tot răul fusese spre bine. Era să se întindă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa se lucrează, cu cash. Lucrurile s-au petrecut exact cum își planificase Ciucurel dom' Relu pentru amici și admiratoare. Cetățeanul venise, făcuseră o conversație lejeră despre femei, mașini și telefoane mobile, după care coborâseră în parcarea din spate. La finalul întâlnirii s-au despărțit cu formula: "Chipintaci, moșule!". Până aici toate bune și frumoase. Dar ce a fost cu adevărat interesant abia după aceea s-a petrecut, faptele intrând în legendă. Ciucurel privi în urma limuzinei, aranjându-și cu un gest studiat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ceva extrem de atractiv și ingenios, dar jocul ăsta nobil de cărți îi isteriza de-a dreptul sau îi condamna la grele depresii. Nu puteau să priceapă nicicum de ce se adună patru indivizi să-l joace, însă numai trei participă până la finalul donei, iar cel de-al patrulea face doar oficiul de a întoarce cărțile pe spate. Se străduiseră să învețe că valetul e mai mic decât dama, dama-i mai mică decât riga, iar riga e mai mic decât asul. Când
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi fost transmisă de la emițător la receptor în câteva minute sau în câteva secunde, la TV. sau prin internet? Ar fi fost ca la jocul de șah când în copilărie, reluam, ca să dăm dovadă de fair-play, faza care conducea la finalul catastrofic al partidei: să zicem că ofițerul de negru nu ar fi dat șah regelui de alb; aceasta însemna ca cel care juca cu piesele albe, să ia măsuri de prevenire a catastrofei. Fără un asemenea compromis, se declanșa rapid
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe dușumea, ori pe un recamier de tip Gheorghiu - Dej, foarte încăpător, sau pur și simplu undeva pe iarbă, dar în mod obligatoriu cu tălpile picioarelor lipite, ale mele de ale ei și că în suprafața tălpilor mele reci, întrun final, prin tălpile ei, tăbăra tumultuos toată ființa de care Iozefina dispunea la acea vârstă. Era deja, după câteva săptămâni de întâlniri frecvente, un lucru firesc să mi se pară că-i simt Iozefinei tălpile fierbinți cum călcau peste ale mele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
inelele, subțirimea vocii, etc. Și nu numai atât: comportamentul fetelor era tot mai masculin și invers, cu scopul de a ieși parcă din încorsetarea sexului cu care se născuseră. În toată zăpăceala aceea care prefigura încă din anii ’60 năstrușnicul final de secol, tentativa de confuzie deocamdată forțată a sexelor, era ceva la ordinea zilei, bulversa ochiul privitorului și trimitea la cât mai multă ambiguitate. Jozefina, deși ținea morțiș să fie în pas cu moda (lucru pe care femeile măritate nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și ea, sentimentul care se chema iubire, creștea asemenea bulgărelui de zăpadă și că, odată intrat în câmpul ei de atracție, nu mai puteam bate în retragere. Pe de altă parte, gândul că și ea va trebui să dispară în finalul piesei de-adevăratelea, împreună cu soțul ei, în accidentul bine ticluit de Principele de la București și în care mă vedeam și eu gata angajat, mă tortura îngrozitor de tare. Aș fi vrut să o fac să înțeleagă că n-ar fi bine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pământ, fără să se aștepte la o astfel de replică, electricianul răspunde: O gură cusută. Asta te costă. Nimic mai mult. Să înțeleg că pe amândoi ne costă o gură cusută, nu-i așa? Pe semne ți-e frică de finalul piesei... Gândește-te totuși că, în ultimă instanță, va fi un accident de vânătoare, așa cum reiese și din acțiunea nuvelei. Henri, te rog nu bate câmpii. Lasă vorbirea în dodii. Știi foarte bine la ce mă refer. Noi suntem chemați
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am afla în țara asta, nu? O știm cu toții. Dar am înțeles că o cameră secretă ca aceasta presupune și o gură de libertate. Ce accident adevărat să punem la cale? Cel care cunoaște parola presupun că știe totul despre finalul celei de-a doua reprezentații a piesei noastre de teatru. Ai vorbit mai la obiect cu dl. Contabil-șef? Ți-a vorbit de ceea ce intenționează Principele să facă? Repet, d-le Gerard: totul va trebui să apară ca un accident
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aceea poate că îi purta lui Karin un și mai mare respect decât ar fi trebuit. Ea înghițea în sec, cu nasul în goblene, în acuarele sau în cărți și murmura pe sub nas: Oricâte iubite ar avea un soț, în final, tot la nevasta lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat nu părea, de data aceasta, să miroase a umblet relaxat, cu respirație adâncă. Ieșise cu pas vioi și nu se oprise decât în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui dezamăgiți. Încă o lovitură în plus pentru tatăl bolnav. Și-apoi venituri ca din palmă. Cu ce trăiești? Oare Iozefina ar accepta orice condiții de trai? Cam așa simțea. Simțea că Iozefina nu putea fi pentru el, într-un final, decât un personaj de vis. Gerard își propusese să nu mai dea curs provocărilor ei incerte. Poate că din punctul ei de vedere nici nu erau provocări, nu? Dând curs provocărilor (pentru el într-adevăr, tot provocări erau) nu făcea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
contesă de Bethlen, îndrăgostită de Mihai de Giulești. Atât în realitate cât și în lumea fictivă, destinele lor, de bine de rău, se întâlneau cât de cât, și acest gând îl consola. Ceea ce îl nenorocea însă, era faptul că în finalul piesei, contesa de Bethlen trebuia să moară scalpată de un urs. Da. Ceea ce știa numai el cu dl. Valy. Soții Sima urmau să piară de-adevăratelea, la finalul celui de al doilea spectacol, adică după matineu, odată cu cele două personaje
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acest gând îl consola. Ceea ce îl nenorocea însă, era faptul că în finalul piesei, contesa de Bethlen trebuia să moară scalpată de un urs. Da. Ceea ce știa numai el cu dl. Valy. Soții Sima urmau să piară de-adevăratelea, la finalul celui de al doilea spectacol, adică după matineu, odată cu cele două personaje pe care le jucau. O treabă cam trasă de păr! Unică în istoria lumii! Lui Gerard i se părea că șeful acela din minister, adică Principele, colegul lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ruptă de realitate, într-o lume proprie secolului al XVIII-lea, cu aventurieri, cu orgolii, cu lovituri de teatru, cu antidoturi, cu armuri, cu dueluri, etc. Niciun minut n-a vrut Gerard să creadă că se poate așa ceva, adică, în finalul piesei, ursul-un handicapat ales de ei, de la azil, deghizat, să-i lovească letal pe amândoi, iar aceștia să moară chiar acolo în scenă, ca și cum ar fi fost dușmanii poporului sau ca și cum mai marii din minister, într-o societate armonioasă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
femeia vieții mele și că nu va mai exista poate, alta peste ea (suna cam caraghios, nu?) , deoarece îmi arătase multă încredere veghindu mă nopțile alea deosebit de grele, cu febră și coșmaruri, într-una din zile, scriind împreună cu Iozefina la finalul textului, Roji, bibliotecara ne anunță că iese să-și cumpere ceva de mâncare și, dacă apare cumva vreun client, ne roagă să-i ținem locul. O ninsoare slabă parcă împrospăta aerul, și nu numai afară. Parcă ninsoarea tăbărâse și înăuntru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și vedeam pe Iozefina acceptând cele mi năstrușnice lucruri pe care i le-aș fi propus vreodată. Ca odinioară când, tot acolo în bibliotecă, se angajase să mi se dăruiască cu totul, orice ar fi fost și când, într-un final, propunându-mi să mai aștept până se va întuneca afară, neam privit umbrele pe paravanul de lângă noi, în pâlpâirile nervoase ale șemineului, contopindu-se în răsuflări nebunești, ca și cum în acele momente de grație, anno Domini, etc., s-ar fi născut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de pian din filmul Love story, pe care l văzusem de două ori. Fusese singurul film pe care avusesem răbdare să-l văd de două ori. A doua oară nu mi se mai păruse așa de tentant. Ei! Plecarea din finalul filmului, era exprimată cel mai bine mai ales prin mesajul muzical. Pianul înfiripa cu adevărat, în sufletul spectatorului, un gol nemaipomenit, încât părăsirea sălii de cinema odată cu valul de spectatori gălăgioși, făcea ca singurătatea să devină și mai pronunțată. Acuma
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încât părăsirea sălii de cinema odată cu valul de spectatori gălăgioși, făcea ca singurătatea să devină și mai pronunțată. Acuma, după despărțirea de Iozefina, și mai ales neșansa de a-mi repara greșeala (care?), mă făcea să înțeleg și mai bine finalul filmului sau mai bine-zis să înțeleg cu adevărat finalul acestui film și să întrezăresc faptul că, orice am face pe pământ, într-o bună zi tot singuri vom rămâne. Singura mângâiere ar fi și atunci și acum, pianul. Strigătul de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gălăgioși, făcea ca singurătatea să devină și mai pronunțată. Acuma, după despărțirea de Iozefina, și mai ales neșansa de a-mi repara greșeala (care?), mă făcea să înțeleg și mai bine finalul filmului sau mai bine-zis să înțeleg cu adevărat finalul acestui film și să întrezăresc faptul că, orice am face pe pământ, într-o bună zi tot singuri vom rămâne. Singura mângâiere ar fi și atunci și acum, pianul. Strigătul de disperare al pianului! Numai el mai e capabil să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
chiar în curtea lor, în vechile lor acareturi, într-o fostă bucătărie de vară unde, cu zeci de ani în urmă, se aduna toată familia, încă mai trăiau părinții lui Karin pe-atunci, mai mult vara și toamna când serbau finalul recoltatului sau când tescuiau strugurii. Acolo statul îi dăduse femeii un mic spațiu unde să-și crească cât de cât, copiii. Venea la Karin-tante, o curăța, o spăla, îi făcea cumpărăturile și, în schimbul unei brume de bani, îi dădea o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trecutul meu acceptat și vindecat!; Liniște și relax interior; Capitol dedicat FOREVER ului ...; Masca noastră cea de toate zilele; Conștientizarea puterii inimii și a energiei emoționale; Salutogeneza sau misterul vindecării; Bagajul psihologic, din ce în ce mai greu de purtat; Ultimul capitol - Sinteză de final; Eu sunt ceea ce sunt și pentru mine este suficient! “Liniștea din interior” este o carte ce va bucura și va tămădui psihicul dar și trupul celor care o vor citi, o carte în care autoarea își pune sufletul și cunoștințele
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pură întâmplare sau dorința de a afla dacă am trăit viața noastră cu adevărat sau am trăit viața altuia, chinuindu-ne inutil să construim un mozaic aproape perfect numit Viață, punând piesă cu piesă pentru a reprezenta ceva definibil în final. Sau simțim pur și simplu un gol în suflet, neînțelegând în final ce reprezintă viața, sau suntem obosiți și ceva din interiorul nostru ne determină în mod inconștient să ne punem aceste întrebări retorice. Cu siguranță, pentru cei mai mulți dintre noi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu adevărat sau am trăit viața altuia, chinuindu-ne inutil să construim un mozaic aproape perfect numit Viață, punând piesă cu piesă pentru a reprezenta ceva definibil în final. Sau simțim pur și simplu un gol în suflet, neînțelegând în final ce reprezintă viața, sau suntem obosiți și ceva din interiorul nostru ne determină în mod inconștient să ne punem aceste întrebări retorice. Cu siguranță, pentru cei mai mulți dintre noi, vine acel moment, când începem să ne trezim parcă dintr-o letargie
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]