5,423 matches
-
la colegul din spatele băncii, cum merge până la tablă, cum își dă capul pe spate, cum manipulează rechizitele școlare etc. 10. Hiperkinezia afectează 2% dintre copiii de vârstă școlară și se asociază cu o instabilitate psihomotorie, cu o slabă toleranță la frustrare și cu dificultăți de atenție. Subliniați care din următoarele gesturi îl definesc pe elevul hiperkinetic și motivați alegerea: își încrucișează mâinile sau picioarele, bate din picior, merge cu mâinile în buzunare, se uită frecvent la ceas, manipulează obiecte, se deplasează
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
solicită permanent atenția profesorului; - își deranjează colegii cu atitudinea și neștiința sa; - este dezinteresat să învețe ceva nou; Elevul depresiv - nimic nu-i stârnește curiozitatea; - stă izolat de ceilalți colegi; - de obicei, este comod și oftează; - are sentimente de inutilitate, frustrare, autodepreciere și oboseală; - are o percepție negativă față de sine și față de ceilalți; Elevul agresiv - este intolerant la frustrări; - nu are capacitate de autocontrol; - are izbucniri frecvente; - este interesat de satisfacerea propriilor trebuințe; - îi culpabilizează pe ceilalți pentru eșecurile sale. 12
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Elevul depresiv - nimic nu-i stârnește curiozitatea; - stă izolat de ceilalți colegi; - de obicei, este comod și oftează; - are sentimente de inutilitate, frustrare, autodepreciere și oboseală; - are o percepție negativă față de sine și față de ceilalți; Elevul agresiv - este intolerant la frustrări; - nu are capacitate de autocontrol; - are izbucniri frecvente; - este interesat de satisfacerea propriilor trebuințe; - îi culpabilizează pe ceilalți pentru eșecurile sale. 12. Încercuiți manifestările comportamentale și gestuale ale unui elev cu temperament coleric: a) ridică tonul vocii; b) gesticulează amplu
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
spirituale ................................................................ 277 Legi, justiție, autoritate ..................................................................................... 280 Muncă, profesiune, vocație ................................................................................. 283 Ereditate - experiență de viață ............................................................................ 285 Om, umanitate, umanism ................................................................................................... 287 Arta conversației (cînd să vorbești și cînd să taci); valoarea cuvîntului ......................... 300 Atitudini de apărare a eului. Rezistența la stres și frustrare .......................................... 305 Importanța jocului, a poveștilor și a copilăriei În viața omului ............................... 309 Aspectul volitiv al personalității: voință, curaj, determinare În viață - abandon, lașitate............................................................................................................... 310 Psihologie feminină - psihologie masculină ............................................................... 317 Prietenia - virtuți ale acesteia ................................................................................... 321 Sentimentul și credința religioasă; sacralitate, mit
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
parte numai pentru Învățați; ea nu e Însă nici cea mai folositoare, nici cea mai Înaltă.” (N. Iorga) E partea care ține, desigur, de laboratorul propriu de creație al omului de știință, care-și apreciază succesul după măsura Îndoielilor și frustrărilor interioare, pe care a fost nevoit să le suporte. * „Planul care nu poate fi modificat este rău.” (P. Syrus) Însă, din fericire, dacă unii oameni Își Închid propriile judecăți În niște tipare pe care le cred infailibile, nu același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o nedreptate dacă este spre mîntuirea lui.” (P. Syrus) Cunoscînd, de pildă, obiceiul cuiva de a minți, de a Înșela așteptările altora, Îi putem crea - printr-un act de trădare deliberată a intereselor lui de moment - o situație de puternică frustrare a Încrederii pe care ne-a acordat-o, sperînd astfel ca această dezamăgire pe care a trăit-o pe pielea lui să-l facă să-și dea seama ce Înseamnă să Înșeli Încrederea altora. * „Glorie celor Învinși.” (expresie latină) SÎnt
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se poate reduce la conflicte, la confruntări mai mult sau mai puțin violente. Ea nu este și nici nu poate fi, în primul rând, o "vale a conflictelor". Desigur, confruntarea, dorința (obsesivă, compulsivă) de succes (financiar, profesional), invidia, gelozia, resentimentul, frustrarea pot atrage spre un asemenea tip de raporturi. Conflictul este un aspect important al relațiilor interpersonale, dar nu unicul și nici cel mai important. El reflectă starea neîngrijită a acestora. "O relație scrie L. Marinoff (2009) necesită reparații și măsuri
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
subapreciază, iar gradul lor de angajare instituțională este (foarte) redus. Climatul închis În climatul închis, managerul și profesorii își desfășoară activitățile mai mult din obligație. El se caracterizează prin rutină, prin lipsă de interes și de implicare, prin stări de frustrare și de suspiciune, prin absența cooperării și a respectului (reciproc). Este un climat încurajat și conservat de către managerii autoritariști, inflexibili, rigizi, aroganți și de către profesorii apatici, intoleranți, îngâmfați, autosuficienți și lipsiți de angajare. Pe scurt, atât cultura organizațională, cât și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
confruntarea între două sau mai multe persoane în vederea atingerii unui scop indivizibil (sau în vederea obținerii unui beneficiu) ele au ca efecte pozitive: creșterea cantitativă și calitativă a producției de bunuri și servicii, iar ca efecte negative: creșterea ostilității, înstrăinării, suspiciunii, frustrării, anxietății, conflicte. Multe activități umane reprezintă o combinație a cooperări și a competiției. În situația competitivă accentul cade pe datele și pe cunoștințele individului pentru rezolvarea problemei. În situația cooperării devin dominante aspectele socio-emoționale (participarea, comunicarea interpersonală, inițiativa, sugestia, corelarea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu competență ele aduc vitalitate, deschidere, eficiență, sentimentul forței, ușurare, camaraderie, sentimentul dezvoltării, senzația succesului, lărgirea și aprofundarea relațiilor, somn fără griji (și câte și mai câte), totuși acestea relațiile conflictuale generează (în grade diferite): îngrijorare, amânare, mânie înăbușită, neputință, frustrare, dezamăgire, confuzie, scăderea productivității, apatie, resentiment, presiune sangvină, stres, oboseală, singurătate, agravarea bolii etc. (Cornelius, Faire, 1996). Pe scurt, în mod obișnuit și onest, ele pot fi acceptate și, cu atât mai puțin, cultivate în viața și în relațiile noastre
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în pripă. b. Cea de-a doua componentă a raporturilor conflictuale este afectivitatea. Ca oricăror relații interumane, emoțiile, sentimentele, dispozițiile sunt inerente (și) conflictului. Ele pot avea următoarele roluri (Stoica-Constantin, 2004): • cauză a conflictului: starea de furie, de nemulțumire; de frustrare în care ne găsim noi și partenerul nostru. Există o stare de tulburare, de tensiune, de respingere (afectivă) pe care n-o mai putem suporta și pe care ne-o exprimăm. • sursă energetică a relațiilor conflictuale. Emoțiile, dispozițiile, sentimentele (negative
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
-i permit individului să se implice și să finalizeze situația/relația conflictuală. Totodată, conflictele însele produc emoții (uneori, sentimente, pasiuni) și ne amintesc de experiențele neplăcute pe care le-am trăit, prin care am trecut. Ne vin în minte supărarea, frustrarea, grija, disconfortul, stresul nemeritate. Avem sentimentul că celălalt nu se gândește la toate aceste incomode implicații. La fel, celălalt așteaptă de la noi să-i înțelegem stările afective și să-l eliberăm de aceste noxe sufletești. • mecanisme de stingere a conflictului
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
terapeutice; • plângeri enervante. Persoanele din prima categorie încearcă, de obicei, să atragă atenția asupra unor probleme ce trebuie soluționate, oferind (de multe ori) și alternative pe lângă nemulțumirea exprimată. Al doilea tip de plângeri poate avea efecte terapeutice, de descărcare a frustrărilor și a resentimentelor care se adună în timp. Al treilea tip de plângeri are însă prea puțin de-a face cu reducerea stresului, reprezentând un mod de a fi. Jeluitorul nu caută niciodată soluții și nu dorește schimbarea situației. Perfecționiști
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acest tip de persoane, autorii recomandă: • ca și în cazul "tancului", primul pas este să ne menținem pe poziții și să le întrerupem atacul; • le putem propune o pauză pentru a se calma, după care vom vorbi despre problemele și frustrările lor; • în discuție, ne vom centra pe latura afectivă, pe trăirile lor, ne arătăm interesați de ceea ce simt (le vom da asigurări de dragostea și de grija noastră dacă ne sunt persoane apropiate); îi vom asculta cu atenție, asigurându-i
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
emoțiile și la sentimentele noastre. Este foarte greu să rezolvăm conflictul dacă nu ne luăm în seamă emoțiile, dispozițiile, sentimentele. Când ne aflăm într-o situație încordată, de confruntare, de neînțelegere "simțim emoții foarte puternice, precum furie, ușurare, satisfacție și frustrare", supărare și înverșunare, răzbunare și ură. "Cu toate acestea, precizează D. Schapiro încercăm foarte puțin să identificăm și să exprimăm aceste sentimente. Dorim mai curând să le ținem în noi" (1998, p. 152). De asemenea, este (foarte) greu să ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu sunt neapărat reale, ci doar percepute. Am încercat să arătăm că nu numai aspectele cognitive (precum: percepții interpersonale, reprezentări ale situației, gândirea, memoria, orientarea în mediul/contextul social) sunt importante, ci și cele afective (precum: dispozițiile, sentimentele, disconfortul emoțional, frustrările etc.), deopotrivă. La rândul ei, competiția constă în "eforturile indivizilor sau a grupurilor da a atinge un scop (da a avea/a obține un beneficiu), care este indivizibil sau despre care cred că este ca atare" (Chelcea, Iluț, (coord.), 2003
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
gândit permite cerințe mai reduse față de calificarea arbitrului, ceea ce reduce costul procesului de arbirare", precizează E. Popova (2006, p. 100). Un sistem de criterii bine pus la punct predispune mai puțin la neînțelegeri și la contestări, la confruntări primitive și frustrări. Dimpotrivă, caracterul vag/imprecis al criteriilor de apreciere a concurenților accentuează considerabil componenta arbitrară a stabilirii câștigătorului; după cum, necunoașterea criteriilor de către concurenți și de către suporteri (mai precis, lipsa de transparență) duce la contestarea deciziei luate, la o atitudine ostilă față de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Însă dincolo de ele, sunt stimulate atitudini, trăsături și capacități negative. În grupurile puternic competitive s-a constatat "o creștere a numărului comportamentelor agresive, ostile, a conflictelor și a atitudinilor de opoziție și de suspiciune" (idem ,p. 134). Competiția exagerată generează frustrare, anxietate, sentimente de nesiguranță și de neputință la copiii timizi, la cei mai puțin dotați. Aceștia sunt tentați să abandoneze, să se retragă, să evite astfel de momente. Totodată, relațiile competitive generează la elevi egoism, individualism accentuat, invidie, ipocrizie, tupeu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prinși în vârtejul furiei (și/sau în cel al panicii), "totul pare confuz, scăpat de sub control, copleșitor și imprevizibil" (Bennett-Goleman, 2002, p. 84)39. Furia este o emoție ce apare ca urmare a unei jigniri, a unei lipse, a unei frustrări, a unei încălcări. Ea nu permite pentru moment să ne acceptăm frustrarea (una nedreaptă, arbitrară sau prea puternică) sau a înfrunta o nedreptate; este "o reacție față de o invazie, un protest împotriva unui lucru pe care nu vrem să-l
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
confuz, scăpat de sub control, copleșitor și imprevizibil" (Bennett-Goleman, 2002, p. 84)39. Furia este o emoție ce apare ca urmare a unei jigniri, a unei lipse, a unei frustrări, a unei încălcări. Ea nu permite pentru moment să ne acceptăm frustrarea (una nedreaptă, arbitrară sau prea puternică) sau a înfrunta o nedreptate; este "o reacție față de o invazie, un protest împotriva unui lucru pe care nu vrem să-l suportăm" (Filliozat, 2006a, p. 106). Furia este emoția care reprezintă conservarea sau
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
caz contrar aceasta riscă să ne învenineze și, mai devreme sau mai târziu, să ne pericliteze orice relație 42. Exprimarea furiei este necesară "pentru a fi în contact cu puterea noastră, pentru a ne face respectați, pentru a face față frustrărilor fără a fi distruși de suferința lipsei, pentru a restabili armonia în relațiile noastre" (Filliozat, 2006a, p. 106). Între emoțiile noastre cele mai frecvente, furia este una dintre cel mai greu de controlat, deoarece ea ne dă energie și chiar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care nu trebuie depășite, refuzul a ceea ce nu provoacă suferință" (Filliozat, 2006a, p. 107). O persoană care nu știe și nu reușește să-și exprime furia este adesea o victimă neputincioasă. Mânia nu vorbește decât despre noi, despre trebuințele și frustrările noastre. În schimb, violența prin raportare la furie vorbește despre celălalt. Ea acuză, caută să rănească, să distrugă, să elimine. Violența este "rezultatul unei încercări de a ne proteja împotriva intensității trăirilor, proiectându-le asupra altcuiva; este faptul de a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
neputință, dar și de frică", subliniază I. Filliozat (2006a, p. 107, s.a.). Pe lângă înțelegerea cât mai nuanțată a conceptului de furie, specialiștii s-au ocupat și de evenimentele care o produc cel mai des. Cele mai invocate sunt: interferențele fizice, frustrarea, o anumită persoană care încearcă să ne facă rău (să ne încalce/conteste o anumită valoare, un anumit reper), mânia unei alte persoane. În ceea ce-i privește, pentru psihologii cognitiviști, de pildă, furia este "rezultatul unei serii de evaluări psihologice
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
același timp: nedorit, intenționat (în sensul că a fost provocat de altă voință decât a noastră)45; contrar sistemului nostru de valori; controlabil prin reacția noastră de furie" (Lelord, André, 2003, p. 25). De cele mai multe ori, furia se naște din frustrări: nu obținem ceea ce ne-am propus, nu suntem tratați în mod civilizat, respectuos, manierat, nu dobândim un lucru pe care ni-l dorim sau care credem că ne aparține de drept, nu ne putem proteja timpul și spațiul personale etc.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prăbușindu-se o ordine considerată până atunci trainică (idem). Gelozia este o stare afectivă complexă, un tensionat și dinamic amestec de cel puțin câteva emoții: • teamă: teama de a-l pierde pe celălalt (și de a jubila persoana rivală); • furie: frustrare, atingerea adusă statutului său; ciuda de a fi fost manevrat; • tristețe: atingerea adusă stimei de sine; sentimentul de a fi abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003), de a fi înșelat
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]