5,270 matches
-
copitele calului. La Chester, Legiunea XX Valeria Victrix a ridicat un monument funerar unui optio. Aulus Sentius, un veteran din Legiunea Xi a pierit în Dalmația. Cauza morții este rar precizată. În Britannia, la Bath, a fost descoperit un monument funerar al unui soldat originar din Spania, Lucius Vitellius Tancinus, care a murit la vârsta de 46 de ani, după 20 de ani de serviciu. Pe un alt monument descoperit în același loc stă scris: „IVLIVS VITA LIS FABRICIESIS LEG XX
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Never Say Die", despre căsătoria morganatică scrisă cu resentimentul că nu i s-a permis să se întoarcă în Rusia.<br> După moartea tatălui său la Cannes la 18 decembrie 1909 lui Mihail i s-a permis să participe la funerarii; totuși soția sa a refuzat să meargă cu el încă indignată de jignirile de care avusese parte în urma căsătoriei ei. Mihail a devenit președintele spitaului Hampstead căruia i-a donat o ambulanță și președintele societății de arte Hampstead. În fiecare
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
la Castelul Windsor sau la Casa Sandringham. La 4 septembrie 1927 soția sa a murit la vârsta de 59 de ani. regele George al V-lea i-a scris o scrisoare de condoleanțe iar Prințul de Wales a participat la funerarii. La 26 aprilie 1929 la vârsta de 67 de ani moare și Marele Duce Mihail după ce a contactat gripă. afost înmormântat alături de soția sa la cimitirul Hampstead.
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
100 Objects" ("Istoria lumii în 100 obiecte"). Cimitirele erau localizate în așezări, adesea în gropi în case abandonate, dar și în peșterile din Mount Carmel și Dealurile Iudeei. Gropile erau acoperite cu rebuturi din construcții, ceea ce face dificilă identificarea obiectelor funerare. Unele morminte sunt acoperite cu lespezi de calcar. Trupurile erau fie întinse, fie flexate, neexistând o poziție anume. S-au găsit atât morminte singulare, cât și multiple, în special în Natufianul timpuriu și rămășițe umane răvășite, indicând răvășirea mormintelor. Rata
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
coliere și curele cu ornamente. În 2008, mormântul unui „preot” natufian a fost descoperit (în rapoartele media cunoscut ca șaman sau vraci). Mormântul conținea carapacele complete a 50 de țestoase, care se presupune că ar fi fost mâncate la ospățul funerar.
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
din departamentul Senei și orașul Paris, Brongniart a schițat marile axe ale cimitirului, sub forma unei grădini imense amenajate în stil englezesc, cu numeroase ălei, copaci și plante de diferite specii și căptușite cu morminte sculptate. Acesta va proiecta monumente funerare, dintre care însă niciunul nu va fi realizat până la urmă, cu excepția mormântului familiei Greffuhle, în stil pur neogotic. În data de 21 mai 1804 cimitirul a fost deschisă oficial printr-o prima înmormântare: aceea a unei fetițe de cinci ani
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
descoperirea resurselor minerale, cum ar fi cuprul, este datata în perioada 3000 - 2400 î.Hr. când aceasta e trecută în istorie că marea transformare a insulei în mare imperiu în zona mediterana și pentru marea parte ale complexității practice, a construcțiilor funerare, a statuilor sacre. După datarea bronzului (mileniul ÎI), timp în care insula ajunge la dezvoltare maximă din acea perioadă, influențată fiind de exploatările miniere de extracție a cuprului și exploatare e lemnului pentru construcția de nave, si dovedită de spelndida
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
de pe insulă doar un număr mic de tăblițe plus încă trei tăblițe achiziționate în 1866 de la căpitanul corvetei chiliene "O'Higgins". În 1950 Barthel a descoperit rămășițele deteriorate a încă șase tăblițe în grotele din insulă, fiind folosite la ceremonii funerare. Oricum, nici o glifă nu a putut fi recuperată de pe aceste rămășițe. Din cele 26 de texte recuperate, doar jumătate sunt într-o stare bună și autenticitatea lor este mai presus de orice îndoială. Arheologul și antropologul britanic Katherine Routledge a
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
câinele Ned de la fereastra camerei de hotel și-l urmărește la un cimitir, unde întâlnește un preot și pe grădinarul cimitirului și află că ei l-au poreclit pe Ned "paznicul morților" din cauza faptului că acesta stătea și privea pietrele funerare, cu o atenție specială la mormântul unei fete pe nume Laura Tollins, victimă a unui omor și al cărui cadavru nu a fost găsit niciodată, mormântul fiind prin urmare gol. Walter se întoarce acasa cu un articol de ziar despre
Numărul 23 () [Corola-website/Science/319248_a_320577]
-
după planurile arhitectului Roghabihab. Zugrăvită de pictorii Dumitru Brăescu (în 1929 Pantocratorul din turla capelei), respectiv Anastase Demian și Tache Papatriandafil (restul frescelor, în 1930), capela este construită din piatră, are în față o curte mică, o fântână și pietre funerare creștine. Capela face parte din așa-numitul „Cuibul Reginei", un ansamblu format din Castelul din Balcic, un pavilion de gardă, vila administratorului Carol Gutmann, vila prințului Nicolae, vila domniței Ileana, Mavi Dalga, Cara Dalga, Sabur Jevi, capela și alte vile
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
din partea Direcției Muzeelor Istorice și de Artă București, biserica a fost reparată total și acoperită din nou. Azi nu se mai slujește în ea decât cu ocazia reparațiilor la cea nouă sau vara la sfințirea apei la diferite praznice. Stâlpii funerari din jurul lăcașului, încă în număr însemnat, îi sporesc farmecul ambiental. Brâie îndestulătoare de cioplituri, stele în colțuri, rozete cu spițe, urcă pe stâlpii înălțării de la Pianu, tăinuind și ei, aceeași datină ca cei din cimitirul vecin de la strungari, ca cei
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
meșter din repertoriul artei populare: frânghia, dintele de lup, rombul, rozeta; dar și din cel al artei culte: un viguros vrej floral, pe care poposește o pasăre, este izvorât dintr-un vas; delfinul, cu cap de păuniță, întâlnit pe stele funerare romane, pe piese bizantine, și atât de familiar în decorul catapetesmelor medievale, de la sudul munților, străjuiește deasupra intrărilor. Document al confluențelor, ancadramentul de la Găbud, adaugă astfel sens istoric împlinirii sale artistice. Din 1974, în centrul satului a început construirea unei
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
anului 1230. Biserica a existat timp de 500 ani, până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ruinele catedralei și crucile de piatră din jur au o mare valoare arheologică. Piatra de mormânt a ctitorului are semne si simboluri funerare vikinge. Eugen Lozovan sugerează că monumentele din această zonă ar avea amprenta varegilor. Fundația seamănă cu cea a bisericii varegilor numită Sfântul Gheorghe din Staraia Ladoga. Artefactele descoperite în Vasilău se află majoritatea la Muzeul din Cernăuți . De la întemeierea Moldovei
Vasilău, Zastavna () [Corola-website/Science/315759_a_317088]
-
din populație . În prezent, satul are 1.980 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Stăuceni era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%). În cimitirul din satul Stăuceni se află un mare zid funerar de pământ. Soldații ruși care au luat parte la Bătălia de la Stăuceni în anul 1739 sunt îngropați acolo .
Stăuceni, Hotin () [Corola-website/Science/315826_a_317155]
-
Chiar și după ascensiunea fiului ei pe tron ca regele George al III-lea, Augusta a suferit de ostilitate din partea publicului larg. După ce ea a murit de cancer la gât, la vârsta de 52 de ani, la Casa Carlton, procesiunea funerară a atras scandalagii care au urmat sicriul strigând insulte grave. Augusta și Frederic au avut nouă copii:
Prințesa Augusta de Saxa-Gotha () [Corola-website/Science/315877_a_317206]
-
făcea discordanță cu trecutul medieval al orașului. Franz Des Loges a murit la data de 10 mai 1914, la vârsta de 68 ani, fiind înmormântat în Cimitirul Pacea din Suceava. În anul 1931, Primăria Sucevei i-a ridicat un monument funerar deasupra criptei, pe care scrie ""în numele cetățenilor recunoscători"". La data de 23 noiembrie 2006, oficialitățile locale în frunte cu primarul municipiului Suceava, Ion Lungu, și directorul Complexului Muzeal Bucovina, Emil Ursu, au organizat o ceremonie de comemorare a lui Franz
Franz Des Loges () [Corola-website/Science/316538_a_317867]
-
mai importante sunt persoanele din primul nivel. Este vorba despre un vornic din Botoșani, care a fost adus acasă din Țara de Jos, unde fusese mare vornic"". Acesta a fost identificat de către prof. Sorin Ulea ca fiind Dragoș Boul. Piatra funerară (165 x 66/55 x 27 cm) a marelui vornic se află în bună stare de conservare, având câmpul împărțit în trei zone egale, decorate fiecare cu câte patru palmete în relief plat, și o inscripție marginală în limba slavonă
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
săvârșit - veșnica lui pomenire - la veșnicele lăcașuri în anul 7000”" (1492). În zonele sudică și vestică ale pronaosului au fost identificate în 2001 un număr total de 16 morminte, în diverse stadii de conservare/distrugere, dintre care 5 în amenajări funerare din zidărie și 11 în groapă simplă. Înmormântările au fost realizate în trei etape distincte: două înainte de construirea bisericii, iar celalte în decursul secolelor XVI-XVII și în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, după fondarea mănăstirii. În extremitatea
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
care a funcționat din momentul construirii acesteia și până către mijlocul secolului al XIX-lea. Mormintele au fost practicate în majoritate în gropi simple, existând un număr mare de morminte de copii mici. În morminte s-a găsit un inventar funerar format din piese numismatice care datează în principal din cursul secolului al XVI-lea. În zonele periferice ale necropolei au fost descoperite și monede din secolul al XVIII-lea. După constituirea mănăstirii în 1755, numărul înmormântărilor începe să se reducă
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
a Înalt Prea Sfințitului Teoctist, mitropolitul Moldovei și Sucevei, arhitect proiectant Nicolae Diaconu, pr. ic. stvr. Severin Brăteanu, paroh". În anul 2002, la vest de biserică, s-a construit un lumânărar în al cărui zid au fost încastrate o lespede funerară și o altă piatră cu inscripție. În 2011, s-au împlinit 400 de ani de la reînnoirea din 1611 a Bisericii "Sf. Nicolae" din Suceava, eveniment important pentru istoria orașului. Cu acest prilej, istoricul și arheologul Ion Mareș, director adjunct al
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
pe la spate pe Siegfried. Dar, când încearcă să ia inelul prețios de pe degetul cadavrului, mâna acestuia se ridică pentru a-l împiedica. În acest moment apare si Brunhilde, care ia inelul magic și se aruncă împreună cu acesta într-un rug funerar, pentru a-l distruge pentru totdeauna. Sacrificiul ei aduce inelul înapoi Rinului și purifică lumea, pentru o nouă eră a iubirii.
Inelul Nibelungilor () [Corola-website/Science/316678_a_318007]
-
Dimitrie, călare și într-armatu ca un viteazu, fiindu-i întru ajutoriu și dând vâlhvă oștii lui ci este de a și créderea, de vréme ce au zidit bisérică"". De asemenea, în zidul absidei nordice a fost descoperită o lespede funerară fragmentară, utilizată ca material de construcție al noii biserici, cu următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acesta este mormântul panului Anton vameșul, care s-a săvârșit...în anul 6988 (1480), luna mai 30”". Descoperirea acestei lespezi funerare a fost considerată un
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
fost descoperită o lespede funerară fragmentară, utilizată ca material de construcție al noii biserici, cu următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acesta este mormântul panului Anton vameșul, care s-a săvârșit...în anul 6988 (1480), luna mai 30”". Descoperirea acestei lespezi funerare a fost considerată un element de datare a acestei biserici în prima jumătate a secolului al XVI-lea. În timp, ca urmare a unei cauze necunoscute (probabil un viciu de construcție), ctitoria lui Ștefan cel Mare s-a deteriorat, făcând
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
în Germania și Austria în anii 1950 și 1960. În calitate de scenarist prolific s-a folosit de pseudonimele "Peter Trenck", "Albert Anthony", "John Ferguson", "Thomas Harrer", "Richard Anden" și "Horace Parker". În 1958 s-a căsătorit a cincea oară. Urna sa funerară a fost depusă în cimitirul de est din München, Germania.
Géza von Cziffra () [Corola-website/Science/316784_a_318113]
-
s-a sfințit biserica de cărămidă din Sitani, așa încât biserica de lemn a fost treptat lăsată în părăsire. Aflându-se în mijlocul cimitirului, o vreme a fost îngrijită, dar pe măsură ce anii au trecut a fost complet dată uitării, nemaiîndeplinind nici funcția funerară. Pe grinda orizontală a ancadramentului ușii de la naos cu greu se mai putea descifra o inscripție de unde rezulta: „Aceasta să să știe, Ani lui Hs. 1738, în luna făuraru în 14 zile...Meșteru Nicolae...Vlădicu Isaia, șpanu Sandru, Avram protopop
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]