56,083 matches
-
mine pe balcon și am băut îm preună tot ce aveam eu. Mi-a spus: — La Paris trăiesc mai mult sau mai puțin cu cineva... Am avut o strângere de inimă, o decepție absurdă, dar mi-am zis rapid că genul ăsta de fete e întotdeauna „mai mult sau mai puțin cu cineva“. Dar a doua noapte a venit desculță, cu rucsacul, să-și legene piciorul gol pe marginea patului meu, mormăind că jos la ea sunt gândaci și gaze de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lacrimi și piele de găină. — Tot arogant ai rămas! a țipat și mi-a închis pentru totdeauna. Am și acum tarotul. Nefolosit... Cavalerul Morman Mort — Am 17 ani și nici o crevasă în sfârcuri... îmi spuneam la oglindă, sau altceva în genul ăsta naiv-copilăresc, îmi cântăream sânii, așa mici și tari, fără nici o intenție auto erotică, doar mă surprinsesem deodată frumoasă, când mama, care intrase după mine în baie, s-a uitat acru și mi-a zis: „Așa îi aveam și eu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cavalerul Morman Mort... Așa traduc eu liber, dar putem găsi și o altă traducere. — De pildă? — Taci din gură, acum eu vorbesc. M-a pocnit uluitor de rapid cu o pernă: — Nu-mi zi să tac din gură, că îs genul care vor besc și mai mult dacă mi se interzice. Nici cu bătaie nu mi-ar trece. Așa că... trebuie să mă cerți sec, dar blând. — Bun, bun... Și după ce eroul îi rade pe toți și - crede el - a depășit toate
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
refăcut trucul cu capul dat pe spate, iar de data asta glota chiar vibra. „Oh, mon bébé...“ — Ai mâini mari. Și le-a examinat satisfăcută. — Imense. Numai ca n-au să se pună pe tine. — Și de ce? Nu ești deloc genul meu, na. — Atunci de ce mă lași să dorm la tine? — Ești un caz interesant. ținea paharul de vin cu mâinile alea enorme, dege tul mic neridicat. Avea unghiile tăiate scurt, fără enervante dungi albe, ba chiar roase. — Ești un caz
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
timp pe pistruiată. Uneori mă duceam la cimitir și lăsam un trandafir la mormântul ei, întotdeauna roșu, iar unii au spus că aș fi fost îndrăgostit de ea și m-au consolat prin bătăi pe umeri și prin cuvinte de genul mai sunt și alte fete pe lumea asta. Habar nu aveau că Durerea din mine luase o decizie finală și, ca să fiu sincer, acea decizie fusese cea mai bună dintre toate. Iar pe urmă se retrăsese. Niște proști. Dar, ca să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
va alege praful de meseria aceasta, până la urmă. Articolul a fost pierdut pe undeva, prin pagina a opta, dar intuiesc că într-un final voi ajunge pe pagina întâi. Cu un titlu mare, cât mai mare, deasupra articolului. Ceva în genul ASASINUL CU CREION (lucrăm cu materialul clientului, o să mă obișnuiesc) LOVEȘTE DIN NOU. POLIȚIA ÎN DERUTĂ. TEROAREA STĂPÂNEȘTE STRĂZILE ORAȘULUI. Incitant... Curva din Babilon a fost găsită de o bătrânică, își scosese potaia la plimbare, mergea pe trotuar și a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
profet în satul lui”? Putem aplica această expresie la organizații? Organizația ca mașină sau modul mecanicist de gândire În prima dintre metaforele utilizate, Morgan asociază funcționarea unor organizații cu mașinile. Astfel, formele de organizare din perioada managementului științific clasic, de genul Uzinelor Ford sau organizațiile de tip birocratic (armata, administrația publică etc.), cu structuri fixe, reguli clare, scrise, activități repetitive, depersonalizarea, lipsa de inițiativă și creativitate sunt modalități prin care, într-adevăr, angajații funcționează ca niște piese, rotițe în angrenajul unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
ei au în comun faptul că lucrează împreună, că sunt angajații aceleiași companii. O distincție importantă a fost făcută de sociologul american C.H. Cooley (1909, apud Zlate, 2004, p. 34) între grupurile primare și grupurile secundare. Primele sunt grupuri de genul familie, grup de prieteni etc., în care relațiile sunt directe, nemediate, calde, „bazate pe solidarizare sentimentală”, și nu pe „conștientizare rațională” ca în cazul grupurilor secundare. Grupurile secundare sunt grupuri de dimensiuni mai mari, caracteristice celor mai multe dintre organizații, în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
imoral care le cere angajaților să îndeplinească sarcini/acțiuni pe care aceștia le consideră greșite (ineficiente, incorecte) sau imorale (să utilizeze bunurile organizației în interesul propriu al șefului, de exemplu). Este evident că subordonatul nu va îndeplini sarcini de acest gen decât de teama sancțiunilor. Există însă și o variantă care presupune lipsă de moralitate atât din partea șefului cât și a subalternului, dar transformă autoritatea într-una de solidaritate și acțiunea devine eficientă: șeful împarte beneficiul nemeritat al acțiunii cu subalternul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
1993 o dezbatere interesantă între Alfie Kohn, un cunoscut autor de studii și conferențiar pe teme de management, și diverși experți care au încercat să contraargumenteze opiniile sale. În principiu, Kohn sublinia că planurile de stimulare, de motivare financiară de genul: plată în acord pentru muncitori, opțiuni privind cumpărarea de acțiuni pentru directorii executivi, recompense speciale pentru angajatul lunii (sau al anului) sau comisioane pentru agenții de vânzări nu produc efecte pozitive semnificative Iată câteva din argumentele lui: - Cercetările arată, potrivit lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de apă și furniza servicii atât pentru utilizatorii individuali, cât și pentru companii. Enron a fost compania care a înțeles că energia și apa pot fi nu doar cumpărate și vândute, ci și depozitate și revândute precum valorile mobile de genul acțiunilor și obligațiunilor. În anul 2000, Eron era una dintre cele mai mari companii de electricitate, gaze naturale, hârtie și comunicații din lume. Cum s-a ajuns în 2001 la falimentul firmei Enron Toți analiștii au fost de acord că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Roebuck & Co și a lansat o altă campanie șocantă în SUA. Celebrul fotograf Toscani, angajat pe foarte mulți bani, a lansat imagini șocante cu 27 de prizonieri, bărbați și femei, condamnați la moarte, provocând prin comentarii și interviuri întrebări de genul „de ce le este teamă?” sau „la ce visează?” ( HYPERLINK "http://www.echeat.com/essay.php?t=25115" http://www.echeat.com/essay.php?t=25115). Au urmat dezbateri aprinse în SUA, plângeri, procese, inclusiv din partea statului Missouri, iar contractul promițător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Propria raportare la conținutul lor este discret ambiguă: le-am depășit, devenind oarecum altul, și, în același timp, mă recunosc în ele. În mod indiscutabil acest mod de a scrie, sub forma fragmentului, este tributar unora din marii autori de gen, cei care m-au influențat în cea mai mare măsură fiind, într-o ordine cronologică aproximativă: Constantin Noica, Emil Cioran, Albert Camus și Friedrich Nietzsche; pot să-i numesc maeștrii mei, fără a fi vinovați de puțina pricepere a ucenicului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
purtați de haine. Ne sunt estompate trăsăturile de personalitate de către îmbrăcăminte. Suntem catalogați după îmbrăcămintea pe care o purtăm: e la modă sau este desuetă. Moda ne uniformizează, făcându-ne să părem produși în serie. Suntem violentați de slogane de genul: Spune cum te îmbraci ca să-ți spun cine ești" sau "Ești ceea ce mănânci" ori " Spune care-ți sunt prietenii ca să-ți spun ce fel de om ești". Nu contest faptul că aceste abordări au un dram de adevăr. Necazul e
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fără școală. În momentul lecturilor îmi răsar în minte în mod involuntar felurite amintiri, multe din ele neștiind că le posed. Se fac oare conexiuni involuntare pe zonele în care figurează aceste amintiri? Informațiile căpătate prin lectură trezesc un anumit gen de afecte a căror expresie sunt aceste amintiri? Satisface lectura textelor respective dorințe născute în momentul desfășurării acțiunii, a căror amintire îmi apare? Ceva din cele ce se desfășoară în jurul meu, la care nu sunt atent, stârnește aceste amintiri prin
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ceva ne apucă în timp ce muncim foarte probabil ca el să ascundă o anumită raportare a noastră la ceea ce facem în acel moment (cel mai adesea definibilă ca lene). Avem nevoie să ne poziționăm frecvent în cadrul socialului, a mulțimii; expresiile de genul "nu sunt singurul care face așa" dau glas dorinței noastre de a ne vedea în, de nu fi ieșit din cadru, de a nu fi diferiți; teama de diferență constituie o altă expresie a dorinței de mulțime, de odihnire în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prisma faptului că nu se grăbește să o părăsească, că aceste apelative survin pe fondul credinței că-i este sortită, ba deseori constituie forma în care știe să-și exprime prețuirea față de ea. În timp ce de prea multe ori apelativele de genul "draga mea", "te rog" etc. folosite de modernul orășean au un caracter de suprafață, cel mai adesea acesta despărțindu-se cu ușurință de "draga sa". Astfel, tăria cuvintelor, chiar și eleganța lor, trebuie judecată în contextul faptelor celor care le
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
persoane împreună cu care nu vream să formăm conceptul oameni. Însă acțiunea unificatoare a ființei ne alătură în mod forțat lor, ne situează în vecinătatea lor în cadrul conceptului oameni, anulându-ne ceva din individualitate, dizolvându-ne. Și suntem părtași la acest gen de disipare a individualului prin recursul cotidian la este. În sunetele unei limbi răsună ceva din ambianța sonoră a locurilor în care aceasta s-a născut; iar cuvintele poartă cu ele ceva din sensurile la care cheamă acele locuri. ٭ Filosofia
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pe care alții vor să ți le inoculeze. Convingeri sunt doar acelea care au rezistat încercărilor de a fi schimbate sau care au supraviețuit confruntărilor. Într-o anumită măsură televizorul e și un mijloc de a ne satisface un anumit gen de curiozități, înlocuind tentația de a privi pe gaura cheii, de a pătrunde în intimitatea altora. Este, deci, și o sursă de dezvăluire a intimității, dizolvând totodată și ceva din a privitorului. Intimitatea noastră conține în ea și o cantitate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
va fi făcut nu odată cu retezarea bărbilor (a celor ideologice, evident), ci odată cu recunoașterea propriilor barbarii. ٭ Orientările dominante într-o societate (spre exemplu, a construi, a avea, a te distra etc.) vin de undeva sau sunt generate de ceva de genul modei (un cuvânt de altfel gol de sens)? Ce generează aceste perspective a căror finalitate coincide cu sensul existenței celor care le afirmă? Suntem în fond în domeniul a ceea ce s-ar numi ontologie socială. Există ambianțe care nu îndeamnă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
consecință superficialitatea noastră în relație cu semenii). Din acel moment începem chiar să vedem persoana ca fiind asemenea modului în care s-au potrivit definițiile noastre. Forma cea mai joasă a acestei acțiuni o desfășurăm atunci când recurgem la pseudo-tipologii de genul: prost, tâmpit, naiv etc. Forma mai înaltă (dar care are tot un caracter de lipsă) o reprezintă recurgerea la tipologii complicate; oricât de elaborate ar fi acestea, ele rămân șabloane în care încercăm să ne înghesuim semenii ce au nenorocul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
că ceva ne scapă. Când credința este înlocuită de știință apare în mod inevitabil un nou cler: oamenii de știință. Asta deoarece în lumea contemporană, așezată atât de mult sub semnul progresului, știința a devenit o nouă credință. (Ceva de genul Bisericii Scientologice nu face decât să confirme această situație, jucând rolul de simbol.) La fel ca în cazul oricărui tip de cler, există și pentru oamenii de știință forme specifice de contact cu mulțimea, articolele sau prelegerile luând locul slujbelor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
la o decădere a limbajului; e o încercare de estetizare a bârfei, care nu face decât să evidențieze limitele de jos ale vorbirii. Un limbaj utilizat în sens slab, cu o coloană sonoră la fel de subțire în conținuturi explică succesul acestui gen; această structură lipsită de o minimă rigurozitate este permeabilă la orice închipuire personală. În plus, ea oferă sensuri facile unor instincte a căror luminare într-un mod profund ocupă mult timp și cere prea mult efort. Știința este orientată către
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
culturii) putem accede la înțelesurile vehiculate. Ce bucurie ascunsă avem când găsim pe unul mai "mic" decât noi: datorită efectului de contrast, ne face să ne simțim mai "mari". Pentru a evita astfel de auto-mulțumiri morala a lansat imperative de genul "măsoară-ți puterile cu un egal". În lumina acestor imperative câtă simpatie ne stârnește o persoană scundă care este bătută de o matahală, în condițiile unei evidente disproporții de forță! Nu are nicio importanță faptul că, uneori, tocmai cel mic
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
am fi fost în stare să facem ceea ce ei au făcut pentru noi; ori, prin prisma prezentului, să ne întrebăm ce facem noi pentru urmașii noștri (ceea ce înseamnă a te situa tot într-o perspectivă istorică). Am inventat discipline de genul Ecologiei și considerăm că ne-am făcut datoria. Forma maximă de lipsă de respect față de strămoși o constituie uitarea propriei limbi, tot mai frecventă în contextul migrației; e o formă de uitare a strămoșilor și a noastră în același timp
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]