12,993 matches
-
decât căpetenia gepidă de același rang, era total lipsit de umorul acestuia: într-adevăr, nici unul dintre războinicii hiung-nu nu putea spune că-l văzuse vreodată râzând. Cel mult, îl puteai vedea câteodată cum își întinde buzele într-un zâmbet de gheață, neliniștitor chiar și atunci când se dorea prietenos. Nu era prea iubit, mai mult temut, iar asta și din cauza raportului său strâns cu Atila, căruia îi era din totdeauna principalul sfătuitor. Cu toate acestea, dacă nu pentru altceva, atunci pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bun. Rămâne de văzut dacă voi, în centru, o să rezistați. Rostise ultima frază cu un ton insinuant, privind ironic, pe sub sprâncene, înspre Sangiban. Acesta, firește, mușcă momeala. Chipul, de obicei palid, i se înroși și răspunse cu un zâmbet de gheață: — Centrul o să reziste. Pentru o încercuire, însă, trebuie ca aripile să se miște înainte, nu înapoi. Azi, la râu, goții au fugit. La cuvintele acelea, tânărul Thorismund înjură și duse iute mâna la sabie. Tatăl său, însă, îl opri înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nervos și atinse metalul. Instantaneu își smuci mâna înapoi, dar și-o forță din nou să se lase în jos, atinse metalul, și mai rapid, de data aceasta. Și nu era nici un dubiu. Metalul era rece, rece. Nefiresc, rece ca gheața. Un rece înghețat, de moarte. Craig lăsă capota jos și stătu acolo pe drumul liniștit, stătu foarte țeapăn și foarte încordat. Dar numai după o lungă pauză înțelese adevărul. Nypers îi făcuse prima aluzie că ceva nu era în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări umbra unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
intim! Tot atunci eram un grozav explorator al Moldovei. Vara mă scăldam de 3-4 ori pe zi (uneori și noaptea pe lună). Umblam kilometri întregi pe mal și prin apă; știam toate adâncurile, toate locurile. Iarna, cu un topor, tăiam gheața, și pluteam pe o bucată de gheață, ca pe o plută. Odată eram să mă înec. Eram foarte curajos pe-atunci. La 8 ani, în vacanță, la tată-meu la țară, umblam călare singur, câte 4-5 kilometri, trecând și printr-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al Moldovei. Vara mă scăldam de 3-4 ori pe zi (uneori și noaptea pe lună). Umblam kilometri întregi pe mal și prin apă; știam toate adâncurile, toate locurile. Iarna, cu un topor, tăiam gheața, și pluteam pe o bucată de gheață, ca pe o plută. Odată eram să mă înec. Eram foarte curajos pe-atunci. La 8 ani, în vacanță, la tată-meu la țară, umblam călare singur, câte 4-5 kilometri, trecând și printr-o mare pădure. Știu că tatăl meu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
degrabă pierde omul simțul realității prin partea morală, decât prin cea intelectuală. O implori să nu te mai facă să suferi, adică îi ceri ei ajutor contra ei, nenorocitule, iar ea te ascultă rece și tăioasă ca o spadă de gheață și ridică în suflet altare celuilalt. Disimularea femeii față cu bărbatul e în ordinea lucrurilor, pe când a bărbatului față cu femeia e contra naturii, e o lașitate, e antipatică. O femeie se simte măgulită când e iubită de orice bărbat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
depresiuni, pete de altă culoare decât a bradului, de obicei invizibile, acum se detaliau în transparența desăvârșită a aerului. Departe, la orizont, spre Fălticeni, nouri cenușii argintați păreau alți munți, nemaivăzuți pe lume, înalți până la cer, spintecîndu-l cu vârfuri de gheață, realizând, tocmai prin neverosimilul lor, ideea pură de munte. În dreapta, spre Moldova îndepărtată, într-o minimă boare alburie - câmpia multicoloră, semănată cu sate văzute de ani și ani în pâlcurile lor de arbori, niciodată vizitate și de aceea mereu mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Adu orice ai, m-a întrerupt purtătoarea de cuvânt de pe canapea. Numai să fie lichid. Și rece. Tocurile pantofilor i se odihneau pe mâneca jachetei surorii mele. Mâinile îi erau împreunate pe piept. Sub cap își vârâse o pernă. — Pune gheață în băuturi, dacă ai, a adăugat închizându-și ochii. I-am aruncat o privire scurtă, dar ucigașă, pe urmă m-am aplecat și, cu foarte mult tact, am degajat jacheta lui Boo Boo de sub picioarele ei. Am dat să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Asta-i camera cea mai fierbinte în care am intrat vreodată, a declarat - oarecum impersonal - și a lăsat paharul pe masă. Pe urmă a luat cana, și-a reumplut paharul pe jumătate, cu mult clincănit și plescăit de cuburi de gheață. Și doamna Silsburn se găsea acum în vecinătatea măsuței de cafea. — Și ce-au spus? a întrebat-o cu nerăbdare. Ați vorbit cu Rhea? Doamna de onoare și-a golit întâi paharul, pe urmă a replicat: — Am vorbit cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Un minut sau două am rămas aplecat în față, cu ochii închiși. Pe urmă, fără să mă scol, am întins mâna după cana cu Tom Collins și mi-am turnat un pahar, împroșcând masa cu lichid și cu cuburi de gheață. Am rămas alte câteva minute cu paharul în mâini, fără să beau, pe urmă l-am așezat înapoi pe măsuță, într-o mică băltoacă. — Vrei să știi cum s-a ales Charlotte cu cele nouă copci? am întrebat pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în legătură cu acest subiect ar fi reprezentat pentru el adevărul absolut. M-am ridicat și am ieșit din cameră. Îmi amintesc că, la jumătatea drumului spre ușă, m-am gândit să mă întorc și să ridic de pe jos două cuburi de gheață care căzuseră, dar acțiunea mi s-a părut atât de istovitoare, încât am renunțat și am mers mai departe. Când am ajuns la ușa bucătăriei, mi-am scos tunica - am smuls-o de pe mine - și am aruncat-o pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
atât mai denigratoare, vor considera că ar fi niște poeme mici, subacustice, care n-au reușit să pătrundă pe scena contemporană occidentală cu propriul lor soclu transatlantic, echipat cu pupitru de lectură, pahar și carafă cu apă de mare de la gheață. Și totuși, remarc eu, un artist adevărat va supraviețui. (Și, bănuiesc, va supraviețui chiar și elogiilor.) Și îmi amintesc că odată, în copilărie, într-o noapte, Seymour, îmbrăcat în pijamaua lui galbenă și foarte emoționat, m-a deșteptat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lepădat și de credință. Și ceea ce ne animă e hăul cosmic... De acolo vine și frigul...“. Cum te-ai fi putut apropia de cineva care În loc de suflet posedă un hău? Trupul Mașei fu scuturat din nou de fiori reci ca gheața și pielea i se Înfioră de teamă. Mașa Îl cercetă pe oaspete cu suspiciune. Părea un om obișnuit, oarecum modest, trecut prin multe Încercări. Nici Îmbrăcămintea, nici Înfățișarea sa nu trădau nimic demonic. Extraterestrul stătea cu bărbia sprijinită În pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nevoiți să facă un mare ocol Întrebuințând o mașină Închiriată la fața locului. În cele din urmă totuși, pentru a scurta drumul, au hotărât să lase mașina undeva la marginea lacului,, exploratorii urmând să parcurgă distanța către Sud escaladând luciul gheții. Înainte de-a pune piciorul pe ghiață, Tony Pavone avu o ușoară emoție ezitând de-ai urma pe ceilalți. Pentru a-l convinge, moșierul Încercă grosimea gheții bătând cu piciorul de câteva ori, exclamând. „Cu toată Încredere domn’inginer...! Grosimea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
undeva la marginea lacului,, exploratorii urmând să parcurgă distanța către Sud escaladând luciul gheții. Înainte de-a pune piciorul pe ghiață, Tony Pavone avu o ușoară emoție ezitând de-ai urma pe ceilalți. Pentru a-l convinge, moșierul Încercă grosimea gheții bătând cu piciorul de câteva ori, exclamând. „Cu toată Încredere domn’inginer...! Grosimea stratului de ghiață poate fi mai mare de o jumătate de metru...” Văzând Însă pe fricosul contractor stând pe marginea lacului nehotărât, cu o sculă ce o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu se mai gândea la nimic, nici măcar la senzația de vomă, mai ales la glandele salivare care Începuse să-și diminueze activitatea, la ochii ce Începuse să’l usture În timp ce Întregul organism vibra abea perceptibil...! Destul de Înfricoșat totuși, privi luciul gheții, se balansă de câteva ori Încercând să-i masoare rezistența după care se liniști. „În mod sigur oboseală...! Săptămâna care trecuse nu dormise mai mult de trei - patru ore pe noapte! Se luase la Întrecere, bătând cu ușurință recordul lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
emisă de creierul mic, Îi producea o stare de hipnoză, de plutire În spațiu...! Cu siguranță, acordurile melodiei Îi erau cunoscute dar, nu-și mai amintea cu ce ocazie a mai ascultat’o! Oare, a rămas fără memorie...? Deodată, balansul gheții luă proporții amenințătoare șuierând Înfricoșetor, iar pe alocuri se despica În uriașe părți de diferite dimensiuni, provocând prăpastii imposibile!! În cuprinse din nou frica, grăbind pașii; sări peste o „Crevasă” dar nu aprecie bine distanța, alunecând În despicătură formată...!! Cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de-a călători În timp peste milioanele de ani...? Dece nu...? Însfârșit, sperând să mai fie În viață, Închise și deschise ochii...! La câțiva pași În față Nando la braț cu anteprenorul discutau cu Însuflețire. Contrariat, privi cu teamă luciul gheții. Nu mică Îi fu mirarea Însă, constatând neîndoielnic, uriașa Înghețată carapace era nemișcată! Neâncrezător, Îi Încercă rezistența prin câteva balansări precaute observând’o cu atenție mărită. Cum nimic nu se Întâmplă se liniști grăbind mersul dorind să-i ajungă din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
colaboratori cărora le auzi pantofii scârțâind În zăpadă, dovadă a gerului cumplit ce prevestea o iarnă nu tocmai ușoară. Scoase batista ștergându-și fruntea, grumazul și subțiorile de transpirație; Se simțea slăbit, ar fi preferat să se lungească pe luciul gheții să gândească la liniștea Înghețată a mediului Înconjurător, la starea sănătății lui! Simțindu-se fără putere, făcu un deosebit efort de voință pentru a continua drumul, mai ales pentru a putea menține pe verticală echilibrul corpului ce la fiecare pas
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se va găsi cineva să observe diferența folosind resursele țării numai În favoarea sărmanilor locuitori...! Imaginar făcând o comparație Între țara lui ce Încă nu depășise era primitivă, Germania Federală distrusă de război și Încă nu se reabilitase complet, Canada cu ghețurile și frigul polar, cu Republica Sud Africană ce era acoperită aproape În totalitate de pustiul deșertului de nisip, În timp ce Australia puțin cunoscută și prea departe de civilizația modernă, nu rămânea decât America pe care o Îndrăgise și mai mult datorită
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
obraji netezi, culoarea Îi era sănătoasă pentru un om la șaptezeci și ceva de ani și nu era deosebit de zbârcit. Erau, totuși, pe partea stângă, partea oarbă, linii subțiri lungi ca liniile unui geam crăpat sau dintr-un bloc de gheață. Să răspundă n-ar fi folosit la nimic. Ar fi generat mai multe discuții, mai multe explicații. Cu toate astea, i se adresa o ființă umană. El era de modă veche. Curtoazia unei replici oarecare era necesară. — Ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mâncare, mâncată, cum vedea la trei dimineața, de șobolani ieșind din noapte. Chifle, oase de pui, pe care, odată, ar fi mulțumit lui Dumnezeu să le aibă. Când era partizan În pădurea Zamoșt, degerând, ochiul mort ca o bilă de gheață În cap. Invidiind bețe căzute pentru apropierea lui de starea lor. Într-o pătură de cal Înghețată și putregăită și cu picioarele Învelite În cârpe. Domnul Sammler purta o armă. El și alți oameni Înfometați rozând rădăcini și ierburi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
1. Îl cunoștea pe Lucky Luciano foarte bine. Probabil că nu ai auzit niciodată de Luciano. — Doar vag. — Luciano venea În New Rochelle din când În când. Iar dacă tata a făcut toate astea și l-au plătit cu bani gheață, trebuie să fi fost foarte jenant. Probabil nu a știut ce să facă cu banii ăia. Dar nu asta mă frământă acum. Nu. Apropo de New Rochelle, n-ai văzut-o pe Shula, nu-i așa, Angela? Nu. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Emil e foarte rapid. Nu e trafic, la ora asta din noapte. Mi-a fost salvată viața, mai demult. S-a Întâmplat Înainte de New Rochelle. O ștersesem de la școală și rătăceam prin parc. Laguna era Înghețată, dar am căzut prin gheață. Era un fel de pod În stil japonez și mă cocoțam pe traverse, dedesubt, când m-am dus de-a berbeleacul. Era decembrie și gheața era cenușie. Zăpada era albă. Apa era neagră. Mă agățasem de gheață, făcut pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]