5,266 matches
-
mea de vizită, în loc de a răspunde la salutul meu, mă întrebă de sunt sora lui Brătianu și, plimbându-se în spatele biroului, începu să ocărască guvernul român care maltratase pe internații germani, fără măcar a mă pofti să iau loc. Eu, ghicind intențiile lui de a mă supăra și să mă aducă la o scenă violentă, îmi luai un scaun, șezui și mă uitai în tavan, cu brațele încrucișate, parcă nici nu-l auzeam. După câteva minute, se opri și zise: „Trebuie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
compusă din Marghiloman, doamna Săvescu etc. Acești infirmi trebuiau cu vremea schimbați cu germani aflați în Moldova. Zilele treceau cu greu, nici o știre de la ai noștri, din lupte numai cele din Bukarester Tagblatt; când nu se publica regulat comunicatul, jubilam, ghicindu-l favorabil nouă, dar ne îngrozea trecerea trupelor numeroase, bine echipate și armate, duse pe automobile în șiruri nesfârșite, oameni voinici, odihniți, bine hrăniți. Făceam în inima noastră comparația cu biata noastră oștire în așa de tristă stare la plecarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
culege, după amintirile mele și scrisorile părinților, aceste note ce public acum deodată cu corespondența familiei. Elizei însă nu-i plăcea această continuitate a obiceiurilor din trecut și, de câte ori mergeam la Florica, făcea lui Ionel o scenă, pe care o ghiceam după întrebările ce-mi punea. Nu voiam însă să rup cu legături atât de dragi și mersei mai puțin, dar cel puțin de două ori pe an, evitând, mai ales, întâlnirea fetelor Știrbey, care din ce în ce se stabileau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu ne putem sfârși viața împreună“. Cu toată înduioșarea unei astfel de probe de iubire, mă cutremurai la aceste vorbe, prin care întrevedeam o viață nenorocită și singuratică în lanțurile căsătoriei. Bietul meu Ionel! Eram așa de uniți, încât îi ghiceam uneori gândurile înainte de a mi le spune. ministere liberale (noiembrie 1933-martie 1934) Marți, 14 noiembrie 1933. De o săptămână se tărăgăna criza ministerială. Guvernul Vaida se încrede în rege, cu toată situațiunea anormală în care se găsea, dezastrul financiar, imposibilitatea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe umeri s-o purtăm. Poate să nu fie așa, Că eu , nu m-oi supără. Un țăran: Dacă stau și mă socot Roată nu e prost deloc. Povestitorul: Iar boierul rușinat Cu glumă a încercat Să nu lase de ghicit Că gălușca a-nghițit. Și acum mai frățioare Să-ntindem o hora mare. OPȚIONAL ,,POVEȘTILE LUI CREANGĂ ÎN INTERPRETAREA COPIILOR’’ JOC DRAMATIZARE Educ.Mariana Mologheanu Liceul Teoretic ,,Vasile Alecsandri’’ Săbăoani Grupa: Mare Durată: 1 an școlar ARGUMENT Lumea poveștilor fascinează copiii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Anunțarea temei și desfășurarea activității -Astăzi la activitatea muzicală vom repeta cântecul “Primăvară” și în partea a II-a a activității vom audia cântecul “Vine primăvară”. Apoi voi fredona un fragment melodic din cântecul “Primăvară” și voi cere copiilor să ghicească cântecul. -Voi cânta o dată cântecul model , apoi vor repeta și copiii la semnalul dat. Se cere o interpretare corectă , nuanțata și pronunțarea corectă a cuvintelor din text. În continuare să cere copiilor să asculte în liniște CD-ul cu cântecul
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
schimba sfârșitul povestirii le-a aprins imaginația. În viziunea copiilor puiul de prepelița a fost salvat de un copil, îngrijit toată iarnă iar primăvară copilul l-a dus în câmp să-și găsească mama și frații întorși din țările calde. Ghici, ce e? Pe o foaie de hârtie se desenează un obiect sau o ființă . Această foaie se prinde pe spatele unui copil fără că acesta să știe ce este desenat pe ea. Participanții la joc sunt așezați în cerc, iar
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
câștige cât mai multe puncte, cu dorința de a fi în fruntea clasamentului. Gusti, cum îi spun prietenii și cei apropiați, numele lui adevărat fiind Gustav-Ioan Hlinka, un nume care spune tot fără a sta prea mult pe gânduri să ghicești din ce neam se trage, este pictor, grafician și activează într-o serie de asociații și fundații precum: Societatea Numismatică Română, Asociația Filatelică Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, Forumul Democratic al Germanilor din Banatul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și eu să clocotesc de furie, amintindu-i de toate cele adresate mie de când venisem în tabără. Când am auzit că nu mai are ce vorbi cu mine, m-am întors și am urcat în cameră, făcându-mi bagajul. Imediat, ghicindu-mi gândul, au intrat în cameră Bobiță și Gusti încercând să mă oprească. Nu putem să mă mai opresc, mă săturasem de nervii pe care aproape zilnic mi-i crease, eram prea hotărât să plec acasă, la Iași. Coborând cu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
despre un sindrom; absolut "tot", dar nimic în plus; nimic din ceea ce era nesigur nu încurca gândirea sa medicală bazată pe o informare cum nu am mai văzut la nimeni, știință de care nu făcea niciodată caz, pe care o ghiceai însă în ochii săi care nu au îmbătrânit niciodată. Avea o extraordinară capacitate de a concretiza, de a face vizibile elemente care sunt, deseori, greu de conturat; ascultându-l, în repetate rânduri, am înțeles că acest medic bătrân (cum era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
alcătuire a sufletului tânăr. Tinerii preferă cinstea pentru că au nevoie, aproape organică, de a-și găsi un reper, oglindă în care speră să găsească un exemplu. Profesorul Zaharia a fost un rector bun. S-a purtat exemplar cu studenții, care ghiceau în rectorul lor un frate mai mare, gata oricând să-i ajute, înțelegându-le aspirațiile care, atunci, erau firești și foarte simple. Avea un puternic simț de colegialitate, aș putea spune chiar de fraternitate cu tinerii. Era moderat, modest, delicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu speranța că nu i se va întâmpla această nenorocire, apoi iar cu spaime, cu îndoieli, cu despicarea la nesfârșit a firului în patru. „Observ că am rămas mult pe gânduri. Mă uit speriat la Lustgarten: nu cumva mi-a ghicit gândurile? Extraordinar: poți sta în fața unui om, el să te privească drept în ochi și nici să nu bănuiască la ce te gândești tu. Chiar dacă gândești la lucrurile pe care în nici un caz nu trebuie să le știe el. Mă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a confraților noștri de la publicația concurentă. I-am fost recunoscător Andrianei Fianu pentru ideea de-a mă lua cu ea la Arghezi, asta în primul moment, după care m-au copleșit emoțiile și mai c-aș fi renunțat. Atât că, ghicindu-mi frământarea, energica Adi nu mi-a lăsat timp să mă răzgândesc, ci m-a luat scurt: „Hai că nu te mănâncă, grăbește-te că-ntârziem.“ Ce era să fac? Am urmat-o fără murmur, pe drum tot gândindu-mă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să apară la termen, altfel e prăpăd! Încruntat și bombănitor, ne certa pentru te miri ce, dar mai ales dacă întârziam, ne alerga după șpalturi în paginație, iar noi ne supuneam fără crâcnire, personajul fiindu-ne în fond simpatic. Îi ghiciserăm cumsecădenia, dincolo de îmbufnări și răstiri. Mircea Popescu era, în schimb, întruchiparea blajinității, deși semăna izbitor la înfățișare cu „îngerul fierbinte“N.D. Cocea. Un Cocea însă fără demonie, cu trăsăturile îndulcite. A fost mai târziu secretar de redacție la România literară
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în judecăți, repezit, nedrept cu unii și disprețuitor de nuanțe, dar în toate era sincer și spunea pe față ce credea, lucru rar. Și apoi, dincolo de țâfnă, de îmbufnări, de răstelile omului căruia îi sărea muștarul din orice, eu îi ghicisem cumsecădenia și firea miloasă. Trecea de altfel iute de la supărare la dispoziția contrară, azi te călca în picioare (cu vorbele) și mâine îți întindea prietenește mâna, convocându te la o bere. Nu spunea, dar simțeai că nu-ți mai poartă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
când Știința s-ar fi putut desprinde la două goluri. 2. Decizia neinspirată a băncii tehnice băcăuane de a-l trimite pe Ghiță să execute o aruncare de la 7 metri, în minutul 55, la 26-27, tânărul inter al Științei fiind ghicit de Ciobanu. 3. Aruncarea de la 7 metri din finalul meciului, când tocmai Sandu Iacob a ales să trimită o boltă, apărată de același Ciobanu. În rest, gorjenii n-au arătat mare lucru, bazându se foarte mult pe acțiuni personale, 90
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
mica mea vâlcea basarabeană; era la fel, deși poate mai Încorsetată de agroecosisteme. De ce am dezvăluit un episod adânc Îngropat În suflet? Pentru că sunt sigur că mulți dintre domniile voastre au trăit sau vor trăi bucuria descoperirii neașteptate, unde nici nu ghicești, a frumosului naturii. În termeni pragmatici, asta se reduce la nevoia de entropie joasă, adică negentropie sau, dacă vreți, perfecțiune, ordine, sublim, pe care o Încearcă omul trăit Într’o lume entropizată, adică agitată, murdară la propriu și la figurat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
despre modul În care plantele Își asigură o protecție față de dogoarea Soarelui, folosind, deci diminuând, Însăși această energie. Asta pentru că au clorofilă. Dar sunt și plante fără clorofilă. Ce fac acelea? Mai ales că nu iubesc deloc Soarele. Desigur, ați ghicit că e vorba de ciuperci. Dar Îmi permit o paranteză. Însă din antichitate, lumea vie a fost Împărțită În plante și animale, numele Însuși arătându-le pe primele fixe, iar pe celelalte mobile. Treaba, perpetuată din motive didactice până astăzi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pedagogul suedez propune înlocuirea ei cu alta, mai realistă: "să lăsăm copiii să trăiască!" (8, p. 90). "Majestatea sa copilul", de care vorbește Ellen Key, nu este în nici un caz un prințișor în jurul căruia se foiesc slujitorii puși să-i ghicească și să-i îndeplinească gîndurile. Dimpotrivă, metafora sa vizează de fapt un singur aspect: libertatea copilului de a acționa potrivit cerințelor naturii sale, evitarea oricărei constrîngeri. Autoarea Secolului copilului este considerată, pentru acest motiv, ca unul din reprezentanții principali ai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dominant al activității impuse, cu consecințe, dacă nu negative, oricum cu foloase minime asupra dezvoltării. Este adevărat, preciza el, o serie de teoreticieni ai educației din trecut au atras atenția asupra particularităților copilăriei, dar ei Locke, Rousseau, Pestalozzi, Froebel "au ghicit" (doar) copilăria, adevărata cunoaștere a acestei vîrste cunoașterea științifică a devenit cu putință numai în urma cercetărilor de psihologie experimentală. Paradoxal însă, atunci cînd trebuie să-și expună punctul de vedere asupra copilului, Ferrière face apel, mai întîi, la teoria "elanului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
altă parte, urmînd această ipoteză, Ferrière nu a făcut nici un pas înainte în cunoașterea copilăriei; a păstrat periodizarea pe care o propusese J. A. Comenius, precum și caracterizările pe care le întîlnim la predecesorii săi și care, după propria sa afirmație, "ghiciseră copilăria". Din analiza pe care a întreprins-o, se desprind, totuși, două concluzii proprii educației noi: a) copilul selectează din mediu ceea ce corespunde naturii sale; b) întrucît la începutul evoluției speciei, oamenii au venit mai întîi în contact cu natura
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu sînt de acord. Ne-am oprit, mai ales, la ceea ce uneori, cu anumite rezerve, poate fi valorificat, la ceea ce ca în rîndurile care urmează este pertinent în opera lui Freud: "a cunoaște particularitățile constituționale ale copilului, a ști să ghicești, grație unor mici indicii, ceea ce se petrece în sufletul său încă neîmplinit, a-i mărturisi fără exces dragostea care i se datorează, păstrînd autoritatea necesară, aceasta este sarcina anevoioasă care se impune educatorului" (Nouvelles conferences sur la psychanalyse, p. 203
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
așa. Scrii pentru a distruge. Pentru a descoperi niște mecanisme ale realității pe care le transformi, le convertești în mecanisme de funcționare a textului. Devoalându-le în scris, șantajezi realitatea, îi arăți că o stăpânești, o ai la mână, i-ai ghicit cartea tehnică și o poți dezintegra la orice oră. Dumnezeu. Că tot l-am bârfit. Să vă spun un secret. Când eram în liceu, eram satanist. Ziceam că. Îmi băteam joc de colegii mei mai evlavioși sau de cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nimeni, nu alege. Nu face excepții la literați. Pentru că și io sunt puțin paranoic. Măcar pentru faptul că îmi arhivez cronicile, tot ce apare despre mine pun în dosare. Dar era la D.V. o atitudine prin care te lăsa să ghicești că acea cronică e un serviciu pe care îl prestează pentru a căpăta recunoștința. Și serviciul ăsta îți creează ție, recenzatului, niște obligații. D.V. era un om trăit bine, roșu în obraji, nu refuzase niciodată un șpriț sau o masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în fund, fisură anală, vase plesnite. Chestii grele. În plus era atâta cinsim acolo în spital. Cum ieșeai din salon, dădeai de o reclamă la popi, care se lăudau că fac niște înmormântări de-ți mergeau la suflet. Nu-ți ghicea doctorul ce ai, îți mai rămânea o șansă cu prea-sfințiții. Nu primiseră niciodată reclamații, asta ar fi trebuit să mai completeze, ca să fie tacâmul complet. Eficiența acțiunii lor, deplină. Mă enervează la culme cei ce înțeleg religia la modul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]