5,257 matches
-
nu te lasă inima să refuzi invitația zilnică să fii văzut de tot poporul). Sunt, precum spuneam, și cacealmiști care numai așa știu să joace, pentru că altfel sar vedea că sunt de fapt niște inși mediocri, care nu prea au habar de nimic. Afișează siguranță, se aruncă mereu cu capul înainte, se cocoșesc, îți zâmbesc stăpâni pe situație de parcă ar deține marile adevăruri ale acestei lumi, dar de fapt nau nimic în mână. Și - culmea - cu cacealmaua au reușit săși facă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în momentul acela o copleșeau, ascunzându-le sub masca demnității de care trebuia să dea dovadă o femeie. Cât timp acea față cunoscută stătea sub ochii ei, nu era în stare să facă un pas înainte din cauza imensei sale surprinderi. Habar nu avea cum stau lucrurile. Era pur și simplu un coșmar devenit realitate. Pentru o clipă i se tăiase respirația complet. Ar fi avut nevoie în clipa aceea de cineva care s-o scuture zdravăn pentru a-și reveni la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era anevoioasă. Când vedea câte o persoană cu un rânjet animalic asupra ei, un gol din stomac i se ridica spre esofag și-i provoca vomă. Ce știu bărbații despre cât e de greu în lume pentru o femeie singură? Habar nu au. Ei cred că toate femeile pot sta la dispoziția lor. Glasul blondului tăiase brusc ca o sabie scenariul unei imagini ce se urzea în interiorul ei, eliberând-o brusc din strânsoarea temerii care pusese stăpânire pe ea. Astfel, în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
niște mici faruri. Îi rămăseseră multe probleme familiale nerezolvate, iar îndatoririle lui de tată față de Victoria, îi dădeau senzația că va fi departe de a le onora. Regreta că se căsătorise așa de tânăr când împlinise douăzeci de ani, și habar nu avea de obligațiile familiale. Carlina nu îl pregătise absolut deloc pentru acest pas uriaș. Acum, privind în urmă cum stăteau lucrurile se întreba ce ar trebui să facă să le fie bine la toți și în mod deosebit Victoriei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și banii), dar n-a prins cu extraordinarul Hârtia va fi albastră locul pe care-l merita. Poate că a fost o chestie de bad decision (să trimită filmul la Locarno în loc de Veneția), poate că așa s-au aranjat astrele, habar n-am. Imediat după Hârtia..., am pariat cu ambele mîini pe Boogie (ex-30 și ceva) ; este un film bun, foarte bine scris și interpretat, dar cred că internaționala criticii de pe la festivaluri aștepta altceva... “i, cum spunea și ălălalt Radu (Jude
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
alt francez cum e treaba cu chestiile care deranjează din perioada comunistă : Ar trebui să înțelegeți, și la voi a existat colaboraționism. Sau mărturisirea unui român de 23 de ani, student la Paris, care, până să vadă Decrețeii lui Iepan, habar n-avusese de decretul antiavort al lui Ceaușescu : Mi-am sunat părinții imediat după ce am văzut filmul și i-am întrebat : «Chiar așa a fost, de ce nu mi-ați spus nimic ! ? Eh, erau vremuri grele...». Fructul interzis (interviu de Răzvan
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este produsul criticii. Chiar și cineaștii care au început să numească producțiile lor filme de autor provin din rândul criticilor de film. Erau deci oameni care aveau mare nevoie de concepte. Publicul larg, care umple sălile de cinematograf ale lumii, habar nu are ce înseamnă film de autor. Nu o să mi-o iei în nume de rău dacă spun că există o prăpastie enormă între publicul de cinema și criticul profesionist de cinema. Și e bine că e așa. Gândul că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Fiscuteanu, tulburător), care trăiește singur într-un apartament prăpădit de bloc, într-un cartier prăpădit al Bucureștiului și care, când i ajunge cuțitul la os, cheamă Salvarea. Numai că el e deja condamnat (are un cancer de care n-are habar), iar Salvarea nu îl salvează : doar îl poartă de colo-colo, de la un spital la altul, vegheat de un fel de înger în uniformă de infirmieră (asistenta Mioara Avram, prodigios jucată de Luminița Gheorghiu)... Filmul e inspirat de un caz real
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
microfonul ca pe-un buchet de flori la întâlnire. Cel mai bun film românesc din toate timpurile ? Desigur, Reconstituirea. Cine aș vrea să câștige ? A fost sau n a fost ? Ce Oscar mi-ar plăcea să primesc ? (Realizez că băiețașul habar n-are cu ce mă ocup !) Criticii nu primesc Oscaruri, îi răspund cu scârț și aplomb... Și nu mai am timp decât să urc grăbit scările, ratând îmi dau seama imortalizarea fotografică de rigoare cu spatele la panoul pe care e desenat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ale lui Nae Caranfil, Laurențiu Damian, Radu Nicoară, regretatul Ovidiu Bose Paștina și Adrian Sârbu (chiar el, bossul de la Pro !). Frumos e în septembrie la Veneția e în continuare o parodie irezistibilă la Anul trecut la Marienbad (chit că tinerii habar n-au de asta, pentru că ei nu au văzut filmul lui Resnais !), Cine-verite-ul lui Damian rămâne un film surprinzător și subtil, cel mai proaspăt părându-mi-se Arta apărării individuale a lui Bose Paștina Aproape toate degajă un aer de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Antipa -omul domestic și omul infernal corespunzătoare celor două părți ale românului, se manifestă și la nivelul imaginației. Povestea în care intră este o matrice devoratoare :,,Legenda creștea din ea însăși, îl ignoră pe Antipa și el la rândul lui habar nu avea de legendă asta.” Creația, se sugerează, este independentă de realitatea nucleu de la care se pornește și are o forță existențiala proprie :,, Este și nu este, spunea Pașaliu, ceva care continuă, se ascunde, se transformă, o confuzie dezvolta un
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
așteaptă un muncitor. A fost angajat la combinat acum cinci ani, printr-un examen de admitere la cursurile postliceale, la care eu am fost examinator la Matematică și Fizică. Mi-amintesc că pe băiatul ăsta, după ce m-am convins că habar n-are de niște chestii elementare, l-am întrebat dacă știe pe ce lume trăiește. Era nevoie de mulți băieți, ca mecanici la noile secții, așa că a fost angajat și el. A făcut cursul de specializare, a lucrat vreo cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de la unii tovarăși: merg cu casca pe cap chiar și la veceu... Măi Petre, îi zic, ce ai de ești furios? M-a chemat șeful Serviciului tehnic, să trec pe la el ca să mergem împreună la directorul general. De ce? îl întreb. Habar n-am. Probabil vrea generalul să mă scarmene că prea mă ocup de știință în loc să dau o mînă de ajutor la realizarea producției. Ți-am spus ce-am pățit cu vechiul director general, cînd începuse el campania aceea anti-inventatori, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-mi dau seama că ar fi fost și mai rău dacă erai tu în locul meu. M-au întrebat ce faci acolo, unde lucrezi și mai ales cu cine lucrezi. Le-am spus, ceea ce e, în fond, adevărul curat, că habar nu am, dar că n-ai fi în stare de nimic dubios - și, în sfârșit, fără a-i putea convinge în privința serviciului tău, am reușit să-i conving, fără să te reneg, că fiecare răspunde pentru faptele sale, mai ales
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
imposibil: nu reușesc deloc să te „văd“. M. 26/1950 I 17 ianuarie [1950], marți dimineața [...] O, scumpa mea, toți cei care își închipuie că trecutul se va întoarce exact cum a fost sunt orbi, obtuzi, inconș tienți. N-au habar ce uriașă muncă de propagandă se desfășoară aici. Ca și cum ai vrea să redai un ten ca crinul celor care au suferit de vărsat de vânt. Aș vrea, draga mea, să te pun în gardă împotriva speranțelor deșarte. Cu cât trece
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la aleea cu pietriș din fața casei. Clădirea e imensă și cenușie și pare să aibă o mie de secole; la intrare are stâlpi și e acoperită de iederă. — Frumoasă casă, spune Luke în timp ce ne îndreptăm spre intrare. Câți ani are? — Habar n-am, zic nesigură. E a familiei lor de mult timp. Trag de șnurul clopoțelului să văd dacă nu cumva, prin absurd, a fost reparat - dar, evident, nu l-a reparat nici naiba. Bat de câteva ori cu mânerul greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
venit la internatul la care era Suze să o ia, la sfârșitul trimestrului - ceea ce ar fi fost în regulă, dacă ea nu s-ar fi mutat din internatul respectiv de vreo doi ani. — Și Tarquin? — Ei, cred că el nici habar n-are cât durează de fapt, spune Suze foarte liniștită. El e obișnuit cu oile, și la ele durează cinci luni. O să-i spun că și la oameni e la fel. Își ia iar peria. Odată i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la revista mea și mă uit cu mare interes la rochiile domnișoarelor de onoare, la buchetul miresei... și ochii îmi cad pe data revistei. — Mami! exclam. Asta e de anul trecut! De ce te uitai prin reviste de mireasă anul trecut? — Habar n-am! zice mami. Cred că am luat-o din greșeală din sala de așteptare a vreunui cabinet medical sau cine știe. Oricum. Ai găsit ceva care să-ți placă? — Ei... nu știu, zic nehotărâtă. Cred că vreau ceva cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să fiu, încă mă simt de parcă m-ar fi călcat un tractor. Nu m-am gândit niciodată că am să mai dau ochii cu ea. — Becky, îmi pare rău, spune Erin, în clipa în care Laurel se întoarce în cabină. Habar n-am avut că vă cunoașteți. — Nici eu habar n-am avut că e clienta ta! — Nu vine foarte des. Erin se botoșește toată. În viața mea n-am întâlnit o persoană care să facă atâtea nazuri. Deci, care e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
călcat un tractor. Nu m-am gândit niciodată că am să mai dau ochii cu ea. — Becky, îmi pare rău, spune Erin, în clipa în care Laurel se întoarce în cabină. Habar n-am avut că vă cunoașteți. — Nici eu habar n-am avut că e clienta ta! — Nu vine foarte des. Erin se botoșește toată. În viața mea n-am întâlnit o persoană care să facă atâtea nazuri. Deci, care e povestea? Ei, nimic, îmi vine să spun. Doar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Desfac panglica surescitată și deschid cutia, în care găsesc un castron albastru de sticlă învelit în hârtie, și o felicitare pe care scrie „Cu cele mai bune urări de la Marty și Alison Gerber“. — Uau! Ce drăguț! Cine sunt Gerberii ăștia? — Habar n-am. Niște prieteni de-ai maică-mii, bănuiesc. — Și... toți cei care vin la petrecere o să ne dea câte un cadou? — Cred că da. — A... ha. Dumnezeule. Rămân pe gânduri, uitându-mă la castron, în timp ce degetele mele îi pipăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tare să ne vedem azi, pentru că am niște vești minunate. Un designer de evenimente, extrem de talentat, a acceptat să lucreze pentru nunta ta! Sheldon Lloyd în persoană! — Uau! spun, încercând să-mi iau același ton entuziast ca și ea, deși habar n-am cine o mai fi și Sheldon Lloyd ăsta. Dumnezeule! — Te-am dat pe spate, așa-i? Eu am o vorbă - dacă vrei ca lucrurile să se întâmple, trebuie să faci să se întâmple acum! Așa că am vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în care se uită ea. Luke și Michael s-au retras în colțul camerei și par că se ceartă. Luke ridică glasul defensiv și reușesc să prind cuvintele „... atât de meschin, pentru numele lui Dumnezeu!“ — Despre ce vorbesc? zice Suze. — Habar n-am! Ciulesc urechile cât pot, dar nu aud decât din doi în doi. —... pur și simplu nu cred... adecvat... spune Michael. —... pe termen scurt... cred că e foarte adecvat... Dumnezeule, Luke pare destul de ofticat. —... impresia greșită... profiți de poziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pur și simplu fata bună la toate, douăzeci și patru din douăzeci și patru, a lui Elinor. Și evident, nu e deloc încântată de situație. Michael oftează. N-am vrut decât să-i semnalez această situație, dar Luke nici n-a vrut să asculte. — Habar n-am avut! spun nevenindu-mi să cred. Mie nu mi-a zis nimic de asta. N-a zis nimic nimănui. Eu am aflat absolut din întâmplare, pentru că fata asta o cunoaște pe fiica mea, și s-a gândit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu mâinile lui, pentru că familia lui se ocupă cu prelucrarea lemnului de șase generații. Apoi ne-am întoarce acasă într-o căruță veche de țară... — Ce e aia „servire franțuzească, mănuși albe“? zice Suze, holbându-se nedumerită la o reclamă. — Habar n-am. Ridic ochii spre ea, mirată. Hei, Suze, fii atentă aici. Să-mi fac buchetul singură? — Ce să faci? — Uite! Îi arăt spre pagină. Vă puteți face singură buchetul, din hârtie creponată, pentru a avea un buchet unic, plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]