6,099 matches
-
și atâtea peripeții, cum ajungeam acum acasă? În timp m-am întrebat: am făcut oare, într-adevăr, o faptă bună? Toți acești oameni pe care am reușit să-i aduc înapoi acasă, mă binecuvântau sau, dându-și seama în ce iad au ajuns, mă blestemau?... Adevărul este însă că niciodată n-am mai avut vreo veste nici de la ei, nici despre ei... Desigur, ca și mine, toți cu Dumnezeu înainte... Postfață "Tenacitate de neînfrânt, energie nestăvilită, curaj până la sacrificiul suprem" Deviza
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
plecate din țară ca să scape de „răul” și „urâtul” bărbaților. Pe ea, Ana, o bătea și-o punea pe plita încinsă a sobei. Soți bețivi, leneși, violenți, geloși, scandaluri și țipete care fac din viața de zi cu zi un iad. Acum e liniștită. Câștigă 800 de euro, îi trimite bani tatălui ei care stă cu copiii, a divorțat pentru că a reușit să se desprindă de „iad” și să vadă clar ce e bine și ce nu... Merge de două ori
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
violenți, geloși, scandaluri și țipete care fac din viața de zi cu zi un iad. Acum e liniștită. Câștigă 800 de euro, îi trimite bani tatălui ei care stă cu copiii, a divorțat pentru că a reușit să se desprindă de „iad” și să vadă clar ce e bine și ce nu... Merge de două ori pe săptămână la o sală de fitness pentru că are probleme cu coloana, face școala de șoferi, mai respiră și ea, săraca. Of, Doamne! Scrisoarea 115 Astăzi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
the Bears. Lui Graham Greene i-a plăcut acțiunea, tenta de spionaj: în The Human Factor a adus un spion englez în Uniunea Sovietică și l-a lăsat acolo fără speranță de întoarcere. Pentru Greene nu exista cale înapoi din iadul comunist. În The Good Terrorist, Lessing își manifestă doar una din înclinațiile spre distopie, cea politică. Mai există una filozofică în The Fifth Child și Ben in the World, și aprehensiuni mai aproape de SF în The Memoirs of a Survivor
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu rusa într-un amalgam de crimă și pedeapsă. Honey for the Bears face o incursiune și mai explicită în lumea comunistă a sărăciei și însingurării, adăugând și ideea că, dacă cumva Cortina de Fier s-ar prăbuși peste noapte, iadul comunist ar putea inunda lumea bună. * Exilatul din comunism ca erou comic: trilogia universitară a lui Bradbury are câteva personaje secundare care sunt refugiați din est. Cu toții sunt bizari. Când Alan Brownjohn aduce o eroină tânără și frumoasă într-o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
măsura ziua. Am ațitpit ușor, și am alunecat într-un vis al prăbușirii ca o peșteră. Toate miturile peșterii, toate miturile tunelului, turnului, fântânii vizuina de iepure a lui Alice în adânc, cărarea lui Orfeu: o scară în spirală către iad, populată de primejdie și îndoială. Împotmolindu-mă, m-am trezit brusc; de jur împrejur apă. Mi-era părul ud leoarcă, iar tu pe nisipul cenușiu așteptai să mă înghită Fluxul: priveai și fumai. Moartea există în egală măsură pentru adult
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
era stăpân pe spațiul lui. Mi-e deseori dor de acea corporalitate ne-englezească, fără rușine, de gesturile medieraneene. Merg mai repede decât absolut toți cunoscuții mei, chiar dacă n-am o țintă precisă. În metrou era mai cald decât în iad, trenurile nu aveau aer condiționat la vremea când a fost construit, și erau asurzitoare. Dacă erai pe peron când huruia trenul, puteai să urli cât te țin puterile la urechea celui ce te însoțește, că tot nu te auzea. Giuliani
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
flăcăi! Hăi, hăi! Și au arat joi vaile, Vineri coastele, Sâmbata apele. Și s-o oprit plugul Într-un os de râmă S-a făcut fărâmă. Și nu s-a găsit nimeni Să-l dreagă Decât feciorul Caldărarului Din fundul iadului. Bune pluguri mai făcea! Zurgălăi și clopoței, Strigați ceată măi flăcăi! Până la săptămână Și-a umplut cu aur mâna Și se duse că să vadă De i-a dat pământul roadă Și de-i grâul răsărit. Jupânul gazdă s-a-plecat, Două
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
bătături la picioare. Vâră picioarele în leșie tare de ciocălăi, fierbinte cât poți suferi. Stai răbdător acolo până se răcește leșia, taie cu briciul bătătura, apoi leagă usturoi pisat și repetă de mai multe ori. Mai pune acolo și.. .piatra iadului. Pentru curățirea petelor pe obraz. Bați un albuș până se face spumă, amesteci cu apă de Colonia, de obraz; uzi petele adesea cu o peticuță, dar mai pui și felie de alămâie Pentru norocire. Omul care vrea să aibă noroc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
autonom în filosofia idealistă, unde bietul individ cugetător e grav convins că el creează lumea fiindcă începe s-o gândească. Probabil acest spectacol de fum teoretic, în care culminează orgoliul autonom, e salutat cu hohote de sadică satisfacție de tartorul iadului, inspiratorul biblic al trufiei omenești. E aproape de prisos să amintim că autonomia e altceva decât ideea libertății creștine. Pornind din aceeași rădăcină ontologică, libertatea creștină e înfrângerea autonomiei individuale. Suficientă sieși acolo, rațiunea umană se recunoaște insuficientă dincoace. Exercițiul libertății
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
marea strădanie a filosofului e să pună rațiunea de acord cu revelația. Tomismul. care rezumă cugetarea epocii, e tocmai această strădanie. E vremea Summelor teologice, adică a supremelor încercări de sinteză culturală în literatură e vremea Divinei Comedii, în care Iadul, Purgatoriul și Raiul, suprapuse de o genială viziune poetică, înfățișează ierarhia din lume și de dincolo de lume într-o prelungire, ce pare lucrul cel mai firesc. În artă e vremea catedralei gotice, care crește uriașă către cer, simbol vertical al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
operele după calapodul tragediei antice ca Racine și Corneille, ci după disciplina hagiografiei bisericești. Romanul Idiotul e, în realitate, o hagiografie modernă, iar Frații Karamazov o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești. Această conștiință creștină, dramatică, profundă ca un abis și eroică, deține taina marilor înnoiri ale artei moderne. Dar ca s-o înțeleagă, artistul trebuie să se elibereze cu totul de superstiția antichității. DESPRE
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ne simțim parcă striviți, își au corespondențele în Biblie și în viața religioasă. Gândiți-vă, bunăoară, la potop, la prăbușirea Sodomei și Gomorei, la aparițiile diavolului, la chinurile în mii de chipuri ale martirilor, la descrierile și reprezentările iconografice ale iadului, la unele viziuni apocaliptice, la istoria lui Iov și la nenumărata ei iranspunere în artă, la plăgile Egiptului, la distrugerea catedralelor sub bolșevism, la profanarea și arderea moaștelor în Spania, la ziua groazei celei mari de la sfârșitul lumii. în toate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
existență se topește într-un echivoc de omenesc și neomenesc, de omenesc și supraomenesc. Pe dunga limitei extreme, capetele apar sau strâmbate în caricatură de rânjetul demonic, sau nimbate de lumina sfințeniei. Zborul viziunii lui stârnește cu o aripă flăcările iadului și cu cealaltă boarea paradisului. Până să fie dincolo de moarte, iadul e aici pe pământ; e balaurul păcatului care devastează cosmosul nostru sufletesc. Și fiind în cerul creștin, raiul și-a lăsat urmele strălucitoare în această lume și ele există
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omenesc și supraomenesc. Pe dunga limitei extreme, capetele apar sau strâmbate în caricatură de rânjetul demonic, sau nimbate de lumina sfințeniei. Zborul viziunii lui stârnește cu o aripă flăcările iadului și cu cealaltă boarea paradisului. Până să fie dincolo de moarte, iadul e aici pe pământ; e balaurul păcatului care devastează cosmosul nostru sufletesc. Și fiind în cerul creștin, raiul și-a lăsat urmele strălucitoare în această lume și ele există în pofida păcatului. Când aprofundezi sensul acestei viziuni dostoievskiene, îi descoperi elementele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înțeles o fiindcă a voit s-o cugete cu propria-i inteligență în loc s-o iubească din toată inima și din tot cugetul. Orgoliul de a cugeta viața, opus umilinței de a o trăi în iubire, e după Dostoievski izvorul iadului din această lume și din lumea cealaltă. „Eu sunt și iubesc!” e lozinca pe care el o ridică în fața formulei lui Descartes: cogito ergo sum! Dacă afirm că exist fiindcă eu gândesc, atunci cugetarea primează, iar viața nu apare decât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
deosebește de aceea a semenilor. Fărâmițând astfel prin cugetarea individuală sensul unic primordial al vieții, am distrus armonia cosmosului spiritual și l-am prăbușit în haosul care e lumea păcatului. Căci orgoliul izolează pe oameni și distruge iubirea. Ce este iadul? se întreabă Dostoievski prin gura starețului Zosima. „Iadul e durerea de a nu mai putea iubi”. Această definiție genială nu se referă la viața de aici, unde cine urăște nu simte suferința de a nu iubi. Durerea de a nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cugetarea individuală sensul unic primordial al vieții, am distrus armonia cosmosului spiritual și l-am prăbușit în haosul care e lumea păcatului. Căci orgoliul izolează pe oameni și distruge iubirea. Ce este iadul? se întreabă Dostoievski prin gura starețului Zosima. „Iadul e durerea de a nu mai putea iubi”. Această definiție genială nu se referă la viața de aici, unde cine urăște nu simte suferința de a nu iubi. Durerea de a nu mai putea iubi e tortura sufletului în veșnicie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Această definiție genială nu se referă la viața de aici, unde cine urăște nu simte suferința de a nu iubi. Durerea de a nu mai putea iubi e tortura sufletului în veșnicie, când orice putință de reparație este exclusă. Dacă iadul ar fi foc fizic, pedeapsa n-ar fi atât de mare față de focul spiritual al chinului fără leac din mustrarea eternă. în contrast cu flăcările acestui chin se desemnează armonia iubirii cosmice. Când spun: „Eu sunt și iubesc” totdeodată, aceasta înseamnă că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
paradis de o frumusețe fără pereche în arta modernă. De la marii asceți ai creștinismului încoace, nu știm dacă a mai fost om pe lume torturat ca de o sete grozavă de această nostalgie. Arta lui e o demascare titanică a iadului din om, pentru a zgudui conștiința împietrită a lumii și pentru a incendia din nou inima cu focul ceresc al iubirii. Ca un „nebun mistic”, cum zice singur, el se substituie personajelor, pe care le plăsmuiește pentru a prooroci prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al vieții de dincolo. Asemenea probleme de limită l-au frământat pe Dostoievski mai mult decât pe orice alt artist al vremii noastre. În ordinea estetică, Dostoievski e pentru duhul ortodox ceea ce Dante e pentru duhul catolic. Dacă raiul și iadul sunt pentru Dante entități obiective dincolo de moarte, pentru Dostoievski ele încep încă din viața aceasta, ca stări subiective ale sufletului omenesc. Omul în viziunea romancierului rus crește în jos, cuprinzând în ființa lui torturată emisfera subterană a patimilor infernale sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
existență ce transcende condiția terestră prelungind destinul omului peste limitele acestei vieți. Geniul adevărat se cunoaște după forța gigantică cu care sparge tavanele și podelele închisorii unde se zbate mizeria umană, și proiectează pe om între lumina paradisului și bezna iadului, cele două dimensiuni extreme ale veșniciei. în epopeea și în tragedia greacă și în general în arta antică, valul existenței se repercutează pe planuri felurite până când, în cele din urmă, se izbește de marginea de sus a Destinului, a tainicei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
greu de spus care dintre aceste două planuri de dincolo de lumea reală aduce cu paradisul creștin. Hadesul e lumea inferioară a umbrelor, unde merg deopotrivă și cei osândiți chinurilor ca Sisif și Tantal, dar și eroii. El are ceva din iad și ceva din rai. Virgiliu îl descrie zguduitor ca pe o mlaștină pestilențială, plină de hățișuri apocaliptice și de beznă. Dar nici în partea mai luminată a câmpului de asfodele, umbrele nu se simt prea fericite. Când Odiseu coborât acolo
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
flăcăi! Hăi, hăi! Și au arat joi vaile, Vineri coastele, Sâmbata apele. Și s-o oprit plugul Într-un os de râmă S-a făcut fărâmă. Și nu s-a găsit nimeni Să-l dreagă Decât feciorul Caldărarului Din fundul iadului. Bune pluguri mai făcea! Zurgălăi și clopoței, Strigați ceată măi flăcăi! Până la săptămână Și-a umplut cu aur mâna Și se duse că să vadă De i-a dat pământul roadă Și de-i grâul răsărit. Jupânul gazdă s-a-plecat, Două
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
bătături la picioare. Vâră picioarele în leșie tare de ciocălăi, fierbinte cât poți suferi. Stai răbdător acolo până se răcește leșia, taie cu briciul bătătura, apoi leagă usturoi pisat și repetă de mai multe ori. Mai pune acolo și.. .piatra iadului. Pentru curățirea petelor pe obraz. Bați un albuș până se face spumă, amesteci cu apă de Colonia, de obraz; uzi petele adesea cu o peticuță, dar mai pui și felie de alămâie Pentru norocire. Omul care vrea să aibă noroc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]