5,812 matches
-
dacă a achiziționat un „prestigiu negativ”, ca fiind un model rău pentru mai multe răspunsuri, este foarte probabil ca el să nu mai fie copiat și cu privire la noi răspunsuri. Par să existe cel puțin patru clase de persoane ce sunt imitate de ceilalți. Acestea sunt: 1) superiorii în vârstă sau în grad dintr-o ierarhie, 2) superiorii dintr-o ierarhie socială, 3) superiorii dintr-un sistem de gradare a inteligenței și 4) superiorii tehnicieni din orice domeniu. 5.5.3. Stimulul-impuls
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Aceste „noi” tipuri de stimuli și răspunsuri se potrivesc cu ușurință definițiilor funcționale cuprinse în teoria copierii. Miller și Dollard credeau că există suficiente probe în acest sens. În cadrul exemplului originar propus de Miller și Dollard în 1941, un novice, imitându-și maestrul care cânta, mai întâi a învățat să răspundă la indiciul că nota sa este mai joasă decât cea a modelului său prin aceea că și-a acordat corzile vocale pentru a-și schimba timbrul. El a răspuns la
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ignoranța și incomunicabilitatea. Frazele de mai sus amintesc, într-adevăr, de „confesiunea negativă” a vechilor egipteni și de „decalogul înțelepciunii ebraice”. Desigur, Festinger s-a ferit cu obstinație să își prezinte doctrina în termeni mistici, căutând exprimări cât mai sobre, imitând până la exagerare limbajul savanților naturaliști. Dincolo de această mască lingvistică se simte însă obsesia sa umanistă. Nu și-a putut reprima un mesaj esențial pe care l-a exprimat încă prin lucrarea din 1957 (p. 265) și pe care l-a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
deficiențele modului în care adulții vorbesc cu copiii. Astfel, „copiii deja vorbesc în modul în care vorbesc copiii, așa că de ce ar face-o părinții la fel?”. Este evident că perspectiva progresului în învățare presupune ca părinții (care încearcă să vorbească imitând modul de a vorbi al copiilor, considerând că aceștia vor înțelege astfel mai repede ceea ce li se transmite) să folosească un limbaj propriu adulților, obligând astfel copiii să dezvolte strategii adaptative și transformaționale. D. Premack a observat, în 1965, că
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care interpretează roluri compensative cu unul sau mai mulți parteneri (se sprijină unul pe celălalt) și, desigur, reciproce (fiecare interpretează și o versiune, și cealaltă - ca în tehnica oglinzii, în care o persoană face un gest, iar partenerul său o imită). În astfel de cazuri, stările emoționale se optimizează, iar aceste activități - aparent extrem de facile și îndepărtate de activitatea didactică propriu-zisă, dar în realitate extrem de complexe, datorită multitudinii de posibilități de reacție a participanților - reprezintă doar primul pas în activitatea cadrului
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
exemplu, machetele), modele intuitive (diferitele tipuri de mulaje) etc.; 2. modelarea prin analogie presupune modele ideale/abstracte (modele grafice, care redau într-o formă simplificată fenomene și procese cu o structură complexă, modele matematice etc.); și 3. modelarea simulatorie, care imită unele fenomene ori procese, pe două paliere: simulacre structurale și simulacre funcționale, dezvoltând modele ce urmăresc structura ori funcționarea fenomenelor în cauză (să luăm exemplul unui film despre viața dinozaurilor - este o formă de modelare simulatorie). Exercițiile reprezintă activități proiectate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
interes ce se petrece la antipozi, n-are nici cea mai mică idee de ceea ce semnifică țara sa, originile statului său prezent, despre dezvoltarea istorică de pe acest pământ, fundamentele puterii sale, pericolele ce o urmăresc” (Iorga, 1899, 8). S-a imitat și se imită aspectele exterioare și nu cele de conținut, esențiale ale civilizației și modului de viață europene, fără a se înțelege că nu are valoare decât forma cu un conținut adecvat (Schifirneț, 2007a). De aici necesitatea unei modernizări în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
petrece la antipozi, n-are nici cea mai mică idee de ceea ce semnifică țara sa, originile statului său prezent, despre dezvoltarea istorică de pe acest pământ, fundamentele puterii sale, pericolele ce o urmăresc” (Iorga, 1899, 8). S-a imitat și se imită aspectele exterioare și nu cele de conținut, esențiale ale civilizației și modului de viață europene, fără a se înțelege că nu are valoare decât forma cu un conținut adecvat (Schifirneț, 2007a). De aici necesitatea unei modernizări în care să-și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
drame, comedii, vodeviluri, articole de popularizare a literaturii române și străine, tălmăciri în și din limba română. A colaborat la „Albina Carpaților”, „Familia”, „Amicul familiei”, „România liberă”, „Universul” și, cu totul întâmplător, la „Convorbiri literare”. Cu mediocritate pretențioasă, versificatorul, prolific, imită și amalgamează, în Ciarda albă (1879) și în Harpă și caval (1880), orientări și motive diverse, curente în epocă. Același mixtum compositum și în romanele cu intrigă foiletonistică: Viața lui Onufriu, Ai carte, ai parte (1878), Babeta (1883), Bei, Vodă
ALEXI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
cadru potrivit. Nu strict estetic, pentru că esteticul nu se numără printre valorile prime ale medievalității noastre, ci în unul larg cultural, ideologic, confesional, mental etc. Alexandru Duțu remarcă perfect acest lucru, dar, așa cum nici istoriografia nu s-a grăbit să imite modelul școlii de la Annales, nici istoria literară nu a făcut eforturi să găsească proverbiala cale de mijloc: "... studiul mărturiilor scrise trebuie să-și propună criterii adecvate, dacă urmărește o reconstituire a evoluției formelor de cultură, care, la rândul lor, dezvăluie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
păcatului sau a bunei conduite. Sigur, influența Fiziologului este evidentă și aici, deși cele două lucrări, în diferite variante, au lucrat în paralel, completându-se fericit. Florilegiul italian i-a fost cunoscut și lui Leonardo da Vinci, care l-a imitat cu entuziasm în câteva note care alcătuiesc un mic bestiar de uz propriu 51. Ceea ce demonstrează că nici umanismul nu se sustrăgea cu totul șarmului exercitat de aceste lucrări moralizatoare medievale. Animalele devin, în această lucrare, embleme ale virtuților și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ales una imaginară. O altă carte populară care a contribuit decisiv la implementarea unui bestiar în cultura română a fost, fără doar și poate, Esopia. Figură celebră, legendară, Esop, căruia i se atribuie probabil cea mai celebră culegere de fabule (imitate conștiincios, în mare parte, și de La Fontaine) a inspirat și o literatură sapiențială pe măsură, cu accente hagiografice. În paralel cu un corpus variat al fabulelor a luat naștere, începând cu secolul al IV-lea e.n., și o biografie a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vom lepăda de Domnul, ca să ne cruțăm trupul! Sau acel cuvânt prin care se spune că, strângându-se în cotloanele strâmte ale vizuinii sale, își lasă haina veche și ia puteri noi, cât de mult aduce cu îndemnul de a imita și noi iscusința șarpelui: să ne dezbrăcăm de "omul vechi", după cum spune Apostolul, ca să ne îmbrăcăm cu "cel nou" (Eph 4.22, 24; Col. 3.9, 10) și anume să ne dezbrăcăm trecând prin loc strâmt, după cuvântul Domnului: "intrați
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
persoanei sale pentru depășirea limitelor impuse de natura umană slabă, ca oglindă în care omul se privește pentru a vedea trăsăturile armonioase sau respingătoare pe care i le dă harul sau păcatul, ca model pe care creștinul trebuie să-l imite. Dar omul nu este singurul care dorește să se anexeze animalului. Forțele de dincolo îl rechiziționează adesea pentru a-l face purtătorul lor de cuvânt. Investit cu o realitate care îi este străină divină sau satanică animalul se descărnează și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
omului de a ajunge la cunoaștere prin mijloace proprii, singura cale fiind cea a revelației. Or, la astfel de atitudini fundamentaliste renunțaseră, la debutul secolului al XVIII-lea, mulți dintre teologii post-bizantini, care evoluaseră către un "raționalism ortodox". Cantemir deocamdată imită anumite modele pe care, în scurtă vreme, le va depăși categoric. Or, această nouă etapă a gândirii sale începe, în mod limpede, odată cu romanul Istoria ieroglifică (1705). Alegând să atașeze unor personaje măști animaliere, Cantemir știe foarte bine că se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a gândirii medievale, datând din secolul al VII-lea, povestea unicornului ispitit cu ajutorul unei fecioare se răspândește pretutindeni, cunoscând minime variații; nu doar textele abundă, ci, poate într-o mai mare măsură, reprezentările grafice și iconografice. Bestiarele medievale care au imitat Fiziologul, de la cel al lui Guillaume Le Clerc de Normandie, din secolul al XI-lea, la cele redactate de Philippe de Thaon, Richard de Fournival, Brunetto Latini, Jean de Beauvais, au contribuit al răspândirea legendei. Hildegard von Bingen introduce și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
său, căruia i se atribuie calități din ce în ce mai puternice, până când apare și momentul scepticismului. Iconografia renascentistă, demonstrează Bruno Faidutti, este preocupată într-o mult mai mare măsură de acest element esențial: cornul. Începe să câștige teren varianta lungă și spiralată, care imită, o știm noi astăzi, dar cei vechi au aflat-o cu destulă incredulitate abia la finele secolului al XVI-lea, dintele de narval. Deocamdată se crede, pe urmele lui Aelian, probabil, care și el preia informația de la Ctesias și alții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 68. 37 În Împărțeala dintâi. Cozmografie, ce să zice împărțeala pământului pre hotară și pre alte seamne ce sânt în cercurile ceriului, în vol. Povestea Țărilor Asiei. Cosmografie veche românească, ed. cit., pp. 117-119, apare doar o descriere care imită modelul occidental: "De ceaia parte de besearecă sânt grajduri de țin și hrănescu într-însele inorogi. Aceaia fiară iaste de mare ca un strânjicu, cornu are în frunte negru și lungu de doi sau de trei coț, părul le iaste
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 68. 324 În Împărțeala dintâi. Cozmografie, ce să zice împărțeala pământului pre hotară și pre alte seamne ce sânt în cercurile ceriului, în vol. Povestea Țărilor Asiei. Cosmografie veche românească, ed. cit., p. 117-119, apare doar o descriere care imită modelul occidental: "De ceaia parte de besearecă sânt grajduri de țin și hrănescu într-însele inorogi. Aceaia fiară iaste de mare ca un strânjicu, cornu are în frunte negru și lungu de doi sau de trei coț, părul le iaste
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sunt cusute cu ață albă. Paradigma care trimite la lumea cotidiană, departe de a fi absentă, este orbitoare. Acest lucru ne dă de gândit în ce privește limitele imaginarului într-o epocă. Dacă, așa cum crede Oscar Wilde, imaginația nu știe decât să imite și doar spiritul critic este creator, aici partea de imitație și de travestire este extrem de importantă. Dar se poate susține, pe plan poetic, și că ideile filozofice sau științifice, deși sunt uneori deformate de incompetența autorilor în materie, sunt totuși
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
răsăritului toate progresele și liberările s-au operat în numele legii. "Jos cu legea!" la apus, "sus cu legea!" la noi daca voim progres și libertate 76. Sau: Franța la 93 s-a sculat ca să distrugă legea, fiind împilătoare, și să imite apoi niște popoli ca ai noștri... Franța avea dreptate în binele popolului de a fi destructoare; România, în binele popolului, avea dreptate de a fi conservatoare 77. Ceea ce trebuie remarcat e faptul că genialitatea e astfel condiționată din exterior. Individualitatea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
provine dialogul platonician Cratylos care a lansat o întreagă tradiție a reveriei mimologice. Gérard Genette, autorul unei accesibile sinteze în această problemă, a observat un lucru care mi se pare important și pentru Heliade Rădulescu. Reveria mimologică, ideea că numele imită lucrurile, nu se referă în primul rând la substantivele comune, ci la numele proprii. Pentru că nu e vorba de o justificare a asocierilor primare între sunete și obiecte (de ce spunem plantă unui "organism vegetal etc."), ci de o justificare a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ci și o metonimie a creației, un rezumat a ceea ce a realizat, un condensat al operei. Numele este opera. Și în plus, această figură in nuce a creației poate fi reprodusă, e ceea ce face rețetă: dacă o personalitate poate fi imitată e pentru că societatea a înscris în supranumele ei caracteristicile unei acțiuni. Ca și cum printr-un "botez" tardiv, fiecare scriitor ar deveni capabil să își prezinte unicitatea ca o clasă, ar întemeia un model de comportament, ar inventa o realitate socială. Astfel
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o "doină", o "horă" (Hora Unirei), un "cântic de lume", dar și un "cântic arăpesc" (El R'baa), un "cântic poporal spaniol" (Seguidilă), o "legendă din Munții Apenini" (Muntele de foc) etc. Alecsandri practică un soi de exerciții de virtuozitate, imitând diverse genuri folclorice din tradițiile locale sau din cele internaționale. În acest context, mărgăritărelele sunt o descriere de formă, cam în același fel în care de pildă Macedonski are un ciclu intitulat Rondele sau Pillat un ciclu de Sonete. Nu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
În universul retoric, imitatorii și emulatorii erau la fel de inițiați în literatura antică; nu conta dacă se imaginau "concurenți" sau "urmăritori", ei erau în egală măsură cunoscători ai modelului admirat. În schimb, gândirea creștină nu poate presupune că toți cei care imită o formă de viață virtuoasă îi înțeleg principiile și îi pătrund subtilitățile duhovnicești; trebuie să prevadă și mobilizarea pătimașă, condusă de dorințe iraționale și ghidate de pasiuni nestăpânite. Exemplul cristic nu e urmat doar de cei care îl cunosc foarte
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]