41,505 matches
-
ar putea explica inducerea toleranței imune pentru acest autoantigen cheie în patogenia diabetului și ar putea fi explicat efectul protector al alelelor de clasa a III-a. Dimpotrivă, la subiecții homozigoți pentru alelele de clasa I INS-VNTR, expresia scăzută a insulinei la nivelul celulelor stromale timice ar contribui la o selecție negativă „mai defectuoasă”, cu eliberarea în periferie a unor limfocite T mature potențial autoreactive. În plus, prezența alelelor de clasa I va determina o expresie crescută a insulinei la nivelul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
scăzută a insulinei la nivelul celulelor stromale timice ar contribui la o selecție negativă „mai defectuoasă”, cu eliberarea în periferie a unor limfocite T mature potențial autoreactive. În plus, prezența alelelor de clasa I va determina o expresie crescută a insulinei la nivelul celulelor beta pancreatice, crescând riscul de interacțiune al clonelor de limfocite T autoreactive cu acest autoantigen beta celular. Interesant de menționat că această ipoteză este susținută și de observația existenței a două alele de clasa a III-a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
normale de expresie la nivel pancreatic. S-a observat astfel că la aceste animale apar în sângele periferic clone de limfocite T autoreactive pentru proinsulină (Chentoufi și Polychronakos, 2002). Această observație duce la concluzia că nivelul de expresie timică a insulinei joacă un rol critic în procesul de selecție negativă a clonelor de limfocite T potențial autoreactive pentru insulină, iar IDDM2 intervine în predispoziția genetică pentru DZ tip 1 prin modularea nivelului de expresie timică a insulinei. Trebuie să menționăm că
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
clone de limfocite T autoreactive pentru proinsulină (Chentoufi și Polychronakos, 2002). Această observație duce la concluzia că nivelul de expresie timică a insulinei joacă un rol critic în procesul de selecție negativă a clonelor de limfocite T potențial autoreactive pentru insulină, iar IDDM2 intervine în predispoziția genetică pentru DZ tip 1 prin modularea nivelului de expresie timică a insulinei. Trebuie să menționăm că la om, datele care să susțină asocierea între alelele locusului INS-VNTR și răspunsul autoimun îndreptat împotriva insulinei sunt
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
de expresie timică a insulinei joacă un rol critic în procesul de selecție negativă a clonelor de limfocite T potențial autoreactive pentru insulină, iar IDDM2 intervine în predispoziția genetică pentru DZ tip 1 prin modularea nivelului de expresie timică a insulinei. Trebuie să menționăm că la om, datele care să susțină asocierea între alelele locusului INS-VNTR și răspunsul autoimun îndreptat împotriva insulinei sunt încă controversate. Există studii care au arătat că numărul de alele de clasa I INS-VNTR este direct proporțional
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
pentru insulină, iar IDDM2 intervine în predispoziția genetică pentru DZ tip 1 prin modularea nivelului de expresie timică a insulinei. Trebuie să menționăm că la om, datele care să susțină asocierea între alelele locusului INS-VNTR și răspunsul autoimun îndreptat împotriva insulinei sunt încă controversate. Există studii care au arătat că numărul de alele de clasa I INS-VNTR este direct proporțional cu prevalența autoanticorpilor antiinsulinici (IAA) la debutul DZ tip 1 (Graham et al., 2002). Un alt studiu a indicat același efect
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
și/ sau substantive aparținând domeniului definit prin acest termen, sau unor domenii conexe (interdisciplinare/ transdisciplinare): în domeniul medical, conceptul "pompă" admite adjective și/ sau substantive ce restrâng referința noțiunii generice prin trăsături specifice medicinii: "pompă ionică", "pompă peristaltică"// "pompă de insulină", "pompă de calciu", "pompă de protoni", "pompă de sânge", "pompă de sodiu" etc. Același concept general va atrage în limbajul tehnicii adjective și/ sau substantive care vor restrânge referința noțiunii generice la domeniul tehnic: pompă hidraulică, pompă submersibilă// pompă de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Paulescu menționa că apariția diabetului zaharat este semnalată numai atunci cand 90% din țesutul pancreatic este distrus. Într-adevăr, datele recente arată că în momentul apariției diabetului de tip 1 (primar insulino-dependent), cea mai mare parte a celulelor ?-pancreatice, secretoare de insulină, sunt distruse. Caracteristic pentru această formă de boală este distrucția aproape completă a celulelor ?-pancreatice, cu menținerea celulelor ? (secretoare de glucagon) și ? (secretoare de somatostatin), deci o distrugere selectivă a unui singur tip de celulă insulara. Există tendința
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
DZ tip 1 „non-autoimun” (DZ tip 1b). DZ tip 1 (Type 1 Diabetes Mellitus) este o afecțiune cronică frecvență cu etiopatogenie autoimuna. El apare în urmă distrugerii printr-un proces autoimun mediat de limfocite Ț a celulelor ?-pancreatice secretante de insulină (Eisenbarth, 1984; Castano și Eisenbarth, 1990). Distrugerea este progresivă, afectând în final practic întreaga populație ?-pancreatică și ducând la apariția unui deficit absolut de insulină. Procesul autoimun apare la subiecți cu predispoziție genetică și este inițiat de triggeri din mediul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
urmă distrugerii printr-un proces autoimun mediat de limfocite Ț a celulelor ?-pancreatice secretante de insulină (Eisenbarth, 1984; Castano și Eisenbarth, 1990). Distrugerea este progresivă, afectând în final practic întreaga populație ?-pancreatică și ducând la apariția unui deficit absolut de insulină. Procesul autoimun apare la subiecți cu predispoziție genetică și este inițiat de triggeri din mediul înconjurător. Deși factorii patogenici care determină apariția autoimunității anti- ?-celulare la subiecții predispuși genetic nu sunt încă cunoscuți cu exactitate, există importante dovezi că distrugerea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
intercondiționându-se reciproc. Studiile de până acum au dovedit că două regiuni au contribuția cea mai mare la susceptibilitatea genetică din DZ tip 1 și anume regiunea HLA de pe brațul scurt al cromozomului 6 (6p21), notata IDDM1, și regiunea genei insulinei de pe brațul scurt al cromozomului 11 (11p15), notata IDDM2. Cel mai puternic locus de susceptibilitate pentru DZ tip 1, IDDM1 a fost localizat la nivelul regiunii MHC (Major Histocompatibility Complex) de pe cromozomul 6. Studiile genetice, funcționale, structurale și pe modele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
40% din agregarea intrafamilială a DZ tip 1, cu un λS specific de locus de aproximativ 3 (Rich, 1990). Cea de-a doua regiune sistematic demonstrată ca fiind asociată cu DZ tip 1, IDDM2, a fost localizată la nivelul genei insulinei și al promotorului acestei gene de pe cromozomul 11 (Hitman et al., 1985; Bennett et al., 1995). Se estimează că IDDM2 aduce circa 10-15% din susceptibilitatea genetică. Alți doi loci asociați DZ tip 1 identificați mai recent, în urma unor studii de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de mediu diabetogeni pot modifica structura proteinelor din compoziția celulei ?-pancreatice, astfel încât acestea devin antigenice. În consecință, împotriva lor se va declanșa un proces de distrugere autoimuna, care va duce la scăderea progresivă a numărului de celule ?-pancreatice secretoare de insulină. Identificarea factorilor de mediu asociați cu DZ tip 1 s-a dovedit a fi dificilă deoarece cel mai adesea între acțiunea factorului de mediu presupus „declanșator” și momentul diagnosticului (apariția hiperglicemiei) se interpune o perioadă lungă de timp (Tuomilehto et
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
a fost indicat într-un studiu din regiunile Devon și Cornwall din Anglia (Zhao et al., 2001). Mecanismele propuse de autori pentru a explica rolul carentei de Zn asupra riscului pentru DZ tip 1 includ alterarea formării de hexameri de insulină (complex ce conține și ioni Zn), sinteză scăzută de Cu-Zn superoxid-dismutază (Cu-Zn ȘOD) - enzimă cu rol important de scavanger al radicalilor liberi, implicați și în procesul de insulița - și un efect direct al zincului asupra sistemului imun. În loc de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
1. Ar mai fi de remarcat că uneori seroconversia ICĂ poate fi tranzitorie. Acesta este totuși un fenomen rar, doar 9% dintre copiii ICĂ+ revenind la un status ICĂ negativ (Kupila et al., 2002). Ar fi de remarcat faptul că insulină nu este identificată la nivelul lamelor de țesut pancreatic nefixat folosite pentru identificarea anticorpilor ICĂ prin imunofluorescența directă, ceea ce indică că acești anticorpi nu au reactivitate anti-insulinică (nu includ anticorpii antiinsulinici). Principalele proteine detectate în urmă testului de imunofluorescența par
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Lan et al., 1996), dar trebuie menționat că anticorpii anti GAD și anti IA-2 se suprapun doar parțial peste autoreactivitatea ICĂ, ceea ce susține faptul că mai există și alte antigene citoplasmatice β celulare responsabile de reactivitatea anti-insulară a anticorpilor ICĂ. Insulină a fost prima proteină din celulele β împotriva căreia a fost dovedită existența unui răspuns autoimun la pacienții diabetici (Palmer et al., 1983). Insulină și proinsulina sunt considerate singurele proteine (antigene) absolut specifice celulei β. Pe de altă parte existența
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
că mai există și alte antigene citoplasmatice β celulare responsabile de reactivitatea anti-insulară a anticorpilor ICĂ. Insulină a fost prima proteină din celulele β împotriva căreia a fost dovedită existența unui răspuns autoimun la pacienții diabetici (Palmer et al., 1983). Insulină și proinsulina sunt considerate singurele proteine (antigene) absolut specifice celulei β. Pe de altă parte existența răspunsului imun îndreptat împotriva insulinei exogene animale, cu apariția de anticorpi anti-insulinici, era un fenomen cunoscut de mai mult timp. Acest fenomen a stat
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
din celulele β împotriva căreia a fost dovedită existența unui răspuns autoimun la pacienții diabetici (Palmer et al., 1983). Insulină și proinsulina sunt considerate singurele proteine (antigene) absolut specifice celulei β. Pe de altă parte existența răspunsului imun îndreptat împotriva insulinei exogene animale, cu apariția de anticorpi anti-insulinici, era un fenomen cunoscut de mai mult timp. Acest fenomen a stat la baza ideii de a testa pacienții cu DZ nou depistat (înainte de inițierea insulinoterapiei) pentru prezență sau absența autoanticorpilor anti-insulinici (Palmer
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
înainte de inițierea insulinoterapiei) pentru prezență sau absența autoanticorpilor anti-insulinici (Palmer et al., 1983), dovedindu-se prezenta acestora la pește 20% dintre pacienți. Apariția precoce a anticorpilor anti-insulinici, încă din etapele preclinice asimptomatice ale DZ tip 1, a sugerat faptul că insulină per se ar putea acționa că un autoantigen. Confirmarea acestei ipoteze a venit din studii pe animale (șoareci NOD) la care clonele autoreactive de limfocite Ț CD8+ recunosc un epitop de pe lanțul ? al moleculei de insulină, reprezentat de secvență
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
sugerat faptul că insulină per se ar putea acționa că un autoantigen. Confirmarea acestei ipoteze a venit din studii pe animale (șoareci NOD) la care clonele autoreactive de limfocite Ț CD8+ recunosc un epitop de pe lanțul ? al moleculei de insulină, reprezentat de secvență aminoacidică B9-B23 (Trudeau et al., 2003). În plus, limfocitele Ț de la șoarecii NOD răspund și împotriva moleculei de proinsulină, secvență incriminata fiind B24-C33 (Chen et al., 2001). Un argument suplimentar pentru susținerea importanței insulinei că autoantigen este
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
al moleculei de insulină, reprezentat de secvență aminoacidică B9-B23 (Trudeau et al., 2003). În plus, limfocitele Ț de la șoarecii NOD răspund și împotriva moleculei de proinsulină, secvență incriminata fiind B24-C33 (Chen et al., 2001). Un argument suplimentar pentru susținerea importanței insulinei că autoantigen este reprezentat și de faptul că administrarea de insulină în timpul fazelor „prediabetice” la șoarecii NOD (și posibil și la oameni unde studii de prevenție a DZ tip 1 folosind insulină sunt în curs) poate preveni apariția diabetului. Identificarea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
al., 2003). În plus, limfocitele Ț de la șoarecii NOD răspund și împotriva moleculei de proinsulină, secvență incriminata fiind B24-C33 (Chen et al., 2001). Un argument suplimentar pentru susținerea importanței insulinei că autoantigen este reprezentat și de faptul că administrarea de insulină în timpul fazelor „prediabetice” la șoarecii NOD (și posibil și la oameni unde studii de prevenție a DZ tip 1 folosind insulină sunt în curs) poate preveni apariția diabetului. Identificarea unor epitopi la nivelul insulinei recunoscuți de limfocitele Ț la șoarecii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
al., 2001). Un argument suplimentar pentru susținerea importanței insulinei că autoantigen este reprezentat și de faptul că administrarea de insulină în timpul fazelor „prediabetice” la șoarecii NOD (și posibil și la oameni unde studii de prevenție a DZ tip 1 folosind insulină sunt în curs) poate preveni apariția diabetului. Identificarea unor epitopi la nivelul insulinei recunoscuți de limfocitele Ț la șoarecii NOD a dus la studii similare la om. Acestea au arătat ca 83% dintre pacienții cu DZ tip 1 recent descoperit
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
și de faptul că administrarea de insulină în timpul fazelor „prediabetice” la șoarecii NOD (și posibil și la oameni unde studii de prevenție a DZ tip 1 folosind insulină sunt în curs) poate preveni apariția diabetului. Identificarea unor epitopi la nivelul insulinei recunoscuți de limfocitele Ț la șoarecii NOD a dus la studii similare la om. Acestea au arătat ca 83% dintre pacienții cu DZ tip 1 recent descoperit prezintă un răspuns de tip proliferativ al limfocitelor Ț CD4(+) împotriva secvenței B9-B23
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Ț la șoarecii NOD a dus la studii similare la om. Acestea au arătat ca 83% dintre pacienții cu DZ tip 1 recent descoperit prezintă un răspuns de tip proliferativ al limfocitelor Ț CD4(+) împotriva secvenței B9-B23 a moleculei de insulină (Alleva et al., 2001), răspuns care nu apare la subiecți de control similari că vârsta și haplotip HLA. În plus, un studiu efectuat pe 10 subiecți aflați la risc înalt pentru DZ tip 1 a arătat că la mai mult
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]