24,388 matches
-
ai vrutDar ceață ai găsit pe-a lor poteci.Cu amintirile te lupți din greuNu vrei ca să-ți mai stea în caleSă poți să-ți faci în drumul tău mereuCărări printre gândurile goale.Dar din stinghera cum ai fost cândva,Izvor de neoprit ai devenit.Ascunde-te! Te vede cinevași mă întreabă, poate, ce-am pățit?Și nu vreau nimănui ca să explicDe ce o lacrima n-o pot opri!De ce mă întristez, din mai nimicși tot iubind, mereu voi suferi!... IV
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
-mi fie teamă să clipesc,Ca tu să nu dispari în noapte.În palmă mării să se-așeze... XII. PĂDUREA FERMECATA, de Mihaela Mihăilă, publicat în Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011. Pădurea fermecata Demult în timp, lang- un izvor Un unicorn a adormit, În vis văzu un călător, Un prinț ce nu era iubit. Când în pădurea fermecata El a intrat pe calul sau A văzut unicornu-ndată Destinul trist și drumu-i rău. Pădurea l-a făcut să uite, Ce
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
minte, În jurul meu vreau razele de soare, Vreau ziua cea de azi ca cea de ieri fierbinte. Te risipește cald fior în mine Și inflorește zilnic o trăire, De umbre să n-aud și nici de părăsire Că fericirea mea izvor este din tine. Să ne topim aș vrea apoi în iarnă Noi doi uniți pe veci într-un sărut, Un ultim drum de nimeni cunoscut, Cu primii fulgi ce-or prinde să se cearnă. Referință Bibliografică: Poem de iubire / Valeria
POEM DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351225_a_352554]
-
ignori, Și cine-o calcă se alege Cu cea mai grea dintre rigori; Căci sunt, există. Nu se poate Să fi murit toți cititorii De poezie. Cum socoate Nu'ș care critic, apriori. Și pentru ei îmi plec eu fruntea Izvorului de armonie, Și poezia este puntea Ce mi-a lipsit ades și mie. Referință Bibliografică: Puntea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 336, Anul I, 02 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351224_a_352553]
-
de insensibil, simți că ceva se rupe în tine. Scriam o prezentare despre o carte a doamnei Floarea CĂRBUNE din Constanța, care fusese de mai multe ori în Japonia și-mi reveneau în minte cuvintele deosebite de prezentare a volumului IZVOARELE VIEȚII 2009 ajuns și în Japonia atunci în 2009. Peisajele frumoase, construcții deosebite au rămas doar în cartea doamnei Floarea Cărbune. După umila mea părere, cred cu tărie că japonezii își vor reveni într-un timp foarte scurt din acest
JAPONIA ŢARA DE LA CAPĂTUL LUMII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351255_a_352584]
-
totdeauna o mană m-a ridicat, m-a scos și m-a ținut acolo deasupra evenimentelor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nici ateismul, nici materialismul, nici evoluționismul, nimic din lucrurile acestea nu m-au împlinit absolut deloc până când am gasit izvorul împlinirii: Domnul Isus Cristos. Reporter: Cum a evoluat viața dumneavoastră după anul 1972? Mihai Sarbu: Am decis în final să mă întorc în țară. Mi-am reluat viața studențeasca de la Cluj și am terminat facultatea în anul 1974. În ultimul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351221_a_352550]
-
crescut în tăcutul din tine, Vii dovezi, că iubirea... de nimic nu se teme. Peste timp, doar lumina mai arde nestinsă. Au greșit, în prezicerea lumii, profeții. Ai căzut, te-ai săltat, și mereu neînvinsă, Tu, femeie... ești râu... din izvoarele vieții. Referință Bibliografică: Tu, femeie... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 791, Anul III, 01 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TU, FEMEIE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345555_a_346884]
-
ochiul șarpelui-ban, de ochiul șarpelui- îndoială, de ochiul șarpelui mort între ură și minciuna zilnică desenată vag în fundalul zilelor și nopților cenușii ale umanului. Când se roagă Părintele, munții își lasă frunțile atinse de degetele care binecuvântă aerul iar izvoarele își dezbracă apele, de pietrele aruncate de oameni, în graba lor de a număra, de a înfige sulița în peștii aurii ai înțelepciunii cerului. Nu mai plouă în peștera cuvintelor și literele ies pe pajiștea omului. Pasc bucuria florilor și
MĂRŢIŞOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345551_a_346880]
-
bat La poarta învechită a casei din sat Cu inima-mi plină sub streșini brumate Pereții albiți de colbul vremii scuturate. Pașii îmi bat și anotimpurile bat Prin curtea sfințită de liniște-n sat Mă așteaptă padurea și un tainic izvor Din care-mi iau tainic, al copilăriei fior. AȘTEAPTĂ-MĂ, CĂSUȚA MEA! Așteaptă-mă, căsuța mea frumoasă Cu îngerii țesând lumină pură Pictând pe roata vremii de mătasă Comori pierdute-n timp, uitate-n zgură.. Așteaptă-mă cu poarta larg
OMAGIU MAMEI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345548_a_346877]
-
pe altare Când zbor de file rupte-n calendare Se-oprește lin... e ziua minunată! Sunt fericită, azi e sărbătoare Te port în suflet, dulcea mea comoară, Îți dărui dragoste în zori și-n seară Păstrată pură-n murmur de izvoare. Venim cu drag măicuță, tu ești una Și-n păr îți împletim urări de bine Suntem copii și noi trăim prin tine Azi, mulțumindu-ți, îți sărutăm mâna. Cules-am din grădină flori de suflet Ți-am pregătit un dar
OMAGIU MAMEI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345548_a_346877]
-
un lac; de altfel, acum și este întreținut artificial, dând un plus de farmec priveliștilor înconjurătoare peșterii. ' Întreținerea' lacului cu apă pe orice timp mai ploios sau nu, mi se pare că o 'asigura' o dereaua ce nu-și are izvorul prea departe, de altfel nu e singurul. Este o zonă cu mai multe izvoare. Iar când plouă abundent se împânzește și se mărește. În această de mare abruptă a dealului nostru se află peșteră pe care o căutăm, dar după ce
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
priveliștilor înconjurătoare peșterii. ' Întreținerea' lacului cu apă pe orice timp mai ploios sau nu, mi se pare că o 'asigura' o dereaua ce nu-și are izvorul prea departe, de altfel nu e singurul. Este o zonă cu mai multe izvoare. Iar când plouă abundent se împânzește și se mărește. În această de mare abruptă a dealului nostru se află peșteră pe care o căutăm, dar după ce se tot coboară el și omul ce căuta grota, la peșteră se urcă pe
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
om jag finns än... om jag kommer att finnas! ATUNCI AI SĂ ȘTII... Ai pus vreodată urechea la pământ să auzi cum crește iarbă? Ai lipit vreodată gând lângă gând pentru a mă naște în spatele pleoapelor? Ai băut vreodată din izvorul ce curge către munte? Ai adunat vreodată nuferi crescuți pe ape înghețate? Atunci... poate, ai să știi de am fost... de mai sunt... de voi mai fi !... OM... Om min hand är förlängningen av dina smekningar... och om... mitt ord
CINCI POEME BILINGVE: SUEDEZO-ROMÂNE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345559_a_346888]
-
mine și flori din plete să-ți culeg, cocoarele din zări senine, Mai dă-mi un colț numai al meu în care mierlele să-mi spună atâtea cântece de dor ce-n mine n-au dorit s-apună, Iar din izvorul fermecat mai adă-mi trup de căprioare și îmi întoarnă din înalt plecate aripi călătoare. Pe toate, zână, ți le cer cu-a sufletului vorbă vie, pe tine însă te-aș lua să-mi fii, alăturea, soție. Leonid IACOB Referință
RUGĂ PRIIMĂVERII de LEONID IACOB în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345562_a_346891]
-
la nașterea unei comunități ziditoare și sfințitoare, adică mântuitoare. Astfel, eliberat fiind de falsele concepții antropologice, omului i se oferă perspectiva înnoirii și desăvârșirii prin Hristos și în Hristos. Sub această formă, concepția antropologică a Părintelui Dumitru Popescu constituie un izvor nesecat de idei care pot formula un răspuns consistent și substanțial înaintat provocărilor actuale. Dragostea sa față de Adevărul - Iisus Hristos l-a făcut pe Părintele Dumitru Popescu să nu fie de acord cu concepțiile eronate ale vremii, ci să se
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345540_a_346869]
-
nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori vorbită, se distingea profilul teologului și a filozofului creștin ortodox de netăgăduit. A fost teologul care a mers la izvoarele dătătoare de binecuvântare și energie necreată, de unde s-a adăpat și a devenit el însuși izvorul, căci viața lui s-a desfășurat ca pe o scenă deschisă. Tot ceea ce el a avut ca dar - talanții și talentul oferit lui de
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345540_a_346869]
-
expresie a Părintelui, scrisă ori vorbită, se distingea profilul teologului și a filozofului creștin ortodox de netăgăduit. A fost teologul care a mers la izvoarele dătătoare de binecuvântare și energie necreată, de unde s-a adăpat și a devenit el însuși izvorul, căci viața lui s-a desfășurat ca pe o scenă deschisă. Tot ceea ce el a avut ca dar - talanții și talentul oferit lui de Dumnezeu - le-a arătat tuturor, făcând din acestea un bun comun, al tuturor. Opera sa teologică
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345540_a_346869]
-
pe muntele Găina, unde se vor simți în siguranță fiind înconjurați de Iancu și că- pitanii lui - moții din Apuseni . În continuare poetul idolatrizează în poemul Eminescu pe „Zeul tutelar al Neamului Românesc”astfel : Emi- nescu e lumină,/ Eminescu e izvor,/ Eminescu-i Panteonul/ către care-n- truna zbor.// Eminescu e grădina...// Eminescu-i libertatea/ unde îngerii se roagă/ Domnului să verse soare/ pe grădina lui cea dragă.// Titina Nica Țene în poemul Când vine primăvara simte cum că dis- pre bătrânețe
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
nisipul între mort și viu nedecise hotare de tăceri în gri o umbră funerară ce umblă fără chip și verbul ce-nspăimântă a muri timpul se face ploaie anotimp zăpezi ce răscolesc stihii de stele năuce ape care urcă-n cer izvoare tainice din lumi rebele replăsmuind fantasticii flamingi zei ce visează la bătrâna vatră pitiți în viu de stâncă și de piatră eternitate tu mereu învingi când umbre de gânduri fantastice țes ore de liniști rotunde prinzând un contur de alt
ETERNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345604_a_346933]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > IMN ÎȚI ÎNCHIN, MAMĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 795 din 05 martie 2013 Toate Articolele Autorului Tu mi-ai fost izvorul vieții, Mamă, iar eu încă sunt apa care-ți susură numele... Tu mi-ai fost floarea câmpului, Mamă, când eu, cu nesaț, îți sorbeam nectarul... Tot atunci, demult, când aveai aripi, Mamă, erai îngerul de zi și de noapte al
IMN ÎŢI ÎNCHIN, MAMĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 795 din 05 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345592_a_346921]
-
dragostei de oameni. Mai întâi însă ca și cum Dumnezeu v-ar ruga prin mine, vă rog fierbinte pe fiecare, împăcați-vă cu Dumnezeu și unii cu alții. Acest lucru va face să fie posibile, noi perspective de conlucrare, și va deschide izvorul creativității ce va aduce soluții tuturor problemelor materiale și spirituale din societate. Există o categorie de oameni care nu au nimic sfânt, joacă grosolan și chiar diabolic. Față de acești oameni Biblia ne învață următoarele: „Cui datorați cinstea, dați-i cinstea
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
Mă cunoască, nu „două” și nici „trei” sau mai multe „persoane”. 3.Nimic din ce există în Realitate nu poate să pătrundă în Abstractul Meu - zice Înțelepciunea −, nici măcar Eu însumi cât timp sunt convertită în Creator al Realității, al cărui Izvor nesecat de Înțelepciune creatoare I-am fost, Îi sunt și Îi voi fi doar Eu!... 4.Eu sunt Înțelepciunea! - zice Creatorul. Sunt realitatea întruchipată a Înțelepciunii, prin care am întocmit la Început totul bine, pentru că în Mine nu a existat
ÎNŢELEPCIUNEA ŞI OMUL de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345622_a_346951]
-
îți răspund mă îmbrac mă îmbrac spun încet și fără a mă auzi pleci înainte către ușa unui spital în care cazurile golite de informații ridică brațe neputincioase deasupra filelor documentele își ard cotoarele cuprinsul apoi miezul în flăcări devine izvor de căldură o păcăleală continuă a minții sufletului spiritul nu a crezut și nu va crede în falsitate superficialitate ură el își continuă absorbția uneori apatic alteori fericit neatins de aripile ieșite noduri din mlaștina neputințelor îmbracă-te îmbracă-te
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (NEPUTINŢE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345657_a_346986]
-
râde-n porți prin casa cu stafii și morți, prin satul cu ultimii cai, cu stele noaptea în alai, cu luna ce venea pe pleoape, cu cerul ce cădea în ape, și cu fântânile de dor cu apa dulce de izvor. privesc la timpul ce se duce la sfinții răstigniți pe cruce, la umbrele de pe morminte și la-nțelesul din cuvinte, la chipul tău plin de poveri ce s-a vărsat în primăveri la ochii care ți se-aprind, la părul
HAI SĂ LĂSĂM TRECUTUL CUM A FOST... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345700_a_347029]
-
stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând, lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit! REGINA DE ALB Privesc la viața mea ca la o tablă de șah invadată de nebuni și de cai sălbatici. Trimit numai
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]