5,957 matches
-
(în limba greacă: "Ορφεύς" = s) a fost un muzician, poet și profet din mitologia greacă, fiul regelui trac Oeagrus și al muzei Calliope. După Pindar, tată îi era zeul Helios-Apollo, care i-a dăruit lira, instrument creat de ingeniosul Hermes. Cântăreț desăvârșit, personajul a devenit cu timpul arhetipul artistului. Legendele despre Orfeu fac referire la abilitatea sa de a fermeca prin muzica sa toate creaturile vii, dar și pietrele, încercările sale de a-și învia
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
pentru a ieși la lumina zilei, el își întoarse capul și își pierdu astfel iubita pentru a doua oară. În pofida rugăminților eroului, care a rămas îndelung timp (la Vergiliu șapte luni, la Ovidiu șapte zile) în preajma râului Styx, înduioșând cu lira lui toate animalele sălbatice, Hades nu a mai eliberat-o pe Euridice. Singur și îndurerat pentru tot restul vieții, Orfeu și-a găsit, până la urmă, pe meleagurile natale sfârșitul, fiind sfâșiat în bucăți de menade, preotesele trace ale lui Dionis
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
restul vieții, Orfeu și-a găsit, până la urmă, pe meleagurile natale sfârșitul, fiind sfâșiat în bucăți de menade, preotesele trace ale lui Dionis. Acestea erau mânioase pe el pentru că nu a participat la cultul lor orgiastic. După Ovidiu, capul și lira sa au fost aruncate în râul Hebrus și purtate pe marea Egee până pe țărmul insulei Lesbos. Acolo, capul fu cât pe ce să fie înghițit de un dragon, împietrit până la urmă de către Apollo. Deoarece capul nu încetase să cânte, i
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
țărmul insulei Lesbos. Acolo, capul fu cât pe ce să fie înghițit de un dragon, împietrit până la urmă de către Apollo. Deoarece capul nu încetase să cânte, i se înălță acolo un oracol. Insula deveni în acest fel leagănul poeziei lirice. Lira însă, fu ridicată de zeii olimpieni în cer, unde formează constelația cu același nume. Izvoarele legendei afirmă în mod repetat originea tracică a lui Orfeu. Însăși arta cântului provenea în accepția vechilor greci din Tracia. Arrian pomenește în istoria dedicată
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
gnoseologie, ea fiind caracteristica sufletului nemuritor. Acesta se află pe o treaptă intermediară a ființei, între trup și divinitate. Ficino s-a identificat chiar cu Orfeu, compunând după propriile spuse imnuri orfice și acompaniindu-se la un instrument asemănător cu lira. Unul din precursorii empirismului, Francis Bacon, prețuiește la Orfeu după modelul patristic capacitatea de a stăpâni natura. Trăsăturile sacerdotale ale eroului trac se contopesc cu cele ale unui maestru stăpân pe arta sa în capitolul „Orpheus, or Philosophy” din opera
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
imperiul lui Hades, alături de alte scene plasate în infern, probabil datorită răspândirii imnurilor orfice și a orfismului în regiune. În antichitatea târzie devin mai frecvente scenele în care cântărețul apare în port frigian (cu pantaloni și tichie), în brațe ținând lira, înconjurat de animalele sălbatice țintuite de vraja melodiilor sale, de exemplu în pictura murală din Casa d'Orfeo, Pompei. Și mozaicurile romane preferă această temă, după cum se poate observa în fragmentele din Rottweil, Germania (online și ), din Tarsos (azi Turcia
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
reprezentativ al mozaicurilor din vilele romane. Motivul coborârii în infern este citat în sens moralizator de iconografia creștină, începând cu renașterea devine interesantă tematica iubirii și cea a condiției artistului. În pictura catacombelor, Iisus este înfățișat uneori ca Orfeu, cu lira și înconjurat de animale (Fig. 5). Motivul principal al acestor împrumuturi din pictura murală romană este susținerea monoteismului de către erou, evidentă pentru Clemens Alexandrinul și Eusebiu în atașamentul pentru Apollo și în refuzul venerării lui Dionysos, dar sunt invocate în afară de
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
patristice, analogia cu Isus rămâne în arta creștină sporadică. Puține sunt în epoca romanică și reprezentările lui Orfeu în ipostaza muzicianului sau cea a oratorului elocvent, având vioara ca atribut, precum în scena unui capitel din catedrala din Geneva, sau lira, ca în ilustrația „Armoniei sferelor” de pe prima pagină a lucrării istorice „Liber pontificalis”, Ms. 672 a Bibliotecii Municipale din Reims. În acest manuscris din Reims, Orfeu este văzut ca un bărbat înaintat în vârstă, conform rolului său de precursor al
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
profund îndatorați. Aceștia au trebuit să recurgă la obținerea veniturilor provenite din colonii. După înfrângerea francezilor, coloniile au devenit tot mai mai puțin dependente de Marea Britanie. Vistieria britanică avea nevoie de bani. Deficitul bugetar britanic crescuse anual de la 77 milioane lire sterline în 1755 la 129 milioane lire sterline în 1764. Întreținerea corpului militar în colonii se ridică la 220 000 lire anual. George Grenville, cumnatul lui William Pitt, a preluat misiunea de a echilibra bugetul britanic după ce a fost numit
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
la obținerea veniturilor provenite din colonii. După înfrângerea francezilor, coloniile au devenit tot mai mai puțin dependente de Marea Britanie. Vistieria britanică avea nevoie de bani. Deficitul bugetar britanic crescuse anual de la 77 milioane lire sterline în 1755 la 129 milioane lire sterline în 1764. Întreținerea corpului militar în colonii se ridică la 220 000 lire anual. George Grenville, cumnatul lui William Pitt, a preluat misiunea de a echilibra bugetul britanic după ce a fost numit premier în 1763. A cercetat modalitățile de
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
mai puțin dependente de Marea Britanie. Vistieria britanică avea nevoie de bani. Deficitul bugetar britanic crescuse anual de la 77 milioane lire sterline în 1755 la 129 milioane lire sterline în 1764. Întreținerea corpului militar în colonii se ridică la 220 000 lire anual. George Grenville, cumnatul lui William Pitt, a preluat misiunea de a echilibra bugetul britanic după ce a fost numit premier în 1763. A cercetat modalitățile de a obține venituri din America, constatând eficiența activităților contrabandiștilor americani, taxele vamale încasate coborând
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
cumnatul lui William Pitt, a preluat misiunea de a echilibra bugetul britanic după ce a fost numit premier în 1763. A cercetat modalitățile de a obține venituri din America, constatând eficiența activităților contrabandiștilor americani, taxele vamale încasate coborând la 1800 de lire anual. La propunerea sa, Parlamentul britanic a adoptat în aprilie 1764 Legea Venitului American (American Revenue Act, cunoscut ca și Sugar Act), comercianții coloniali fiind obligați să plătească o taxă de șase pence pe galon la importul de melasă străină
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
textile străine, pe cafea, indigo, vinurile de Madeira importate, fiind sporite taxele vamale la toate produsele străine reîncărcate în Anglia. Se interzicea importul de rom și de vinuri franceze în colonii. Se prevedea ca legea să aducă 45 000 de lire anual bugetului, iar negustorilor și industriașilor britanici, noi beneficii. Legea Zahărului a fost completată cu o serie de dispoziții: înființarea unei curți a Viceamiralității la Halifax, jurisdicția extinzându-se asupra tuturor coloniilor americane. Se anula dreptul de care se bucurau
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
22 martie 1765, a fost adoptată Legea Timbrului (Stamp Act) ce prevedea taxe pe periodice pe fiecare pagină de pamflete și almanahuri, de acte legale, pe polițe de asigurare, pe cărți de joc, iar timbrele aveau să fie plătite în lire sterline. Venitul din timbre avea să aducă Marii Britanii 60 000 de lire. La New York a avut loc un protest împotriva legii timbrului britanic pentru a critica politica Metropolei. Pe 24 martie 1765, Parlamentul britanic a adoptat Legea Cartiruirii (Quartering Act
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
taxe pe periodice pe fiecare pagină de pamflete și almanahuri, de acte legale, pe polițe de asigurare, pe cărți de joc, iar timbrele aveau să fie plătite în lire sterline. Venitul din timbre avea să aducă Marii Britanii 60 000 de lire. La New York a avut loc un protest împotriva legii timbrului britanic pentru a critica politica Metropolei. Pe 24 martie 1765, Parlamentul britanic a adoptat Legea Cartiruirii (Quartering Act), prin care autoritățile civile coloniale erau obligate să asigure cantonamente și provizii
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
impuse taxa de import pe sticlă, porumb, vopsele, plumb, hârtie și ceai. Contrabandiștii și-au crescut activitățile pentru a evita plata taxei. Numai ceaiul era adus în cantități mari. Taxele vamale aveau să aducă bugetului britanic 35 000-40 000 de lire sterline. Legile au intrat în vigoare în noiembrie 1767. Protestele și opoziția încep să capete forme din ce în ce mai organizate. Coloniștii adoptă o formă de rezistență instituind boicotului asupra produselor din Marea Britanie.De asemenea, la nivelul câtorva colonii, adunările coloniale solicită abrogarea
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
să negocieze, mulțimea s-a urcat pe vas și a aruncat lăzile cu ceai în apă. Vasele încărcate cu ceai au fost incendiate la Annapolis și Greenwich, Dacă Compania nu avea să fie despăgubită cu contravaloarea ceaiului distrus-15 000 de lire, Parlamentul trebuia să admită că a pierdut controlul asupra coloniilor. În 1774, parlamentul a legiferat Legile repressive, închizând portul Boston și instituind blocada. Persoanele învinuite de ofense și de împotrivire puteau fi judecate în America. Se anula patenta coloniei Massachusetts
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
de cătune și târguri erau organizate, fiind înființate comitele, ale căror membri aleși treceau la fiecare casă pentru a expune scopurile Asociației continentale, cerând populației să li se alăture, asmuțind furia și disprețul mulțimii. Importul scădea vertiginous de la 2 milioane lire sterline în 1774 la doar 200 000 în 1775. Importul din Anglia la New York scăzuse de la 437 000 în 1774 la 1228 lire în 1775. Loialistii “tory” îndemnau la suspunere față de rege și parlamentul britanic. Dar aceștia erau linșați în
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
cerând populației să li se alăture, asmuțind furia și disprețul mulțimii. Importul scădea vertiginous de la 2 milioane lire sterline în 1774 la doar 200 000 în 1775. Importul din Anglia la New York scăzuse de la 437 000 în 1774 la 1228 lire în 1775. Loialistii “tory” îndemnau la suspunere față de rege și parlamentul britanic. Dar aceștia erau linșați în plină stradă, unși cu catran, tăvăliți în fulgi și plimbați pe principalele străzi. Mărfurile negustorilor ce încălcau deciziile Asociației continentale erau confiscate și
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
mai facă dinstinctie de interese dintre Sud și Nord. A doua zi, Washington a acceptat comanda și și-a oferit serviciile fără să fie plătit. A fost adoptat un plan general de organizare a armatei, Congresul alocând 2 milioane de lire în monedă-hârtie ce trebuiau emise în cele 12 colonii confederate pentru primele cheltuieli pe 22 iunie. Au fost trimise instrucțiuni în privința recrutării de trupe, organizarea miliției și procurării de fonduri. Bătălia de la Bunker Hill a înclinat balanța Congresului de partea
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
II-a a Rusiei să-i trimită 20 000 de soldați ruși pentru reprimarea revoltei, dar țarina a refuzat. S-a recurs la cumpărarea de mercenari. Anglia avea mari resurse financiare, dar și o datorie națională de 136 milioane de lire sterline de pe urma războiului de șapte ani. S-au arătat principii germani dispuși să-și vândă supușii. Landgraful de Hessen-Kassel a vândut 17 000 de soldați, ducele Karl de Brunswick-6000, ducii de Hesse-Hanau și Anspach-Bayreuth-2400, principia de Waldeck și Anahlt-Zerbist-1200. Fermierii
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
lipsiți de imaginative, metodici și precauți, evitând să-și assume un risc, neștiind să adopte o tactică corespunzătoare condițiilor americane, chiar dacă trupele britanice erau bine echipate și instruite și având sprijinul forțelor navale și dispunând de resurse financiare (12 milioane lire sterline cheltuite anual pentru războiul în America). În primăvară 1776, întăririle britanice au sosit, până atunci, trupele lui Gage rămânând la Boston, iar cele ale lui Carleton, la Quebec. În sud, lordul Dunmore, guvernatorul Virginiei, a recrutat trupe loialiste și
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
ce cuprideau trei pătrimi din populația albă. Se prevedea dreptul de vot numa pentru omul alb liber ce posedă 50 de acri cu impozitele plătite la zi. Pentru a fi ales în Senat se cerea un teren de 2000 de lire sterline, iar dacă nu rezidă în districtul respective, 7000 de lire sterline. Districtele erau stabilite încât regiunea de coasta avea 144 de locuri, iar cele din interior-55. Guvernatorul și cei opt consilieri aleși de ambele camere reunite, trebuiau să posede
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
vot numa pentru omul alb liber ce posedă 50 de acri cu impozitele plătite la zi. Pentru a fi ales în Senat se cerea un teren de 2000 de lire sterline, iar dacă nu rezidă în districtul respective, 7000 de lire sterline. Districtele erau stabilite încât regiunea de coasta avea 144 de locuri, iar cele din interior-55. Guvernatorul și cei opt consilieri aleși de ambele camere reunite, trebuiau să posede fiecare un teren de 10 000 de lire sterline, iar judecătorii
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
respective, 7000 de lire sterline. Districtele erau stabilite încât regiunea de coasta avea 144 de locuri, iar cele din interior-55. Guvernatorul și cei opt consilieri aleși de ambele camere reunite, trebuiau să posede fiecare un teren de 10 000 de lire sterline, iar judecătorii erau numiți de către senat, ceilalți juriști, șerifi, ofițeri fiind aleși, prin scrutin de Senat și Camera. Conducerea statului aparținea bogaților, marilor proprietari de terenuri. Massachusetts, ce a adoptat constituția în 1780, era unicul stat în care guvernatorul
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]